Stamp duty refund request time-barred; further recourse inadmissible as appeal against final appellate ruling
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Secția de Contencios Administrativ și Fiscal) rejected the claimant’s appeal (recurs) against the decision of the Cluj Court of Appeal, finding the recourse inadmissible; the lower court’s decision, which had dismissed the claimant’s own appeal against a first-instance judgment rejecting as time-barred a request for refund of a judicial stamp duty paid in an earlier civil case, therefore remains final and in force. The disputed matter concerned the claimant’s attempt to recover a court fee paid in prior civil litigation, with the first-instance tribunal rejecting the refund request as late, the appellate court affirming that dismissal, and the claimant then bringing a further recourse. The High Court held the recourse inadmissible because the challenged judgment, rendered by a court of appeal acting in a recourse capacity, was definitive under Article 634(1)(5) of the Civil Procedure Code and not subject to further appeal, applying the principle of legality (Articles 7 and 22 of the Code; Articles 124–129 of the Romanian Constitution) and the rule that only legally provided remedies may be exercised (Article 457; Article 483(1)), thereby upholding the single-recourse rule and dismissing the appeal pursuant to Article 496(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 7 din C. proc. civ, art. 457 din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ; Stamp duty refund request time-barred; further recourse inadmissible as appeal against final appellate ruling: The disputed matter concerned the claimant’s attempt to recover a court fee paid in prior civil litigation, with the first-instance tribunal rejecting the refund request as late, the appellate court affirming that dismissal, and the claimant then bringing a further recourse. The High Court held the recourse inadmissible because the challenged judgment, rendered by a court of appeal acting in a recourse capacity, was definitive under Article 634(1)(5) of the Civil Procedure Code and not subject to further appeal, applying the principle of legality (Articles 7 and 22 of the Code; Articles 124–129 of the Romanian Constitution) and the rule that only legally provided remedies may be exercised (Article 457; Article 483(1)), thereby upholding the single-recourse rule and dismissing the appeal pursuant to Article 496(1).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin sentinţa civilă nr. 378 din 22.02.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj, s-a respins ca tardiv formulată cererea de restituire a taxei judiciare de timbru achitată în dosarul civil nr. x/2019 al Tribunalului Cluj, formulată de către petentul-reclamant A..
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat apel, recalificat de către instanţă prin încheierea din data de 29.06.2022 ca fiind recurs, solicitând anularea acesteia în totalitate şi rejudecarea cauzei pe fond.
2. Hotărârea atacată
Prin decizia civilă nr. 716 din 29 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins recursul declarat de recurentul A., împotriva sentinţei civile nr. 378 din 22.02.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Cluj.
Decizia este definitivă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva decizie menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului de faţă, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele în continuare arătate, situaţie care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reţinute spre soluţionare.
Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din acelaşi Cod: "Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalităţii decurgând primordial din prevederile constituţionale care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii (art. 124-129 din Constituţia României).
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 457 din C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că procesul trebuie să se desfăşoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce priveşte judecata (în toate stadiile procesuale) şi executarea silită, cât şi sub aspectul competenţei, compunerii şi constituirii instanţei.
Aşadar, din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
În speţă, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute expres de textul de lege sus-menţionat, ci este pronunţată de o instanţă de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. are caracter definitiv nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidând din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 716 din 29 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, care are caracter definitiv potrivit art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. este inadmisibil, hotărârea nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.
5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 716 din 29 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.