Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning pensioner's challenge to emergency ordinance-based pension updates to appellate administrative court

Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Timiş la data de 21.02.2023 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării în mod nelegal a pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtei la actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie ale reclamantului, rezultate de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 31.03.2005, actualizată prin decizia 77562/3 din 08.06.2018;

- obligarea pârâtei, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea 223/2015, la repararea pagubelor cauzate reclamantului, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripţie, la care să se adauge majorările, actualizările şi indexările aplicate ulterior, potrivit Legii 223/2015 nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum şi dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din OG13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie şi până în prezent.

Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 şi art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Prin întâmpinare, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la obligarea pârâtei la actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie (...) raportat la art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, situate, prin raportare la data introducerii cererii de chemare în judecată (21.02.2023), în afara termenului de 3 ani prevăzut de art. 2517 din C. civ., în care pot fi formulate cereri având un obiect patrimonial.

Prin sentinţa civilă nr. 1025/PI 28 septembrie 2023, Tribunalul Timiş a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţioare a cauzei în favoarea Cutrţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Reţinând că obiectul cauzei priveşte constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantului prin emiterea O.U.G. cu nr. 59/2017, instanţa a apreciat că secţiile de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Timişoara sunt competente să soluţioneze prezenta cauză, reclamantul având domiciliul pe raza de competenţă a acestei instanţe.

Pe cale de consecinţă, nefiind incidente normele speciale de competenţă în materia jurisdicţiei muncii, instanţa, reţinând natura raporturilor juridice deduse judecăţii, a apreciat că se impune ca litigiul să se judece de către instanţa de drept comun cu plenitudine de competenţă în materie de contencios administrativ şi fiscal, respectiv Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub acelaşi număr la data de 25 octombrie 2023, primul termen fiind stabilit în cauză la data de 21 noiembrie 2023, când instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a curţii şi a rămas în pronunţare asupra acestei excepţii.

Astfel, prin sentinţa nr. 703/2013 din 21 noiembrie 2023, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Timiş şi Curtea de Apel Timişoara, a dispus suspendarea judecării cauzei şi trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal - în vederea pronunţării asupra conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune astfel, în considerentele hotărârii s-a reţinut că, chiar dacă reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017 - fără a-şi întemeia în drept, acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 - demersul său are la bază un raport juridic specific asigurărilor sociale, reclamantul solicitând, de la autoritatea obligată la plata pensiei, şi nu de la Guvernul României - restituirea diferenţelor aferente pensiei, ce ar fi rezultat din indexarea şi actualizarea acesteia.

A mai reţinut curtea că, simpla invocare a unei excepţii de neconstituţionalitate nu transformă un litigiu de altă natură (civilă, de dreptul muncii, penală etc.), într-unul de contencios administrativ.

Altfel spus, pentru a fi competentă instanţa de contencios administrativ, este necesar ca şi obiectul cauzei să se circumscrie contenciosului administrativ, natura juridică a cauzei să fie contencios - administrativă, iar nu una civilă, comercială, de asigurări sociale ori penală.

Conchide instanţa, în sensul că în cauza de faţă, nu se solicită despăgubiri de la Guvernul României, nici anularea unui act administrativ, nici obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ci restituirea, de către plătitorul pensiei, a sumelor de bani cu care a fost diminuată pensia acestuia pe parcursul anului 2022.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Este de necontestat că, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime, în sensul actualizării în mod nelegal a pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Instanţa reţine că, în cauză, cererea de chemare în judecată vizează constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017 şi repararea prejudiciului produs reclamantului prin restituirea sumelor de care ar fi beneficiat acesta, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea 223/2015, modificări faţă de care reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

Aşadar, natura pretenţiilor reclamantului este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanţă a Guvernului apreciată neconstituţională, chiar dacă nu a indicat temeiul acţiunii ca fiind reprezentat de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Altfel spus, acţiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Or, instanţa este chemată să analizeze constatarea vătămării intereselor şi drepturilor reclamantului prin dispoziţii din ordonanţe, iar nu recalcularea pensiei de serviciu, context în care instanţa subliniază că acesta este obiectul acţiunii judiciare de contencios administrativ.

Împrejurarea că, în ipoteza admiterii cererii, acest aspect influenţează cuantumul pensiei de serviciu este lipsit de relevanţă din moment ce nu recalcularea în sine se solicită, recalculare ce presupune analizarea unor norme specifice, ci se solicită înlăturarea consecinţelor unei ordonanţe de urgenţă, în opinia reclamantului, neconstituţională.

În speţă, se apreciază că sunt incidente dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În acest context, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Învestită fiind cu analiza constituţionalităţii prevederilor legale citate anterior, Curtea Constituţională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor persoanelor vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.

În opinia instanţei de contencios constituţional, atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, faţă de natura dreptului pretins şi de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 130/2021 care se produc direct asupra dreptului legitim al acestuia la pensie şi sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.

Prin urmare, acţiunea reclamantului intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege.

Faţă de temeiul acţiunii introductive, subsumat prevederilor art. 9 alin. (1) şi (5) -teza I din legea nr. 554/2004, fiind vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanţe de urgenţă emise de Guvern, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, chiar dacă emitentul ordonanţei de urgenţă nu figurează, ca pârât, în cererea de chemare în judecată.

Aceasta, întrucât stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei este prioritară stabilirii cadrului procesual, fiind un aspect ce nu poate fi pus în discuţia părţilor decât de instanţa competentă material şi teritorial în soluţionarea litigiului.

Pe cale de consecinţă, nefiind incidente normele speciale de competenţă în materia jurisdicţiei muncii, instanţa, reţinând natura raporturilor juridice deduse judecăţii, apreciază că se impune ca litigiul să se judece de către instanţa de drept comun cu plenitudine de competenţă în materie de contencios administrativ şi fiscal, respectiv Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În consecinţă, raportat şi la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că este competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă Curtea de Apel Timişoara, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

II. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale în favoarea Curţii de Apel Timişoara – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 10 ianuarie 2024.