Securitate collaborator status upheld in appeal over written denunciations

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 15.04.2021, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1493 din 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi s-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul A., invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ.

În esenţă, a susţinut că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, prima instanţă reţinând în mod greşit că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de care s-a apreciat calitatea sa de coloborator al fostei Securităţi.

În opinia recurentului-pârât, instanţa de fond a reţinut eronat că informaţiile furnizate Securităţii, prin note olografe se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului communist şi au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Prin raportul cu propunerea de recrutare din data de 20.02.1987 s-a arătat scopul pentru care urma să fie cooptat şi modul cooptării, respectiv pentru sentimente faţă de ţară şi condiţionarea indirectă de posibilitatea efectuării unor excursii în străinătate.

În continuare, recurentul-pârât a redat şi a făcut referire la informaţiile furnizate fostei Securităţi prin notele din 20.02.1987, 06.03.1987, 28.04.1987, 02.03.1988, 03.06.1988 şi 20.09.1989, considerând că aceste date nu au legătură cu denunţarea de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar communist şi nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

A mai arătat că nu există probe la dosarul cauzei din care să rezulte atingerea acestor drepturi într-un anumit fel, neefectuându-se nici măcar o simplă atenţionare a persoanelor vizate prin notele date din patea organelor de Securitate.

Instanţa de fond nu a reţinut că pârâtul, la început, a înţeles că scopul colaborării îl reprezenta ataşamentul şi datoria patriotică faţă de ţară. Mai târziu, pârâtul a înţeles că, defapt, scopul urmărit de securitate era altul, astfel că informaţiile pe care le-a furnizat în continuare, pentru a nu suporta eventuale consecinţe din partea Securităţii, au avut un conţinut sumar şi un caracter general.

În apărarea sa, recurentul-pârât a invocat şi cele două note de analiză privind activitatea desfăşurată ca sursă, respectiv nota din 15.09.1988 şi nota din 05.11.1987. Prin aceste note, fosta Securitate a concluzionat că datele erau culese sumar, la modul general, neexistând indicii de suspiciuni în deconspirarea muncii cu organele de Securitate. Ca urmare a relatărilor sumare şi a neconcretizării acestora prin relatări ulterioare, s-a solicitat trecerea pârâtului la categoria persoană de sprijin. În concluzie, din probele depuse la dosar nu rezultă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

Recurentul-pârât a mai susţinut că informaţiile prezentate prin notele informative şi precizate de reclamant, nu cuprind comentarii făcute de anumite persoane privind comparaţii dintre condiţiile de trai din străinătate şi cele din România comunistă or nemulţumiri privind nivelul de trai, nu se regăsesc comentarii negative ale anumitor persoane la adresa regimului communist sau legate de nivelul de trai, nu există informaţii privind intenţia de plecare frauduloasă din ţară a anumitor persoane, nu au fost prezentate relaţii neoficiale pe diferite filiere dintre cetăţenii români şi cei străini, nu a fost interzisă primirea coletelor din străinătate de la rude, prieteni, cunoştiinţe.

Astfel, relatările sumare fără elemente de detaliu din notele prezentate nu puteau să genereze urmări, nefiind făcute relatări despre o anumită persoană în rânduri repetate, privind aspecte diverse care să contribuie la încălcarea dreptului la viaţa privată, pârâtul nevizând, prin ceea ce a relatat, această consecinţă.

Chiar reclamantul a precizat în nota de constatare faptul că, în urma verificarilor efectuate, nu au fost identificate dosare cu privire la persoanele B., C., D., E., F., G. şi H.. Acţiunea formulată de reclamant certifică raportările sumare, generaliste, lipsite de importanţă, care nu reflectă existenţa intenţiei de a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În opinia recurentului-pârât, instanţa trebuia să aibă în vedere şi procesul-verbal nr. x al şedinţei din data de 02.03.2021 al Colegiului CNSAS prin care 3 din cei 8 membrii au votat împotriva notei de constatare şi să se ţină cont de apărările formulate pentru fiecare acuzare în parte.

Faţă de aceste considerente, apreciind că instanţa de fond în mod eronat a reţinut îndeplinirea condiţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare, pentru existenţa calităţii de colaborator al Securităţii, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant CNSAS a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, a arătat că sentinţa atacată este temeinică şi legală, prima instanţă reţinând în mod corect îndeplinirea condiţiilor necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii prin furnizare de informaţii.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 23 noiembrie 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului A..

Instanţa de primă jurisdicţie a admis acţiunea reclamantului şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, reţinând că activitatea desfăşurată de pârât, în calitate de informator al organelor de securitate, se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a formulat recurs, invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile recurentului-pârât au vizat în fapt aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/208, reprezentând o reluare a apărărilor formulate în faţa primei instanţe, prin întâmpinare. Acesta a susţinut că informaţiile furnizate Securităţii, prin note olografe, nu se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului communist şi nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Totodată, prin notele scrise depuse de reprezentanta recurentului-pârât la data de 12.10.2023, s-a invocat o aplicare greşită de către prima instanţă a normei de drept material, din punct de vedere temporar, în sensul că în cuprinsul considerentelor sentinţei recurate, s-a redat forma anterioară datei de 23.09.2012 a dispoziţiilor art. 2 lit. b) prima teză din O.U.G. nr. 24/2008 şi nu forma ulterioară, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 672/2012, aplicabilă în prezenta cauză.

Analizând motivul de casare invocat de recurentul-pârât, în raport cu actele dosarului şi susţinerile părţilor, Înalta Curte constată că nu este incident în prezenta cauză, fiind corectă aplicarea şi interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor de drept material reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Se impune a se preciza cu prioritate faptul că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o condamnare a regimului totalitar comunist prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciat ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

Prin conţinutul mai multor decizii (Deciziile cu nr. 843/2011, nr. 530/2009 şi nr. 1522/2011), Curtea Constituţională a României a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea, prin consemnare publică, a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică si politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică cu caracter colectiv, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".

Prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea Constituţională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" şi "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii" sunt neconstituţionale. În considerentele acestei decizii s-a subliniat în mod explicit că:,,(...) pentru a da eficienţă dreptului la un proces echitabil, şi implicit dreptului la apărare, relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, nu pot fi administrate şi apreciate individual, ca probe unice; cu alte cuvinte, asemenea documente nu pot avea forţă probantă luate izolat şi, ca atare, nu pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constatare, decât dacă, pe calea unei atente şi complete analize, sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă."

Din dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii, se impune a fi întrunite cumulativ următoarele trei condiţii: (1) persoana să fi furnizat informaţii; (2) prin aceste informaţii să se fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; (3) informaţiile să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În ceea ce priveşte prima condiţie impusă de textul de lege anterior citat, din interpretarea coroborată a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reţine că aceasta este îndeplinită sub aspectul furnizării de informaţii, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 672/2012.

În prezenta cauză, este de necontestat că recurentul-pârât A. a fost recrutat, sub numele conspirativ "I." şi că a redactat şi semnat olograf Angajamentul din 06.03.1987 .

Totodată, reţine instanţa de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probaţiune mai multe înscrisuri care atestă transmiterea de informaţii către Securitate, în acest sens fiind reţinute: trei note din 20.02.1987, nota de relaţii şi cele două note din 06.03.1987, nota din 28.04.1987, două note din 07.10.1987, două note din 03.11.1987, două note din 02.03.1988, trei note informative din 03.06.1988, două note informative din 13.09.1988 şi o notă din 29.09.1989. Toate aceste note au fost întocmite olograf de către recurentul-pârât şi semnate olograf cu numele conspirativ "I.", fiind primite de Cpt. J., Formaţiunea Paşapoarte, IJS Gorj, astfel cum rezultă din dosarul cauzei.

Constată Înalta Curte, fără a relua conţinutul acestor înscrisuri, că notele cuprind relatări despre cetăţeni determinaţi (numita B., numiţii E., K., L., M., ş.a.m.d.), cu privire la activităţi şi atitudini interzise şi considerate potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv legăturile cetăţenilor români cu persoane din străinătate, pachetele şi scrisorile primite din străinătate, dorinţa de a pleca în străinătate sau de a călători în străinătate, discuţiile purtate de către personalul din cadrul IATCCR cu privire nemulţumirile salariale sau la pregătirea profesională a colegilor, etc.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, prima instanţă nu a avut în vedere la analiza calităţii de colaborator al Securităţii notele de analiză/relaţii întocmite de ofiţerii de securitate cu privire la persoana şi activitatea recurentului-pârât, ci s-a raportat, aşa cum reiese cu claritate din considerentele hotărârii recurate, la Angajamentul din 06.03.1987 şi la notele informative amintite mai sus, care au fost redactate şi semnate olograf de către recurentul-pârât.

În plus, prin Decizia nr. 672/2012 a Curţii Constituţionale, invocată de recurentul-pârât, s-a statuat că "relatările verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, nu pot fi administrate şi apreciate individual, ca probe unice". Or, această situaţie nu se regăseşte în speţa de faţă, câtă vreme nu au existat relatări verbale ale sursei I. care să fie consemnate de organele de Securitate, dimpotrivă recurentul-pârât furnizând informaţiile, nemijlocit, în formă scrisă, prin notele pe care le-a redactat şi semnat olograf.

În ceea ce priveşte celelalte două condiţii din ipoteza normei legale, Înalta Curte constată, în deplin acord cu judecătorul fondului, că şi acestea sunt îndeplinite, respectiv prin informaţiile furnizate Securităţii de către recurentul-pârât s-au denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Astfel, informaţiile furnizate de recurentul-pârât serveau scopului notoriu al Securităţii de a monitoriza cu atenţie orice legătură pe care cetăţenii români o aveau cu persoane din străinătate, încercând să descurajeze şi să limiteze aceste relaţii, precum şi să prevină o eventuală emigrare a acestora. Orice informaţie, bun sau persoană provenită din străinătate era privit ca o vulnerabilitate pentru orânduirea comunistă şi ca o ameninţare la adresa ordinii de stat, fiind atent supravegheată şi descurajată.

Prin furnizarea acestor informaţii, recurentul-pârât a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunea sa se pot lua măsuri de urmărire şi verificare prin care se încalcă drepturi fundamentale ale omului şi a acceptat această consecinţă. Aşadar, au fost încălcate, din considerente exclusiv politice, dreptul la viaţa privată, dreptul de a purta o corespondenţă liberă şi dreptul la circulaţie, consacrate de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte apărările invocate în subsidiar de către recurentul-pârât, în sensul că informaţiile au fost furnizate pentru a nu suporta eventualele consecinţe din partea Securităţii, ori că a fost condiţionat indirect (ameninţat) că nu îi vor mai fi aprobate cererile pentru efectuarea de excursii în străinătate, Înalta Curte reţine că, potrivit textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, sunt prevăzute doar două situaţii de natură a înlătura calitatea de colaborator al Securităţii, una când persoana a furnizat informaţiile în timpul unei anchete sau a unui proces penal şi cea de-a doua în cazul în care persoana care a furnizat informaţiile nu împlinise 16 ani. În speţă însă, niciuna din aceste două situaţii nu poate fi reţinută.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că activitatea desfăşurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de Securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1493 din 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.