Refugee compensation eligibility under O.G. 105/1999: sufficiency of registry and witness evidence to prove Bessarabian displacement period
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Pension House, upholding the lower court's decision in favor of the claimant and confirming the annulment of the initial administrative act that denied benefits. The dispute concerned the claimant's entitlement to compensation under O.G. no. 105/1999, approved by Law no. 189/2000, for the period of residence in Romania as a refugee from Bessarabia between September 6, 1940, and August 9, 1941. The court determined that the claimant had sufficiently proven her refugee status and continuous residence from June 29, 1940, to August 9, 1941, through official registry extracts and witness testimony, thereby defeating the administrative authority's argument that the evidence was inconclusive. Consequently, the Pension House was ordered to issue a new decision recognizing the claimant's rights effective from January 18, 2005.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Refugee compensation eligibility under O.G. 105/1999: sufficiency of registry and witness evidence to prove Bessarabian displacement period: Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 4388/2004, reclamanta H.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 13371/73 din 28 august 2004, emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 1940, s-a refugiat împreună cu familia sa, din localitatea Horbova, ținutul Herța, în orașul Dorohoi, unde au locuit până în anul 1941, când armata română a eliberat Basarabia.
Prin sentința nr. 92 din 18 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta H.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 13371/73 din 28 august 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 9 august 1941, cu începere de la data de 18 ianuarie 2005.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a uzitat atât de acte oficiale, cât și de depoziții de martori, pentru a dovedi perioada de refugiu.
Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în esență, că în dosarul depus comisiei nu s-au depus dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Se reține că în Extrasul de pe Tabelul cu locuitorii refugiați din localitatea Horbova, în Dorohoi, la nr. 17 figurează tatăl reclamantei, H.I. și familia acestuia, compusă din 3 persoane.
Din declarațiile martorilor rezultă că reclamanta s-a refugiat împreună cu părinții săi, H.I. și M.H., precum și cu sora sa, H.O., din localitatea Horbova, ținutul Herța, în România, orașul Dorohoi, la 29 iunie 1940, unde au locuit până la data de 9 august 1941, când armata română a eliberat Basarabia.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 92 din 18 ianuarie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.