Pension refusal for child born in refuge annulled for indirect persecution victim; benefits ordered from 2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanta B.M. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând anularea actului nr. 50412 din 10 mai 2004 și obligarea pârâtei să emită o hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 februarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2004.

În motivarea acțiunii introduse, reclamanta a susținut că are calitate de persoană refugiată, fiind născută în refugiu.

Prin sentința nr. 20 din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamata B.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Maramureș și a dispus anularea adresei nr. 50412 din 10 mai 2004 și a hotărârii nr. 173 din 12 ianuarie 2005, emise de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 25 februarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2004.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 25 februarie 1943 și data încetării refugiului.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Maramureș care a motivat, în esență, că persoanele născute în timpul refugiului părinților, nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 20 din 20 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.