Nullity of cassation appeal for failure to formulate valid grounds of illegality versus challenge to evidentiary assessment

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.07.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Eforie, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, a solicitat: în principal, în temeiul art. 18 alin. (1) teza I, raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anularea Notei de neconformitate nr. x/14.10.2020, cu consecinţa anulării măsurii privind aplicarea unei corecţii financiare în cuantum de 25% din valoarea contractului nr. x/02.07.2019, precum şi a tuturor actelor subsecvente emise în aplicarea acestei măsuri; iar în subsidiar, în situaţia în care se apreciază că atacarea direct în instanţă a Notei de neconformitate, fără existenţa unei decizii de soluţionare a contestaţiei emisă în conformitate cu art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, ar fi inadmisibilă, a solicitat, în temeiul art. 18 alin. (1) teza a II-a, obligarea autorităţii publice pârâte la soluţionarea contestaţiei nr. 26099/03.12.2020, înregistrată la pârâtă sub nr. x/03.12.2020, precum şi obligarea acesteia să emită decizia de soluţionare a contestaţiei în conformitate cu art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 2056 din 15 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Eforie în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei; a anulat Decizia nr. 211/09.09.2021 de soluţionare a contestaţiei; în baza art. 18 alin. (1) teza finală a obligat pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei şi a respins ca prematur formulată cererea de anulare a Notei de neconformitate nr. SVAPCI 99855/14.10.2020.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate, iar în urma rejudecării fondului cauzei să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În dezvoltarea recursului a susţinut, după reiterarea situaţiei de fapt deduse judecăţii şi prezentarea soluţiei pronunţate de instanţa de fond şi a considerentelor reţinute în fundamentarea acesteia, că sentinţa atacată a fost pronunţată de curtea de apel ca urmare a aplicării greşite a normelor de drept material, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În combaterea argumentelor primei instanţe a arătat că la data de 29.10.2020 reclamanta a luat cunoştinţă de adresa sa de informare nr. x/28.10.2020 privind autorizarea cererii de rambursare nr. x emisă de MDLPA prin sistemul informatic şi, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul de 30 de zile a început să curgă din 29.10.2020. În opinia sa, ultima zi din cele 30 de zile s-a împlinit la 27.11.2020, întrucât termenul de 30 de zile pentru formularea şi depunerea contestaţiei se calculează pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început să curgă şi nici ziua când s-a ămplinit, iar reclamanta avea ca termen limită pentru depunerea contestaţiei data de 02.12.2020.

Or, reclamanta a depus contestaţia prin sistemul informatic MySmis la data de 03.12.2020, cu o zi după împlinirea termenului limită de depunere a contestaţiei, şi anume 02.12.2020. Prin urmare, instanţa de fond a fost în eroare când a dat soluţia de anulare a deciziei şi l-a obligat să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei, întrucât a fost formulată în afara termenului de 30 de zile de la data comunicării actului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum reiese din cronologia evenimentelor desfăşurate de la data încheierii contractului de finanţare pentru proiectul cod SMIS 125840 cu titlul "Înfiinţarea Centrului pentru servicii culturale, educaţionale şi recreative A. şi îmbunătăţirea spaţiilor publice urbane în Eforie Nord" şi până la data formulării contestaţiei de către reclamantă, reluată de recurent în cuprinsul cererii de recurs formulate.

În contextul citării prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a considerat recurentul că prima instanţă a respins în mod eronat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, raportat la formularea tardivă a contestaţiei administrative împotriva Notei de neconformitate nr. x/14.10.2020, aspect ce echivalează, în opinia acestuia, cu neîndeplinirea procedurii administrative prealabile obligatorii.

De asemenea, făcând trimitere la probatoriul administrat în cauză, recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut seama de informaţiile cuprinse în raportul de comunicare generat la data de 28.10.2020, din care rezultă că 29.10.2020 a fost prima zi lucrătoare care urmează datei transmiterii prin sistemul informatic SMIS2014+/MySMIS2014.

Prima instanţă a ignorat şi faptul că intimata-reclamantă a luat cunoştinţă de adresa de informare nr. x/28.10.2020 privind autorizarea cererii de rambursare nr. x şi de Nota de neconformitate nr. x/14.10.2020, la data de 29.10.2020, prin sistemul informatic, aşa încât termenul de 30 de zile în care putea contesta actul administrativ a început să curgă de la această dată, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, instanţa de fond în mod greşit nu a ţinut cont de faptul că Unitatea Administrativ Teritorială Eforie trebuia să depună contestaţia până la data de 02.12.2020, deoarece termenul de 30 de zile pentru formularea şi depunerea contestaţiei se calculează pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început să curgă şi nici ziua când s-a împlinit.

În continuare, a citat prevederile art. 21 din O.U.G. nr. 65/2020 privind unele măsuri pentru digitalizarea sistemului de coordonare şi gestionare a fondurilor europene structurale şi de investiţii pentru perioada de programe 2014-2020, precum şi considerente relevante din Decizia nr. 609/12.05.2011 a Curţii Constituţionale, subliniind faptul că prima instanţă nu a ţinut cont în mod eronat de împrejurarea că în cuprinsul contestaţiei formulate de reclamantă nu există niciun argument care să justifice depăşirea termenului de 30 de zile stabilit în mod imperativ pentru depunerea contestaţiei.

În virtutea celor menţionate, a solicitat instanţei de control judiciar să constate că formularea tardivă a contestaţiei administrative împotriva Notei de neconformitate nr. x/14.10.2020 echivalează cu neîndeplinirea procedurii administrative prealabile obligatorii, astfel încât acţiunea formulată de reclamantă trebuie respinsă ca inadmisibilă.

4. Apărările formulate în cauză

În faza procesuală a recursului intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare. În schimb, a depus note de şedinţă prin intermediul cărora a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de lege, excepţie asupra căreia instanţa de control judiciar a rămas în pronunţare după dezbaterile ce au avut loc în şedinţa din data de 23 noiembrie 2023.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată de intimata-reclamantă prin notele de şedinţă depuse în cauză, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată şi o va admite, urmând să constate că recursul declarat de pârât este nul, pentru considerentele ce succed.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, Înalta Curte aminteşte că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege. Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile legale amintite.

În speţă, recurentul-pârât a clamat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de instanţa de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textul de lege precizat, care, prin urmare, a fost invocat exclusiv în mod formal.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs şi susţinerile recurentului, reţine caracterul nemotivat al căii de atac, acesta limitându-se să reitereze aspectele ce vizează situaţia de fapt dedusă judecăţii, reţinută de prima instanţă în aprecierea probelor, pe care a apreciat-o eronată, exprimându-şi, totodată, opinia în ceea ce priveşte termenul legal de formulare a contestaţiei administrative, pe care a considerat că reclamanta nu l-a respectat.

Or, nemulţumirile părţii în ceea ce priveşte modalitatea în care instanţa de fond a administrat şi a analizat probatoriile, stabilind pe baza acestora o anumită situaţie de fapt, nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare. Astfel fiind, instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

În atare situaţie, criticile referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate în cauză nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală deoarece vizează netemeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia, astfel că nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 din C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

Se constată, aşadar, că recursul nu conţine motive care să poată fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în susţinerea căii de atac exercitate, pârâtul neformulând nicio critică veritabilă de nelegalitate la adresa sentinţei atacate, ci exclusiv susţineri ce vizează aprecierea probelor.

Faţă de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului în actuala reglementare, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurentul-pârât nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei de fond, dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

În aceste condiţii, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului exercitat în cauză de către recurentul-pârât.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru argumentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, întrucât recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va constata nul recursul declarat de pârât şi va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei) împotriva sentinţei nr. 2056 din 15 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.