Securitate collaborator status upheld; appeal on evidence assessment dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.08.2020, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 801 din 28 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi s-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul A., invocând incidenţa motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În esenţă, a arătat că instanţa de fond a constatat calitatea de colaborator doar în baza raportului de expertiză grafoscopică care, în opinia sa, prezintă multe neconcordanţe şi necesită lămuriri cu privire la mai multe aspecte, însă instanţa, fără să motiveze în fapt şi în drept a respins solicitarea pârâtului de lămurire a expertizei.

De asemenea, fără nicio motivare, instanţa a respins solicitarea de a fi audiat martorul B. care ar fi putut să lămurească condiţiile în care au fost scrise documentele respective - Angajamentul şi Nota din data de 27.12.1988.

A mai menţionat că întreg materialul probator şi inclusiv martorii au fost propuşi de către pârât, în condiţiile în care sarcina probei trebuia să aparţină reclamantului, fiind clar că pârâtul nu a fost pe picior de egalitate cu cel care îl acuză şi care solicită constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.

Concluzionând, a susţinut că prin refuzul instanţei de a lămuri expertiza, precum şi prin refuzul de a audia martorul propus, pârâtului nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, consacrat în art. 6 C. proc. civ.

În continuare, a arătat că instanţa de fond a reţinut doar punctul de vedere al CNSAS şi a preluat argumentaţia acestuia, precizând faptul că este suficientă furnizarea unei singure informaţii pentru a se retine calitatea de colaborator şi că pârâtul "a conştientizat" faptul că împotriva acelei persone se puteau lua măsuri de verificare şi urmărire.

În ceea ce priveşte persoana la care face referire informarea, era de notorietate faptul că aceasta aparţine cultului Baptist, cult recunoscut în România la acea vreme, precum şi că împotriva acelei persoane nu a fost luată niciodată vreo măsura şi nici nu a fost în pericol de a fi supusă vreunei urmăriri sau discriminări. Totodată, a mai arătat că pârâtul chiar dacă ar fi dat această informare, nu a conştientizat niciun moment că persoana respectivă ar fi fost în vreun pericol.

A considerat că nu sunt întrunite elementele prevăzute în O.U.G. nr. 24/2008 art. 2 lit. b) întrucât, întreg dosarul conţine doar 2 documente, respectiv un angajament şi o notă informativă, ori conform articolului precitat, sunt necesare mai multe documente şi acţiuni repetitive. De asemenea, a mai arătat că, în speţă, nu există intenţia pârâtului sub nicio formă şi că din întreg dosarul nu a reieşit că pârâtul ar avea o conduită de colaborator al Securităţii, nefiind date/rapoarte/informatii pe care acesta să le fi dat nici în armata, nici în şcoala şi nici în cadrul C. în care îşi desfăşura activitatea.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 23 noiembrie 2023, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului A..

Instanţa de primă jurisdicţie a admis acţiunea reclamantului şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, reţinând că activitatea desfăşurată de pârât, în calitate de informator al organelor de securitate, se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul a formulat recurs şi a invocat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., susţinând, pe de o parte, că nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, iar pe de altă parte, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, nefiind de altfel dezvoltate de către recurentul-reclamant argumente reale care să justifice invocarea sa.

Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În concret, ceea ce critică recurentul-pârât, prin invocarea acestui motiv de casare, este refuzul primei instanţei de a lămuri expertiza grafoscopică efectuată în cauză, precum şi refuzul de a audia martorul propus (B.), considerând că nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, recurentul-pârât a înţeles să critice modul în care instanţa de fond a apreciat utilitatea, concludenţa şi pertinenţa probelor administrate în cauză, aspect care nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului.

Totodată, nu pot fi primite nici criticile privind nemotivarea refuzului primei instanţei de a lămuri expertiza grafoscopică şi de a audia martorul propus, câtă vreme în practicaua încheierii din 08.04.2022 se regăsesc argumentele pe care instanţa le-a avut în vedere când a respins solicitările pârâtului în materie de probatoriu.

În concluzie, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu formulează critici privind încălcarea unor reguli de procedură de către prima instanţă, a căror nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii, ci este nemulţumit de soluţia pronunţată de prima instanţă asupra cererii de chemare în judecată.

Analizând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, fiind corectă aplicarea şi interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor de drept material reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G.. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului."

Înalta Curte constată că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a pune pe acelaşi plan, sub aspect probator, notele şi informaţiile scrise de informatori cu consemnările lucrătorilor Securităţii, toate aceste documente bucurându-se de prezumţia relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit, consemnările cuprinse în note trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârşite de persoane determinate sau cel puţin determinabile.

Instanţa de control judiciar reţine că prima condiţie, care se referă la furnizarea unor informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită, având în vedere conţinutul notei informative din data de 27.12.1988, întocmită şi semnată olograf de pârât cu numele conspirativ, referitoare la apartenenţa şi activităţile desfăşurate de numita DM în cadrul cultului baptist: "Vă informez că în satul Sâncraiu Almaşului numita DM desfăşoară o intensă activitate în favoarea cultului baptist şi se întâlneşte cu alţi baptişti".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat, în jurisprudenţa sa constantă în această materie, că informaţiile referitoare la apartenenţa unei persoane la o grupare religioasă, în condiţiile în care ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noţiunea de religie, reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunţarea acestei apartenenţe îndreptăţeşte reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii. În plus, este cunoscut faptul că respectivul regim încerca să descurajeze şi să limiteze prin toate mijloacele practicarea religiei, în special activităţile cultelor minoritare, chiar şi a celor care se bucurau de o recunoaştere oficială.

Reţine instanţa de control judiciar că este îndeplinită în speţă şi cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, aceea ca informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informaţiilor, recurentul-pârât a conştientizat că asupra persoanei vizate de informaţiile respective pot fi luate măsuri de urmărire şi verificare, prin care se încalcă drepturi fundamentale şi a acceptat această consecinţă. Astfel, au fost încălcate, din considerente exclusiv politice, dreptul la viaţa privată consacrat de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, şi dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei, consacrat de art. 18 din acelaşi Pact şi de art. 30 din Constituţia României din 1965.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că este suficientă pentru constatarea calităţii de colaborator furnizarea unei singure informaţii care satisface cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind lipsite de relevanţă comparaţiile făcute de recurentul-pârât cu alte dosare având acelaşi obiect, în care cei care aveau calitatea de colaboratori au dat note informative repetate sau au raportat fapte potrivnice regimului comunist referitoare la mai multe persoane.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că activitatea desfăşurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 801 din 28 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.