Admissibility of unconstitutionality challenge to retroactive tax calculation methodology in annulment of fiscal agency orders

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea în tot: (i) a Ordinului nr. 64/2022 privind aplicarea prevederilor art. II din Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea O.U.G. nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică şi gaze naturale pentru sezonul rece 2021 – 2022, precum şi pentru completarea O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", precum şi privind modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui ANAF nr. 587/2016 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor şi taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, astfel cum a fost modificat în ce priveşte titlul şi temeiul legal al acestuia în Ordinul nr. 64/2022 privind aprobarea modelului şi conţinutului declaraţiei privind impozitul pe venitul suplimentar prevăzut la art. II alin. (1) din Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea O.U.G. nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică şi gaze naturale pentru sezonul rece 2021 – 2022, precum şi pentru completarea O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", precum şi privind modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui ANAF nr. 587/2016 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor şi taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă; (ii) a Ordinului nr. 449/2022 privind modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui ANAF nr. 587/2016 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor şi taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui ANAF nr. 64/2022 privind aplicarea prevederilor art. II din Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea O.U.G. nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică şi gaze naturale pentru sezonul rece 2021 – 2022, precum şi pentru completarea O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", precum şi privind modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui ANAF nr. 587/2016 pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor şi taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă; (iii) a Referatului de soluţionare nr. A GVB 229/29.04.2022 emis de ANAF prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de societate.

Reclamanta a depus o cerere modificatoare a cererii introductive de instanţă, solicitând obligarea ANAF la plata daunelor materiale în valoare de 32.743.805 RON, reprezentând echivalentul sumei de bani de care societatea a fost lipsită în mod ilicit ca urmare a actelor nelegale contestate.

Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. II din Legea nr. 259/2021 pentru aprobarea O.U.G. nr. 118/2021 privind stabilirea unei scheme de compensare pentru consumul de energie electrică şi gaze naturale pentru sezonul rece 2021 – 2022, precum şi pentru completarea O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", solicitând: (i) sesizarea CCR cu privire la neconstituţionalitatea art. II din Legea nr. 259/2021 şi (ii) suspendarea judecăţii cererii de chemare în judecată, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională a României în baza art. 413 C. proc. civ. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, reclamanta a depus o cerere adiţională privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) prima teză, art. 1 alin. (2) lit. a) prima teză, art. 2 prima teză, art. 4 şi art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022 privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 – 31 martie 2023, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul energiei, astfel cum aceasta a fost aprobată prin articolul unic din Legea nr. 206/2022 pentru aprobarea O.U.G. nr. 27/2002 privind măsurile aplicabile clienţilor finali din piaţa de energie electrică şi gaze naturale în perioada 1 aprilie 2022 – 31 martie 2023, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul energiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 17 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti:

- a constatat că reclamanta şi-a justificat calitatea procesuală activă şi interesul în promovarea acţiunii, raportat la aspectele puse în discuţie de instanţă din oficiu la termenul de judecată din data de 27.01.2023;

- a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamantă, astfel cum a fost completată;

- a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. II din Legea nr. 259/2021;

- a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) teza I, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 şi art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022, ca inadmisibilă;

- în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei promovate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a art. II din Legea nr. 259/2021 invocată de reclamantă.

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 17 februarie 2023, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a CCR cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) teza I, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 şi art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022 a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti spre o nouă judecată a cererii de sesizare a CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) teza I, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 şi art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de fond apreciind eronat că nu au fost îndeplinite cerinţele legale pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia invocată.

Recurenta-reclamantă susţine că excepţia de neconstituţionalitate invocată este admisibilă, dispoziţiile legale criticate având legătură cu soluţionarea litigiului.

În acest sens, arată că a contestat Ordinul nr. 64/2022 invocând nelegalitatea acestuia pentru faptul că ANAF nu şi-a îndeplinit obligaţia legală instituită prin actul normativ superior reprezentat de art. II alin. (3) din Legea nr. 259/2021, în sensul de a prevedea în ordinul emis modul de aplicare a impozitului pe venitul suplimentar.

Abia în luna martie 2022, Guvernul României a emis O.U.G. nr. 27/2022, prin care a adoptat pentru prima dată cu efect retroactiv o metodă de calcul a impozitului pe veniturile suplimentare datorat de producătorii de energie electrică în perioada 1 noiembrie 2021 – 31 martie 2022.

Precizează că O.U.G. nr. 27/2022 prevede mai multe modificări legislative printre care instituirea unui nou impozit pe energie electrică aplicabil începând cu 1 aprilie 2022 până la 31 martie 2023 – identic ca şi formulare cu impozitul stabilit de art. II din Legea nr. 259/2021 (ce face obiectul excepţiei iniţiale de neconstituţionalitate).

Astfel, la data intrării sale în vigoare, art. 15 din O.U.G. nr. 27/2022 prevedea următoarele: "(1) În perioada de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgentă, venitul suplimentar realizat de producătorii de energie electrică calculat conform metodologiei prezentate în anexa nr. 6 se impozitează cu 80%. (2) Capacităţilor de producţie puse in funcţiune după data intrării in vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu le sunt aplicabile prevederile alin. (1). (3) Impozitul prevăzut la alin. (1) se calculează având în vedere metodologia prezentată în anexa nr. 6, se declară şi se plăteşte de către producătorii de energie electrică, cu excepţia producătorilor de energie pentru capacităţile prevăzute la alin. (2), lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează acest impozit. Plata impozitului se efectuează la bugetul de stat, într-un cont de venituri bugetare distinct."

De asemenea, anexa nr. 6 la O.U.G. nr. 27/2022, intitulată "Modul de calcul al venitului suplimentar realizat de producătorii de energie electrică rezultat din diferenţa dintre venitul net mediu lunar unitar de vânzare a energiei electrice tranzacţionale şi preţul de 450 de RON/MWh", prevedea la art. 1 că: "Prezenta metodologie (...) are ca scop stabilirea modului în care producătorii de energie electrică care se supun prevederilor art. II alin. (1) si (2) din Legea nr. 259/2021, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 15 din ordonanţa de urgenţă calculează preţul mediu lunar de vânzare a energiei electrice tranzacţionate în luna respectivă, precum şi venitul lunar suplimentar ce urmează a fi impozitat conform prevederilor menţionate anterior.", iar la art. 4, că: "Prezenta metodologie se aplică de către toţi producătorii de energie electrică care se supun prevederilor art. II alin. (1) si (2) din Legea nr. 259/2021, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada 1 noiembrie 2021-31 martie 2022 şi de producătorii de energie electrică care se supun prevederilor art. 15 din ordonanţa de urgenţă, în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023."

Mai mult, la art. 8 din aceeaşi anexă se prevedeau următoarele: "Calculul prevăzut la art. 6 şi 7 se realizează lunar de către operatorii economici prevăzuţi la art. 1 alin. (2) lit. a) pe întreaga perioadă de aplicare a Legii nr. 259/2021, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă."

Este fără putinţă de tăgadă că aceste prevederi din Anexa 6 stabilesc la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2022 (22 martie 2022) aplicabilitatea pentru trecut, adică retroactiv pe toată perioada cuprinsă între 1 noiembrie 2021 - 31 martie 2022 a metodologiei de calcul a impozitului pe venitul suplimentar şi anihilează pentru trecut şi cu putere retroactivă, voinţa legiuitorului privind necesitatea adoptării unui "ordin de aplicare a taxei de către ANAF" conform art. II alin. (3) din Legea nr. 259/2021.

Mai arată că, potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 27/2022 impozitul pe venitul suplimentar se aplică tuturor producătorilor de electricitate, înlăturându-se aşadar, începând cu 1 aprilie 2022, exceptarea din Legea nr. 259/2021 care viza producătorii de electricitate din surse fosile, cogenerare şi biomasă creând un regim discriminatoriu nejustificat, având în vedere impozitarea veniturilor suplimentare realizate de producătorii de energie verde atât pe perioada 1 noiembrie 2021 - 31 martie 2022, cât şi pe perioada l aprilie 2022 - 31 martie 2023 şi scutirea producătorilor din surse fosile de la aplicarea acestui impozit pe venituri suplimentare în perioada 1 noiembrie 2021 - 31 martie 2022 şi impozitarea acestora abia începând cu data de 1 aprilie 2022.

Aşadar, modul de calcul al impozitului pe venitul suplimentar a fost stabilit pentru prima dată prin Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022, un act normativ care în mod neconstituţional retroactivează şi totodată O.U.G. nr. 27/2022 a înlăturat, dar numai pentru viitor, exceptarea producătorilor de electricitate prevăzută neconstituţional de Legea nr. 259/2021.

Aminteşte că, prin întâmpinarea depusă de pârâta ANAF la cererea introductivă de instanţă, aceasta invocă legalitatea Ordinului 64 şi a Ordinului 449 pe motiv că "obligaţia declarativă de stabilire a impozitului pe venitul suplimentar realizat de producătorii de energie electrică au fost stabilite prin Legea nr. 259/2021 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2022, iar prin ordinul ANAF a fost aprobat doar suportul declarativ al obligaţiei de declarare a impozitului suplimentar".

Această atitudine normativă a ANAF exprimată prin Ordinele 64 şi 449 a cauzat un prejudiciu direct recurentei-reclamante - dar şi tuturor celorlalţi producători de energie electrică - care au determinat/calculat impozitul pe veniturile suplimentare fără niciun ghidaj, plătind nişte sume mai mari (plăţi nedatorate), fie sume mai mici (pasibile de dobânzi şi penalităţi), fie neplătind deloc (din nou pasibili de dobânzi şi penalităţi). Contribuabilii care au fost obiect al acestui impozit au operat în lipsa vreunei certitudini şi previzibilităţi legislative cu privire la sarcina lor fiscală pe toată perioada l noiembrie 2021 - 31 martie 2022, tocmai din cauza actelor ANAF contestate.

Invocarea şi aplicarea efectelor retroactive ale Anexei nr. 6 din O.U.G. nr. 27/2022 pentru a şterge/a rectifica această situaţie prejudiciabilă în care s-au aflat producătorii de energie electrică din surse verzi şi inclusiv societatea ar însemna, în opinia recurentei-reclamante, o violare crasă a art. 1 alin. (5) şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi a principiului statului de drept fiind şi în flagrantă contradicţie cu prevederile şi jurisprudenţa CEDO.

Drept urmare, neconstituţionalitatea prevederilor O.U.G. nr. 27/2022 are impact asupra analizei judiciare de stabilire a nelegalităţii Ordinului nr. 64/2022 şi a Ordinului nr. 449/2022 şi a stabilirii prejudiciului suferit de societate ca urmare a adoptării acestor acte nelegale, tocmai pentru că retroactivitatea acestor prevederi din O.U.G. nr. 27/2022 este folosită de către ANAF pentru a scuza "nelegalitatea" Ordinului nr. 64/2022 şi de a păstra efectele prejudiciabile create prin ordin societăţii recurente şi celorlalţi producători de energie electrică din surse verzi.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă apreciază că se impune a fi sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, pentru ca prin soluţia pe care o va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate, să înlăture efectele retroactive ale prevederilor art. 1 alin. (1) prima teză, art. 1 alin. (2) lit. (a) prima teză, art. 2 prima teză, art. 4 şi art. 8 din Anexa nr. 6 din O.U.G. nr. 27/2022, prin declararea drept neconstituţionale a acestor prevederi.

Ulterior, recurenta-reclamantă a depus o completare a motivării recursului declarat împotriva încheierii din 17.02.2023, indicând drept motive de casare, pe cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prealabil, a solicitat respingerea ca tardiv formulate a susţinerilor din completarea motivării recursului împotriva încheierii din 17.02.2023, întrucât sunt făcute cu depăşirea termenului de 48 de ore de la pronunţarea încheierii recurate.

În esenţă, a arătat că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile O.U.G. nr. 27/2022 este legală, instanţa de fond reţinând în mod corect faptul că nu există legătură între constituţionalitatea acestora şi litigiului de faţă câtă vreme raportul juridic dedus judecăţii vizează legalitatea ordinelor contestate, acte administrative cu caracter normativ şi nu obligaţia reclamantei de plată a impozitului instituit prin art. II din Legea nr. 249/2021.

Totodată, a solicitat respingerea susţinerilor recurentei-reclamante în sensul că dispoziţiile legale cuprinse în O.U.G. nr. 27/2022 încalcă prevederile constituţionale privind neretroactivitatea legii, întrucât efectele Ordinului nr. 64/2022 nu au încetat odată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2022, acesta fiind actualizat prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 449/2022.

5. Aspecte procesuale

Cât priveşte excepţia tardivităţii susţinerilor recurentei-reclamante din completarea motivelor de recurs, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte a luat act că aceste susţineri reprezintă doar o detaliere a argumentelor invocate şi motivate în cererea de recurs, conform celor menţionate în practicaua prezentei hotărâri.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea încheierii atacate, în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) teza I, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 şi art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru argumentele expuse în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În faţa primei instanţe, recurenta-reclamantă A. S.A. a invocat două excepţii de neconstituţionalitate, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a art. II din Legea nr. 259/2021 (prima) şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) teza 1, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 şi art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022 (a doua).

Prin încheierea atacată, prima instanţa a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamantă, în sensul că a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea primei excepţii de neconstituţionalitate şi a respins, ca inadmisibilă, sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea celei de a doua excepţii de neconstituţionalitate.

Înalta Curte constată că, circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă critică încheierea pentru greşita aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar criticile formulate sunt întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "(1)Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2)Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3)Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Având în vedere textul normativ invocat anterior, Înalta Curte reţine că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Obiectul demersului judiciar al recurentei-reclamante îl reprezintă anularea actelor administrative emise de ANAF, anume Ordinul nr. 64/2022, Ordinul nr. 449/2022 şi Referatul se soluţionare emis de ANAF prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de societate, precum şi plata despăgubirilor datorate societăţii ca urmare a omisiunii ANAF de a stabili prin Ordinul nr. 64/2022 o metodă de calcul a impozitului pe venitul suplimentar şi realizat de producătorii de energie electrică, categorie din care face parte şi recurenta-reclamantă.

În privinţa Ordinului ANAF nr. 64/2022, a cărui anulare a fost solicitată prin capătul I de cerere, recurenta-reclamantă a invocat o reglementare incompletă a acestuia şi anume că nu prevedea metoda de stabilire a impozitului pe veniturile suplimentare reglementat de art. II din Legea nr. 259/2021.

Recurenta-reclamantă a susţinut că vidul de reglementare secundară s-a întins pe perioada 01 noiembrie 2021 - 01 martie 2022 şi că modul de stabilire şi calculare a impozitului pe veniturile suplimentare din producţia de electricitate a fost stabilit abia în data de 22 martie 2022, dată la care Guvernul României a emis O.U.G. nr. 27/2022, prin care a prevăzut că modul de calcul al acestui impozit este cel stabilit în Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022. Prin urmare, O.U.G. nr. 27/2022 a fost emisă tocmai pentru a înlătura viciul normativ din Ordinul nr. 64/2022, iar dispoziţiile din O.U.G. nr. 27/2022 atacate pentru neconstituţionalitate vizează aplicarea retroactivă a metodologiei de calcul a impozitului pe venitul suplimentar.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut că neconstituţionalitatea prevederilor O.U.G. nr. 27/2022 are impact asupra analizei judiciare de stabilire a nelegalităţii Ordinului nr. 64/2022 şi a stabilirii prejudiciului suferit de societate ca urmare a adoptării acestor acte nelegale, tocmai pentru că retroactivitatea acestor prevederi din O.U.G. nr. 27/2022 este folosită de către ANAF pentru a scuza "nelegalitatea" Ordinului nr. 64/2022 şi de a păstra efectele prejudiciabile create prin ordin atât recurentei-reclamante, cât şi celorlalţi producători de energie electrică din surse verzi.

În acest context, prin raportare la obiectul cererii, la conţinutul prevederilor legale criticate ca fiind neconforme cu legea fundamentală şi la criticile formulate de recurenta-reclamantă, în dezacord cu opinia exprimată de judecătorul fondului care a pronunţat încheierea recurată, Înalta Curte apreciază că, în cauză este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) teza 1, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 şi art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022.

De asemenea, Înalta Curte consideră că sunt întrunite şi cerinţele indicate de art. 29 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece, pe de o parte, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată la cererea recurentei şi, pe de altă parte, nu s-a pronunţat, anterior, o decizie a Curţii Constituţionale de constatare a neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate de recurentă ca fiind neconforme cu legea fundamentală.

Opinia Înaltei Curţi este aceea că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate, iar excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurenta-reclamantă este admisibilă şi, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta A. S.A., va casa în parte încheierea din data de 17 februarie 2023 şi va sesiza Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) teza 1, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 şi art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022, urmând a menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.A. împotriva încheierii din data de 17 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte încheierea atacată şi, rejudecând:

Sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (1) teza 1, art. 1 alin. (2) lit. a) teza I, art. 2 teza I, art. 4 şi art. 8 din Anexa 6 la O.U.G. nr. 27/2022.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 noiembrie 2023.