Inadmissibility of appeal against final decision annulment due to unpayable contested decree in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2023

Asupra căii de atac de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia de conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal la data de 31 mai 2021 sub nr. x/2021 reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman, obligarea acestora din urmă, în baza contractelor de concesiune/subsecvente de prestări servicii, actelor adiţionale şi acordurilor cadru prin care s-a convenit prestarea unor servicii la plata sumei de 10.000 RON, fără TVA (aferenta lunii august), respectiv dreptul exclusiv de creanţă, dobândit în baza decontului justificativ, facturii şi contractelor în vigoare ataşate, aferente acţiunilor sanitar veterinare efectuate, în raza de competenta, în baza Ordonanţei de Guvern nr. 117/2020, conform cărora pârâta ANSVSA prin Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi-a însuşit prin semnătură şi stampilă debitul pentru luna august 2020.

Prin sentinţa civilă nr. 396/16.09.2021 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman – DSVSA, ca nefondată.

Această sentinţă emisă de tribunal a fost recurată, cererea de recurs fiind înregistrată cu acelaşi număr de dosar pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal. Calea de atac a recursului promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L. a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia civilă nr. 1374 de la data de 16 mai 2022.

Împotriva acestei din urmă decizii emise de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare, ce a fost anulată, ca netimbrată, de către aceeaşi instanţă de judecată prin decizia civilă nr. 398 de la data de 13 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare judecătoriei, iar, în cazul în care instanţa de control judiciar va aprecia că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, a solicitat casarea deciziei atacate şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

Intimata Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Teleorman a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, să se constate inadmisibilitatea căii de atac declarate de S.C. A. S.R.L., iar în subsidiar respingerea aceleiaşi căi de atac ca nefondată.

Intimata Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac promovate de S.C. A. S.R.L. şi a solicitat respingerea acestui demers iniţiat de partea procesuală adversă, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de recurs

Examinând cererea de recurs formulată în dosarul de faţă, în raport cu decizia atacată şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., prioritar, Înalta Curte urmează a se pronunţa cu privire la excepţia de inadmisibilitate a căii de atac promovate în cauză, invocată de către ambele intimate prin întâmpinarea de la dosar.

Înalta Curte reţine situaţia particulară a speţei, respectiv împrejurarea că decizia civilă care se atacă în prezenta cauză provine din soluţionarea contestaţiei în anulare şi are, potrivit legii şi menţiunilor din dispozitiv, caracter definitiv.

Având în vedere caracterul definitiv al deciziei atacate cu recurs, Înalta Curte urmează a se raporta în soluţionarea prezentei căi de atac şi la dispoziţiile procedurale care reglementează contestaţia în anulare, dar şi calea de atac ce se poate formula împotriva hotărârii emise în soluţionarea contestaţiei, care sunt:

Art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Totodată, pe lângă textele de lege arătate, relevanţă în cauză prezintă şi art. 457 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Din coroborarea textelor de lege anterior citate, Înalta Curte constată că o hotărâre prin care a fost soluţionată o contestaţie în anulare este supusă recursului numai dacă legea prevede posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârii care face obiect al contestaţiei în anulare.

Înalta Curte reţine că hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, respectiv decizia nr. 1374/2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, are caracter definitiv, fiind emisă de instanţă în soluţionarea căii de atac a recursului.

Prin urmare, caracterul definitiv al unei decizii emise în contencios administrativ implică faptul că aceasta nu mai poate face obiect al recursului.

Astfel, dacă decizia din recurs cu nr. 1374/2022 nu este supusă căii de atac a recursului, nici hotărârea care a fost pronunţată în cadrul contestaţiei în anulare, cu nr. 398/2023, nu poate fi supusă căii de atac a recursului, deci are caracter definitiv.

În acest context, din aplicarea coroborată a art. 508 alin. (4) C. proc. civ. şi a art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia nr. 398/2023, atacată în prezenta cauză de reclamanta S.C. A. S.R.L., are caracter definitiv şi împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, deoarece legea procedurală nu prevede o astfel de posibilitate pentru părţile din proces.

Cu alte cuvinte şi în considerarea celor deja citate, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei definitive nr. 398/2023 are caracter inadmisibil ca urmare a faptului că legea nu prevede posibilitatea exercitării acestei căi extraordinare de atac pentru parte şi, în acest context, se impune a fi respins.

Înalta Curte mai reţine aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ. care statuează că "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b),…în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare.". În acest sens, faţă de soluţia de admitere a excepţiei de inadmisibilitate a căii de atac, pentru motivele ce au fost anterior detaliate, Înalta Curte nu va mai proceda la analiza pe fond a motivelor de casare invocate de S.C. A. S.R.L., respectiv cele de la art. 488 alin. (1) pct. 3 şi pct. 8 C. proc. civ., aşa cum au fost dezvoltate de parte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) coroborat cu art. 508 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 398 din 13 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare.

Respinge calea de atac formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 398/2023 din 13 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.