Inapplicability of statutory salary caps to final judicial decisions recognizing higher reference values in pension and allowance calculations

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30 septembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, anularea Ordinului nr. 2295/07.12.2021 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anularea Ordinului nr. 514/2021 emis de Procurorul Şef Adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, emiterea unor noi ordine în care să se aibă în vedere aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 605,255 începând cu data de 01.08.2016 şi emiterea adeverinţelor pentru actualizarea pensiei de serviciu în sensul aplicării VRS 605,255 cu data de 1.08.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 332 din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pentru pretenţiile anterioare datei de 30.09.2019, ca prescrisă.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, pentru pretenţiile ulterioare datei de 30.09.2019, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta solicitând Casarea sentinţei atacate, şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată.

S-a arătat că instanţa de fond s-a limitat a reţine că dispoziţiile art. 36 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 nu sunt incidente în privinţa hotărârilor judecătoreşti, câtă vreme aceste hotărâri doar aplica reglementările legale şi nu stabilesc noi reglementări.

Instanţa de fond nu a făcut nicio apreciere cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 20/2016 prin care s-a introdus în sistemul ocupaţional justiţie un nou VRS, de 605 RON.

Totodată, instanţa de fond a făcut nicio analiză asupra incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind actualizarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor.

Din cuprinsul hotărârii atacate nu rezultă în concret care au fost motivele pentru care instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, o hotărâre judecătorească trebuind să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Instanţa de fond s-a limitat doar la a reţine că reclamanta nu a demonstrat că această soluţie ar fi de natură să încalce egalitatea în faţa legii, câtă vreme nu a dovedit că ar exista persoane, aflate în situaţii similare, ale căror drepturi ar fi calculate cu nerespectarea plafonului. Contrar celor reţinute de către prima instanţă, prin cererea de chemare în judecata reclamanta a făcut dovada incidenţei în cauză a discriminării şi prin raportare la considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi ale Deciziei nr. 55/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei prin care s-a stabilit implicit că VRS 605 trebuie extins la toată familia ocupaţională Justiţie.

Aşadar, atât timp cât prin hotărâri judecătoreşti definitive s-a stabilit că la data de 31.12.2017 trebuia aplicat VRS 605,225 RON, iar Legea nr. 153/2017 a avut în vedere un VRS de 305 RON, este evident că salariul în urma reîncadrării pe noul VRS de 605,225 RON este mai mare decât cel din grila prevăzută pentru anul 2022 care se raportează la un VRS de 305 RON.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, s-a arătat că acestea limitează/plafonează salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare, la nivelul celor stabilite pentru anul 2022, exclusiv în situaţia în care devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate de lege, deci nu şi în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti definitive sunt recunoscute şi stabilite majorări salariale.

Astfel, Ordinele contestate, din perspectiva raportării la dispoziţiile art. 38 alin. (6) în Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă dispoziţiile exprese ale Deciziei CCR nr. 794/2016, Deciziei ICCJ nr. 7/2019 (RIL) şi a Deciziilor nr. 23 din 2016 şi nr. 36 din 2018 ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

4. Apărările formulate în cauză

Prin notele de şedinţă depuse la data de 21.11.202 după rămânerea cauzei în pronunţare intimatul – pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că acţiunea a rămas fără obiect prin emiterea Ordinului nr. 551/12.04.2023.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. a solicitat anularea Ordinului nr. 2295/07.12.2021, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Ordinului nr. 514/2021 emis de Procurorul Şef Adjunct al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi ca urmare a aplicării art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, emiterea unor noi ordine în care să se aibă în vedere aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 605,255 începând cu data de 01.08.2016 şi emiterea adeverinţelor pentru actualizarea pensiei de serviciu.

Analizând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate şi în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este întemeiat, urmând a-l admite, motivat de următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Art. 175 din acelaşi cod statuează că: "(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.

(2) În cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară."

Totodată, dispoziţiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., prevăd că se poate cere casarea hotărârii "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Se constată că, prin sentinţa ce formează obiectul recursului, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei reţinând că în mod legal pârâţii au emis ordinele atacate, stabilind incidenţa art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 şi că, până la momentul la care acest text nu este modificat de legiuitor sau invalidat de Curtea Constituţională, el nu permite stabilirea de drepturi salariale superioare celor prevăzute în anexă. Totodată, s-a arătat că reclamanta nu a demonstrat că această soluţie ar fi de natură să încalce egalitatea în faţa legii, câtă vreme nu a dovedit că ar exista persoane, aflate în situaţii similare, ale căror drepturi ar fi calculate cu nerespectarea plafonului.

Or, constată Înalta Curte că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat critici referitoare la: nelegalitatea Adeverinţei nr. x/2019 prin care s-a calculat pensia raportat la o valoarea VRS de 421,36 RON prin raportare la valoarea de 605.225 RON aflată în plată; nelegalitatea răspunsului formulat prin Adresa nr. x/2022 prin care s-a reţinut atingerea plafonului prevăzut pentru anul 2022; incidenţa dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind actualizarea pensiilor magistraţilor şi procurorilor; neplicarea VRS 605,255 cu data de 1.08.2016 raportat la decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi la decizia nr. 55/2021 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; critici vizând existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive prin care s-au recunoscut majorări salariale, situaţie în care ar deveni inaplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

Reţine Înalta Curte cele statuate în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României: "În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că argumentele esenţiale pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată nu au fost dezbătute, prima instanţă pronunţând o hotărâre nemotivată în condiţiile în care din considerentele expuse nu rezultă modalitatea în care s-a dezlegat cererea de aplicare, în situaţia concretă a recurentei – reclamante, a Valorii de Referinţă Sectorială de 605,255 RON începând cu data de 01.08.2016 în raport de art. 3 sau de art. 4 din ordinele atacate. În plus, constată Înalta Curte că soluţia privind admiterea excepţiei prescripţiei pentru pretenţiile anterioare datei de 30.09.2019 nu este motivată nici în fapt şi nici în drept, soluţia expusă în dispozitiv neavând corespondent în considerentele hotărârii sau în considerentele încheierii prin care s-a amânat pronunţarea, pentru a se putea exercita controlul judiciar.

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentinţe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, de natură a conduce la pronunţarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă, cu ocazia rejudecării cauzei.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 332 din 20 decembrie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.