Teacher's appeal annulled as void for failing to specify illegality grounds in revision denial case

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. x/2023 revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Şcoala Gimnazială Alexandru Ioan Cuza Ruginoasa, Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi şi B. revizuirea deciziei nr. 110/20.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2022.

S-a solicitat admiterea cererii de revizuire modificarea în parte a deciziei civile nr. 110/20.02.2023 pronunţate de Curtea de apel Iaşi, în sensul casării în totalitate a sentinţei civile nr. 656/07.09.2022 pronunţate de Tribunalul Iaşi, urmând ca în rejudecare instanţa de revizuire să dispună anularea în tot a Hotărâm nr. 2 din 20 ianuarie 2022 a Consiliului de Administraţie al Şcolii Gimnaziale "Alexandru Ioan Cuza" Ruginoasa şi a documentaţiei aferente, anularea în parte a Hotărârii nr. 4 din data de 26.01.2022 a Consiliului de Administraţie din cadrul inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi şi a documentaţiei aferente (doar în ceea ce o priveşte pe reclamantă), Anularea în parte a Hotărârii nr. 3 din data de 03.02.2022 emise de Şcoala Gimnazială "Alexandru Ioan Cuza", fişa de vacantare şi a documentaţiei aferente, (în ceea ce o priveşte pe doamna profesor B.), obligarea pârâtelor Şcoala Gimnazială "Alexandru Ioan Cuza" Ruginoasa prin director şi Consiliul de Administraţie, la emiterea hotărârii de întregire normă didactică pe perioadă nedeterminată în sensul aprobării cererii de întregire normă didactică nr. 47/17.01.2022 şi recunoaşterii dreptului reclamantei de a beneficia de întregire normă didactică pe perioadă nedeterminată, obligarea pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi prin inspector general şi Consiliul de Administraţie, la emiterea deciziei de întregire normă didactică pe perioadă nedeterminată în sensul aprobării cererii de întregire normă didactică nr. 47/17.01.2022 şi recunoaşterii dreptului reclamantei de a beneficia de întregire normă didactică pe perioadă nedeterminată, obligarea pârâtei Şcoala Gimnazială "Alexandru Ioan Cuza" Ruginoasa, la plata de daune materiale constând în contravaloarea drepturilor salariale ca urmare a diferenţelor dintre salariul pe care reclamanta l-ar fi încasat în situaţia în care ar fi fost admisă cererea de întregire normă didactică şi salariul pe care aceasta îl primeşte efectiv, începând cu data de 1 septembrie 2022 şi până la emiterea efectivă a hotărârii/deciziei de întregire normă didactică, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi plata de daune morale în sumă de 50.000 de RON, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii obligaţiei de plată până la data plăţii efective.

2. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 342 din data de 30.05.2023 a Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor statului personalului didactic reglementat de Titlul IV din legea nr. 1/2011.

S-a respins cererea recurentei de sesizare a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire declarata de A. în contradictoriu cu Şcoala Gimnazială Al. I Cuza Ruginoasa, Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi şi B., împotriva deciziei nr. 110/20.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosar x/2022

A fost obligată revizuenta la plata sumei de 1600 RON către B. cu titlu de cheltuieli de judecata, onorariu avocat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva decizii menţionate la pct. 2, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a formulat recurs reclamanta, invocând următoarele motive:

- cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată întruneşte cerinţele de admisibilitate prevăzute expres de legiuitor prin art. 29 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992;

- textele de lege criticate pentru neconstituţionalitate nu respectă criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, respectiv calitatea legii, normele de tehnică legislativă, principiul nediscriminării şi principiul securităţii raporturilor juridice, pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, fiind adoptate cu nerespectarea art. 1 alin. (5), art. 16 şi art. 41 din Constituţie, prin încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi, în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 cât şi art. 146 lit. d) din Constituţie;

- s-a arătat că hotărârea recurată a fost dată "cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate sau controlul de constituţionalitate a posteriori fiind reglementat de art. 146 lit. d) din Constituţie şi de art. 29-33 din Legea Nr. 47/1992;

- în lipsa reglementării exprese în Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 a procedurii întregirii normei didactice, prin ordinul emis de Ministerul Educaţiei nr. 5578/2021 raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 5578/2021 se instituie o condiţie care nu este prevăzută de Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 si care în raport de dispoziţiile constituţionale, sunt discriminatorii în condiţiile în care sintagma "unitate de învăţământ cu personalitate juridică" se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept" iar remediul specific în cazul constatării discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului, respectiv la procedura întregirii normei didactice de predare;

- condiţia impusă prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, în lipsa prevederii legale, determină existenţa unui tratament diferenţiat, discriminatoriu, prevăzut de legislaţia internă naţională în cadrul procedurii de întregire normă didactică pentru aceeaşi categorie de cadre didactice, respectiv cadre didactice titulare, în baza sintagmei "unitate de învăţământ cu personalitate juridică", ceea ce vine în contradicţie cu principiul nediscriminării prevăzut de dreptul constituţional cât şi de dreptul european;

- aspectele invocate şi criticate ca fiind neconstituţionale au o legătură directă cu calea de atac exercitată de către reclamantă, respectiv revizuirea în condiţiile în care motivul de revizuire este cel prevăzut de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 având în vedere că instanţa Curtea de Apel Iaşi nu a analizat cu prioritate încălcarea dreptului european aplicabil în cauză în ceea ce o priveşte pe reclamantă în raport de dreptul intern naţional cu toate că a fost invocat dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european, respectiv interzicerea discriminării;

- motivul de revizuire bazat pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 priveşte existenta unui tratament diferenţiat discriminatoriu prevăzut de legislaţia internă naţională în cadrul procedurii de întregire normă didactică pentru aceeaşi categorie de cadre didactice titulare, respectiv cadre didactice titulare, ceea ce vine în contradicţie cu principiul nediscriminării prevăzut de dreptul european si inclusiv cu prevederile constituţionale;

- invocând şi considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 714/2017, recurenta – revizuentă a solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare să se constate că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată întruneşte cerinţele de admisibilitate prevăzute expres de legiuitor prin art. 29 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, urmând a se emite o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor şi opinia instanţei asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, coroborate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

Prin cererea depusă la data de 31 mai 2023 recurenta revizuentă a dezvoltat declaraţia de recurs, arătând că textele de lege criticate pentru neconstituţionalitate nu respectă criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, respectiv calitatea legii, normele de tehnică legislativă, principiul nediscriminării şi principiul securităţii raporturilor juridice, pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, fiind adoptate cu nerespectarea art. 1 alin. (5), art. 16 şi art. 41 din Constituţie prin încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, cât şi art. 146 lit. d) din Constituţie.

A arătat că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că elementele esenţiale în ceea ce priveşte naşterea, executarea şi încetarea raporturilor de muncă, inclusiv procedura întregirii normei didactice, trebuie să fie prevăzute în mod expres în lege.

Instanţa a respins cererea de revizuire, însă în motivarea cazului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 s-a invocat incidenţa dreptului subiectiv ocrotit de dreptul european, respectiv principiul nediscriminării, principiul egalităţii în drepturi, dreptul de alegere a profesiei, a specializării şi a locului de muncă.

Curtea de apel nu a analizat în conformitate cu art. 20 din Constituţie, cu prioritate încălcarea dreptului european aplicabil în cauză.

Aspectele invocate ca fiind neconstituţionale au o legătură directă cu calea de atac exercitată de reclamantă, având în vedere că instanţa nu a analizat cu prioritate încălcarea dreptului european.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata – pârâtă B. a depus întâmpinare prin care arătat că recursul nu este motivat, solicitând menţinerea soluţiei atacate.

5. Soluţia instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textele invocate - art. 29 alin. (5) din Legea 147/1992 şi art. 488 alin. (1) C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, prin motivele redate exhaustiv la pct. 3 din prezenta hotărâre recurenta-revizuentă s-a limitat a expune condiţiile de formă privind sesizarea Curţii Constituţionale, redând dispoziţiile art. 29 alin. (1) -(3) din Legea nr. 47/1992, făcând precizarea că prin respingerea cererii i-a fost încălcat dreptul la apărare şi la nediscriminare. În ceea ce priveşte condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, singura referire a privit împrejurarea că instanţa de fond, respingând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 a încălcat prevederile art. 20 din Constituţia României privind acordarea priorităţii dreptului european.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea raţionamentelor pe care se bazează.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 din C. proc. civ.. Per a contrario, aspectele de fapt şi argumente prezentate asupra admisibilităţii cererii de revizuire nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acţiunii, recurenta-reclamantă susţine că textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale nu respectă criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, respectiv calitatea legii, normele de tehnică legislativă, principiul nediscriminării şi principiul securităţii raporturilor juridice, pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, în condiţiile în care nu prevăd procedura de întregire normă didactică, arătând că este important a se analiza statutul de cadru didactic titular în sistemul preuniversitar de stat, precum şi obligaţiile şi drepturile specifice acestui statut.

Prima instanţă a constatat că, în condiţiile în care cererea de revizuire vizează motivul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia constituie motiv de revizuire pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată, iar cum potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, prin invocarea neconstituţionalităţii unor dispoziţii care vizează fondul cauzei şi nu admisibilitatea revizuirii, nu este întrunită condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, nefiind astfel îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, acesta este raţionamentul logico-juridic esenţial al judecătorului fondului care a stat la baza pronunţării soluţiei criticate de reclamantă, acesta trebuind să fie combătut prin calea de atac declarată, însă reclamanta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând argumente care să susţină opinia sa cu privire modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză, susţinând doar încălcarea drepturilor care vizează fondul cauzei şi nu legătura pe care textele criticate o au cu admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale nu au fost contestate pe calea recursului.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurenta-revizuentă A. împotriva Deciziei nr. 342 din data de 30.05.2023 a Curţii de Apel Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.