Appeal dismissed as lacking interest after insurer satisfied court-ordered payment obligations

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.07.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretenţiile solicitate în conformitate cu art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015. Totodată, au solicitat stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, în care pârâtul să emită decizia, sub sancţiunea obligării la plata unei penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere, precum şi aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 434 din 28 septembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei sale teritoriale; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligând pârâtul să soluţioneze, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, cererile înregistrate sub nr. x/15.12.2021 şi nr. y/15.12.2021, sub sancţiunea aplicării unei penalităţi de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere şi a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere - aplicabilă conducătorului instituţiei. Totodată, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei de fond menţionate la pct. 2 a exercitat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, criticând-o pentru nelegalitate conform argumentelor expuse pe larg în cererea de recurs formulată.

În esenţă, a susţinut că soluţia primei instanţe este dată cu greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 11 şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, a celor cuprinse la art. 20 din Norma nr. 24/2015, precum şi a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 24 din Legea nr. 554/2004, apreciind că aceste motive de nelegalitate se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A precizat că cererea de plată nr. x/15.12.2021, înregistrată în dosarul unic nr. x, a fost soluţionată în cadrul Comisiei Speciale a FGA din data de 07.10.2022, fiind admisă la plată suma de 25.000 RON, iar cererea de plată nr. x/15.12.2021, înregistrată în dosarul unic nr. x, a fost soluţionată în cadrul Comisiei Speciale a FGA de la aceeaşi dată, 07.10.2022, fiind admisă la plată suma de 26.069,99 RON, conform ordinelor de plată nr. x şi x din 12.10.2022, ataşate la dosar.

4. Apărările formulate în cauză

În faza procesuală a recursului intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinare.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, cu prioritate, în condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recurentului-pârât în susţinerea cererii de recurs formulate, respectiv subzistenţa interesului recursului acestuia în raport cu dovezile administrate, din care rezultă că a fost rezolvată situaţia litigioasă, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată şi o va admite, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Acţiunea reclamanţilor A. şi B. are ca obiect obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unei decizii prin care să le fie soluţionate cererile de plată nr. x şi nr. x, ambele din data de 15.12.2021, precum şi stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, în care pârâtul să emită decizia, sub sancţiunea unei penalităţi de 1.000 RON/zi de întârziere şi aplicării conducătorului instituţiei a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere.

Având în vedere obiectul concret al pretenţiilor ce au fost deduse judecăţii pe calea cererii de chemare în judecată, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului pârâtului vor fi avute în vedere soluţia pronunţată de prima instanţă şi eventuale modificări survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actul administrativ emis în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Aşa cum s-a consemnat în considerentele expuse la pct. I.2. al acestei decizii, prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor să soluţioneze, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, cererile de plată ale reclamanţilor, sub sancţiunea aplicării unei penalităţi de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere şi a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere - aplicabilă conducătorului instituţiei.

Prin cererea de recurs formulată, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a susţinut că cererea de plată nr. x/15.12.2021 a fost soluţionată în cadrul Comisiei Speciale a FGA din data de 07.10.2022, fiind admisă la plată suma de 25.000 RON, iar cererea de plată nr. x/15.12.2021 a fost soluţionată în cadrul Comisiei Speciale a FGA de la aceeaşi dată, fiind admisă la plată suma de 26.069,99 RON, conform ordinelor de plată nr. x şi x din 12.10.2022, ataşate la dosar.

În speţă, Înalta Curte a apreciat că se pune problema subzistenţei interesului cererii de recurs formulate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor în raport cu dovezile administrate, din care reiese că a fost rezolvată situaţia litigioasă, sens în care a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes a recursului şi a reţinut cauza spre soluţionare pe excepţia invocată.

Referitor la excepţia lipsei de interes este important a se aminti că aceasta reprezintă un mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia dintre cerinţele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, executarea silită), fiind o excepţie de fond, întrucât se invocă încălcarea cerinţelor interesului-condiţie de exercitare a acţiunii civile, peremtorie, întrucât admiterea sa împiedică soluţionarea fondului cererii, şi absolută, deoarece se încalcă norme de ordine publică.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Se impune a se reţine sub acest aspect şi articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

În aceste condiţii, ţinând cont de faptul că pe parcursul procesului, ulterior pronunţării sentinţei de fond şi înainte de sesizarea instanţei de control judiciar cu prezenta cerere de recurs, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a rezolvat situaţia litigioasă, în sensul că a achitat reclamanţilor debitele ce au făcut obiectul cererilor de plată nr. x şi nr. x, ambele din data de 15.12.2021, astfel cum reiese din dovezile administrate, respectiv ordinele de plată nr. x şi nr. x din 12.10.2022, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, întrucât obligaţia de soluţionare a cererilor de plată formulate de reclamanţi, impusă prin sentinţa de fond, a fost îndeplinită de recurent ulterior pronunţării soluţiei de către prima instanţă, acesta achitând reclamanţilor debitele în cuantum de 25.000 RON, respectiv 26.069,99 RON.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.

Referitor la solicitarea recurentului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine, faţă de dispoziţiile art. 451-453 din C. proc. civ., aplicabile în materie, că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată pornesc de la principiul independenţei procesuale a fiecărei părţi în procesul civil şi, totodată, că au caracter de sancţiune procedurală, iar ca fundament răspunderea civilă delictuală şi culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii.

Cum soluţia instanţei de control judiciar este de respingere a recursului ca lipsit de interes, se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 453 C. proc. civ. pentru acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât recurentul-pârât este partea care a pierdut procesul.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge recursul pârâtului ca lipsit de interes şi va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 434 din 28 septembrie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.