Prematurity of damages claim against insurance guarantee fund for delayed resolution of payment request

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 08.03.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate existenţa unui refuz nejustificat al FGA cu privire la soluţionarea cererii de plată înregistrate la FGA sub nr. x/16.03.2016 şi să dispună obligarea FGA la soluţionarea de îndată a cererii de plată, în conformitate cu dispoziţiile legale şi obligarea FGA la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La data de 07.06.2021 reclamanta A. S.A. a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei ca, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, să oblige pârâtul la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat societăţii prin respingerea cererii de plată înregistrate la FGA sub nr. x/16.03.2016 constând în principal, penalităţi de întârziere în cuantunul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, respectiv 0,1%/zi întârziere conform Ordinului CSA 14/2011- 46320,79 RON, calculate până la data de 6.3.2021 şi în continuare până la data plăţii efective; în subsidiar, a solicitat dobânda legală penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

De asemenea, şi-a menţinut solicitarea de obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 19 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi toate celelalte didspoziţii legale invocate în acţiune.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1197 din 27 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de aplicare a amenzii judiciare, formulată de pârât, ca neîntemeiată.

S-au respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei de obiect, inadmisibilităţii şi tardivităţii, invocate de pârât prin întâmpinare.

S-a admis excepţia prematurităţii, invocată din oficiu.

S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor astfel cum a fost modificată, ca prematur formulată.

S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- prima instanţă în mod eronat a considerat că acţiunea ar fi fost prematur introdusă, întrucât din materialul probator de la dosar a reieşit foarte clar că pârâtul a soluţionat pe fond cererea de plată x/16.03.2016, însă acesta a făcut-o cu o întârziere de mai bine de 5 ani, fapt ce atrage răspunderea civilă de drept administrativ a FGA pentru prejudiciul creat A. prin lipsa de folosinţă a banilor la care acesta era de drept îndreptăţit;

- actul administrativ nelegal cauzator de prejudicii constă în modalitatea în care F.G.A. a soluţionat cererea de plată - act concretizat prin Decizia 14.452/03.05.2018. Chiar dacă prin hotărârea prin care a fost anulată Decizia nr. 14452/03.05.2018 FGA a nu fost obligat în mod direct la plata de despăgubiri, ci la reanalizarea dosarului de daună, în urma reanalizării cererii pârâtul a achitat către A. sumele solicitate;

- în speţă există un act administrativ nelegal - respectiv modul de soluţionare a cererii de plată concretizat prin Decizia 14452/03.05.2018. Faptul că instanţa care a anulat decizia a obligat F.G.A. doar la reanalizarea pe fond şi nu la plata directă a despăgubirilor a fost determinat tocmai de faptul că F.G.A. a arătat că cererea de plată a fost respinsă fără a se mai analiza şi pe fond cererea de plată;

- acţiunea A. ce face obiectul litigiului este o acţiune în repararea prejudiciului cauzat printr-un act administrativ nelegal. Prin decizia 14452/2018, respingând cererea de plată a A., FGA a lipsit A. de folosinţă sumelor de bani la care era îndreptăţită. Decizia 14452/2018 a fost anulată de instanţă ca nelegală şi prin urmare FGA a procedat la plata despăgubirilor, însă, în continuare, a rămas neacoperit prejudiciul cauzat de plata cu întârziere a acestora, prejudiciu cauzat prin aceeaşi decizie;

- sunt îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii FGA şi anume, existenţa unui prejudiciu cert, existenţa unei fapte ilicite şi a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. Se impune obligarea acestuia la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului generat A. prin neplata creanţei de asigurare solicitate într-un termen rezonabil, susţinerile primei instanţe în sensul că nu a fi îndeplinite condiţiile unei astfel de acţiuni apărând ca lipsite de bază legală.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în rejudecare, în principal, acordarea de penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, iar, în subsidiar, acordarea dobânzii legale penalizatoare stabilite conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A precizat intimatul – pârât că cererea de plată a fost analizată şi admisă în parte, doar pentru suma de 17.115 RON, în timp ce prin Decizia nr. 14454/17.01.2022 s-au respins parţial sumelor solicitate de 8.547,86 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi penalităţi de întârziere, aceasta fiind contestată, formând obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Pe fondul cauzei s-a arătat că pentru a putea pretinde dobânda legală penalizatoare datorată pentru neîndeplinirea unei obligaţii la scandenţă, este necesar ca reclamanta să probeze anularea prin hotărâre definitivă a actului administrativ asimilat, probă ce nu a fost administrată în cauză.

5. Soluţia instanţei de recurs

Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost modificat prin cererea depusă la data de 07.06.2021, vizează obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat acesteia prin soluţionarea cu întârziere şi respingerea cererii de plată înregistrate sub nr. x/16.03.2016, constând, în principal, în penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit prin normele legale speciale incidente în materia asigurărilor, respectiv 0,1 %/zi de întârziere conform Ordinului CSA 14/2011 şi, în subsidiar, dobânda legală penalizatoare stabilită conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Soluţionând cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei de obiect, inadmisibilităţii şi tardivităţii cererii de chemare în judecată.

Totodată, a admis excepţia prematurităţii şi a respins pe acest temei cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Pentru a dispune astfel asupra excepţiei prematurităţii, soluţie contestată prin intermediul căii de atac supuse analizei de faţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că până la momentul soluţionării cauzei, din probatoriul administrat nu rezultă că pârâtul a achitat suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată şi nici că a fost emisă o decizie de respingere totală sau parţială a pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată.

Criticile recurentei-reclamante sunt apreciate întemeiate de instanţa de control judiciar, fiind apte să atragă casarea în parte a sentinţei recurate cu consecinţa trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea excepţiei prematurităţii.

În speţă, aşa cum s-a arătat, reclamanta a formulat iniţial acţiune prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor de a soluţiona cererea de plată înregistrată sub nr. x/16.03.2016, iar modificarea acestei acţiuni s-a datorat emiterii de către pârât a deciziei nr. 14452/03.05.2018, prin care cererea de plată a fost respinsă şi anulării acesteia în instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 4902/27.11.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 4644/13.10.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal de respingere a recursului, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a fost anulată decizia nr. 14452/03.05.2018, a fost obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să analizeze pe fond cererile de plată formulate de reclamantă şi menţionate în borderoul nr. 2 anexat deciziei cu privire la suma de 7.913.561,09 RON, a respins acţiunea, în rest, ca neîntemeiată. În motivare, instanţa a reţinut, între altele, inclusiv că «(…) plafonul de garantare prevăzut de dispoziţiile art. 4 lit. e) şi art. 15 alin. (2) din Legea nr. 2134/2015 … nu poate face abstracţie de definirea creditorului, prin raportare la câte un singur contract de asigurare. (…) plafonul de 450.000 de RON este incident pentru drepturile izvorâte primar dintr-un singur contract de asigurare încheiat cu debitorul falit», respectiv «consecinţa nelegalităţii deciziei nu poate fi obligarea directă a Fondului la plata sumei pretinse sau la emiterea unei decizii de aprobare a plăţii acesteia. (…) pârâtul nu a analizat fondul celor 435 de drepturi pretinse de parte, rezumându-se la a emite o singură decizie de respingere globală prin prisma reţinerii depăşirii plafonului de garantare. (…) a proceda altfel şi a obliga direct pârâtul la plata sumei pretinse sau la emiterea unui act administrativ prin care să aprobe plata acesteia, Curtea consideră că ar imixtiona în activitatea Fondului, negându-i posibilitatea de a evalua pe fond cererile de plată».

Înalta Curte nu poate valida însă raţionamentul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate de instanţa de fond asupra excepţiei prematurităţii acţiunii, deoarece acesta relevă o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept procedural incidente în materie, prin raportare la probatoriul administrat.

Este de observat sub acest aspect faptul că recurenta-reclamantă a depus, ataşat notelor de şedinţă din data de 27 iunie 2022, un extras de cont cu nr. x din data de 01.11.2021 din care rezultă că prin Ordinul de plată nr. x din 29.10.2021 pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a achitat suma de 17.115 RON, sumă care corespunde despăgubirilor aferente cererii de plată nr. x/16.03.2016.

Totodată, Înalta Curte reţine că prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs intimatul – pârât a arătat că prin Decizia nr. 14454/17.01.2022 cererea recurentei reclamante a fost admisă în parte, doar pentru suma de 17.115 RON, iar respingerea parţială a sumelor solicitate de 8.547,86 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi penalităţi de întârziere a fost contestată şi formează obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte constată că din înscrisul depuse în faţa instanţei de fond rezultă că există o astfel de dovadă a plăţii sumei solicitate prin cererea de plată, care contrazice concluzia la care a ajuns curtea de apel, astfel că modalitatea în care s-a analizat materialul probator administrat în cauză echivalează cu necercetarea fondului, de natură a conduce la pronunţarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că a fost demonstrată nelegalitatea parţială a sentinţei de fond criticate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, împrejurare de natură a conduce la casarea hotărârii sub acest aspect şi la trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va analiza cererea reclamantei prin prisma tuturor susţinerilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, a apărărilor pârâtului şi a statuărilor instanţei de control judiciar din prezenta decizie, reţinându-se că, prin nerecurare, statuările primei instanţe asupra excepţiilor lipsei de obiect, inadmisibilităţii şi tardivităţii se bucură de autoritate de lucru judecat.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) teza a II-a şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa atacată, va respinge excepţia prematurităţi şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, menţinând soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte excepţiile lipsei de obiect, inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1197 din 27 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată.

Respinge excepţia prematurităţii ca nefondată.

Trimite cauza spre rejudecarea fondului la aceeaşi instanţă.

Menţine în rest sentinţa atacată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 21 noiembrie 2023.