ANAF inactivity order quashed and annulled for failure to verify secondary registered business locations

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.08.2015, sub nr. x/2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ANAF şi Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti, anularea ordinului ANAF nr. 20/08.01.2010 prin care reclamanta a fost declarată inactivă şi reactivarea S.C. A. S.R.L..

Prin sentinţa civilă nr. 1765 pronunţată în data de 17 martie 2016 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind înregistrată sub nr. x/2015.

2. Primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 2727 din data de 23 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei de mai sus a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3003 din data de 30 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2727 din 23 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal; s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a respins recursul incident formulat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 2727 din 23 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În considerentele deciziei de casare s-a reţinut, în ceea ce priveşte recursul incident, că pârâta ANAF a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 2727 din data de 23 iunie 2016, formulând în principal critici referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile în termenul prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004 precum şi nerespectarea termenului de 6 luni pentru promovarea acţiunii în contencios administrativ, conform art. 11 alin. (1) din Legea 554/2004, aspecte ce au fost soluţionate prin încheierea din data de 10 iunie 2016, care nu a fost recurată de pârâtă.

Cu privire la recursul principal, prin decizia de casare s-a reţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de fond nu a analizat toate susţinerile reclamantei, respectiv cele referitoare la incidenţa art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 575/2006, privind stabilirea condiţiilor şi declararea contribuabililor inactivi; la invitaţiile adresate recurentei-reclamante ulterior emiterii procesului-verbal la sediul social al acesteia pentru a se prezenta la sediul Administraţiei Finanţelor Publice Sector 3 în vederea efectuării inspecţiei fiscale; instanţa nu a analizat susţinerile reclamantei referitoare la faptul că a fost supusă mai multor controale din partea Gărzii Financiare Bucureşti şi a altor instituţii de control depunând în acest sens mai multe procese-verbale de control şi de constatare şi sancţionarea contravenţiilor prin care tindea să demonstreze că a desfăşurat activitate.

De asemenea, s-a reţinut că instanţa de fond nu a analizat apărările reclamantei cu privire la sediul său social, reţinând în mod alternativ că este vorba despre sediul social sau domiciliul fiscal declarat al reclamantei; nu a analizat nici susţinerile în sensul că şi după data declarării sale ca inactivă, organele fiscale au operat declaraţiile fiscale şi solicitările societăţii ca şi cum aceasta ar fi fost contribuabil activ; că deşi instanţa de fond a reţinut în considerente Rezoluţia din data de 17.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, nu a analizat susţinerile reclamantei bazate pe acest înscris; că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că lit. B), pct. 9 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 819/2008, pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi, nu este incident.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche sub nr. x/2015*.

3. Hotărârea instanţei de fond din al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 138 din 13 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche, s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti, ca neîntemeiată.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 138 din 13 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea la instanţa de fond.

În motivarea recursului arată că în mod greşit societatea a fost declarată contribuabil inactiv şi înscrisă în Anexa nr. 2 întocmită la data de 12.01.2010, în condiţiile în care Ordinul nr. 20/2010, la care organele fiscale au făcut referire, prevedea la art. 1 că "se aprobă lista contribuabililor declaraţi inactivi, prevăzută în Anexa 1 şi 3. Anexa 1 face parte integrantă din prezentul ordin".

Astfel declararea ca inactivă a societăţii în baza Ordinului nr. 20/2010 s-a făcut cu nerespectarea prevederilor acestui ordin, întrucât Anexa 2 nu este prevăzută în acesta, motiv pentru care toţi contribuabilii înscrişi în Anexa 2 au fost declaraţi în mod nelegal contribuabili inactivi.

Susţine că în mod nejustificat în procesul-verbal întocmit în data de 28.05.2009 prin care s-a solicitat constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Ordinul nr. 575/2006 au fost menţionate trei invitaţii, care nu au fost comunicate societăţii şi care au fost întocmite ulterior procesului-verbal din 28.05.2009, prin care organele de inspecţie fiscală au reţinut că la controlul din data de 27.03.2009, efectuat la sediul societăţii, nu a fost identificat reprezentantul legal, fiind întocmite şi comunicate societăţii trei invitaţii prin care s-a solicitat prezentarea la sediul AFP Sector 3 Bucureşti.

Arată că invitaţiile întocmite în lunile iunie şi iulie 2009 au fost ulterioare momentului la care s-a întocmit procesul-verbal din 28.05.2009.

Susţine că organele de inspecţie fiscală nu au respectat procedura, în sensul de a-i comunica toate cele 3 invitaţii şi de a aştepta împlinirea perioadei menţionate în invitaţii, după care să întocmească procesul-verbal de constatare a îndeplinirii condiţiilor de declarare a inactivităţii.

Astfel, arată că cele două invitaţii emise ulterior procesului-verbal nu aveau cum să producă efectele scontate, motiv pentru care în mod greşit instanţa de fond nu a constatat neîndeplinirea procedurii prealabile momentului de constatare a stării de inactivitate a societăţii.

Precizează că instanţa a făcut trimitere la dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, apreciind în mod greşit că a fost declarată în mod legal inactivă, câtă vreme acest text de lege prevede că domiciliul fiscal pentru persoane juridice este sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativ şi conducerea efectivă a afacerilor; alin. (1)1 prevede că domiciliul fiscal se înregistrează la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social al societăţii, astfel că instanţa nu putea reţine că organele de inspecţie fiscală au constatat în mod corect că societatea nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat şi că se impunea aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 575/2006, atâta timp cât domiciliul fiscal este sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat.

Menţionează că societatea avea declarat la momentul controlului fiscal un punct de lucru, situat în com. Afumati, Şos. x, jud. Ilfov, cunoscut de către organele fiscale, astfel că la data de 01.06.2009 societatea avea un punct de lucru de care organele de inspecţie fiscală aveau cunoştinţă, motiv pentru care organul de inspecţie fiscală trebuiau să facă comunicările la domiciliul fiscal, respectiv în com. Afumaţi, conform art. 31 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, mai ales că sediul social figura ca nelucrativ.

Mai arată că, pe lângă declararea stării de inactivitate ca urmare a procesului-verbal întocmit în data de 28.05.2009, organele de inspecţie fiscală au formulat o sesizare penală, pe motiv că societatea nu îşi desfăşoară activitatea la sediul social, astfel că s-ar sustrage de la inspecţia fiscală. Sesizarea a fost soluţionată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti, printr-o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de sustragere de la inspecţia fiscală, soluţie ce nu a fost contestată de organele de inspecţie fiscală şi pe care instanţa de fond în mod greşit a apreciat-o ca nefiind pertinentă şi concludentă soluţionării cauzei.

Critică şi faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere înscrisurile prin care a dovedit faptul ca atât înainte, cât şi după data declarării inactivităţii societăţii, aceasta a fost supusă mai multor controale fiscale, fiind găsită la punctele de lucru unde isi desfăşoară activitatea.

Pe de altă parte, arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că reprezentantul legal al societăţii este B. şi că, în baza art. 3 lit. a) pct. 7 din Ordinul nr. 575/2006, societatea a fost legal citată la domiciliul reprezentantului legal, având în vedere că, potrivit procurii comerciale autentificate în anul 2005, reprezentant legal (administrator în fapt) al societăţii era numită d-na C., instanţa de fond reţinând în mod greşit că aceasta este doar mandatara societăţii. Astfel, comunicarea trebuia, conform art. 3 lit. a) pct. 7 din Ordinul nr. 575/20106, să se facă la domiciliul reprezentantului legal.

5. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Arată că, având în vedere situaţia de fond şi ţinând cont şi de aplicabilitatea Ordinului ANAF nr. 575/2006, modificat şi completat prin Ordinul ANAF nr. 697/2007, în mod corect organul de inspecţie fiscală a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de declarare a stării de inactivitate a recurentei-reclamante

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 20 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 11 ianuarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost suspendată pentru lipsă părţi, ulterior aceasta fiind repusă pe rol la termenul din 15 noiembrie 2023.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ANAF şi Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti, anularea ordinului ANAF nr. 20/08.01.2010 prin care reclamanta a fost declarată inactivă şi reactivarea S.C. A. S.R.L..

Prin sentinţa nr. 138 din 13 aprilie 2021, pronunţată în al doilea ciclu procesual de către Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche şi care face obiectul prezentei cereri de recurs, s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice Bucureşti, ca neîntemeiată.

În fapt, se constată că la data de 27.03.2009, organele de inspecţie fiscală s-au prezentat la sediul social al recurentei-reclamante din Bucureşti, B-dul x nr. 70, bloc. PM 26, fără a putea lua legătura cu un reprezentant al S.C. A. S.R.L., sens în care a emis invitaţia nr. x/10.04.2009 la sediul firmei/domiciliul fiscal al societăţii, prin care a invitat contribuabilul în data de 27.04.2009, la sediul Administraţiei Finanţelor Publice Sector 3 din Bucureşti, în vederea efectuării inspecţiei fiscale. Prin acelaşi proces-verbal s-a reţinut că societatea îndeplineste condiţia de declarare a stării de inactivitate, conform art. 1 alin. (1) lit. b) şi art. 5 din Ordinul ANAF nr. 575/2007.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că în speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru declararea stării de inactivitate a societăţii.

Astfel, potrivit art. 781 din O.G. nr. 92/2003 perivind Codul de procedură fiscală, forma în vigoare la momentul de referinţă:

"(1) Contribuabilii persoane juridice sau orice entităţi fără personalitate juridică se declară inactivi şi acestora le sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (11) şi (12) din Codul fiscal dacă se află în una dintre următoarele situaţii: (...)

c) organele fiscale au constatat că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."

De asemenea, potrivit Procedurii de selectare, control şi publicare a contribuabililor inactivi din 21.07.2006, parte integrantă din Ordinul nr. 575/2006 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în baza căruia recurenta a fost declarată inactivă: "6. Echipa de control se va deplasa la sediul social sau la domiciliul fiscal declarat al contribuabilului pentru verificarea activităţii acestuia şi, în funcţie de situaţia concretă, acesta se va afla în una dintre situaţiile prevăzute la lit. A), B) şi C.

A. Contribuabilii care nu funcţionează la sediul social sau la domiciliul fiscal declarat.

7. (1) În situaţia în care nu se poate lua legătura cu reprezentantul legal al contribuabilului sau contribuabilul nu desfăşoară activitate la sediul social sau la domiciliul fiscal declarat, echipa de control va solicita în scris prezenţa acestuia la sediul organului de control, stabilind data şi ora de prezentare.

(2) Solicitarea se va transmite şi la adresa de domiciliu a reprezentantului legal al contribuabilului, dacă acesta este persoană fizică rezidentă română, sau la domiciliul fiscal, dacă este persoană juridică română.

8. În cazul neprezentării reprezentantului legal al contribuabilului la sediul organului de control, se va încheia un act de control, în conformitate cu normele legale, în care se vor preciza acţiunile şi toate demersurile întreprinse de organele de control pentru identificarea acestuia.

9. La actul de control întocmit în această situaţie se vor anexa următoarele documente:

a) documentul prin care reprezentantul legal al contribuabilului a fost invitat la sediul organului de control pentru clarificarea situaţiei sale fiscale;

b) procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, dacă este cazul;

c) orice document primit de la organul fiscal sau de la alte instituţii publice.

10. La finalizarea controlului, echipa de control va întocmi un dosar care va cuprinde:

a) actul de control încheiat la sfârşitul acţiunii de control inopinat;

b) lista declaraţiilor lipsă şi perioada pentru care aceste declaraţii nu au fost depuse la organul fiscal la care contribuabilul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe şi contribuţii către bugetul statului;

c) referatul privind propunerea echipei de control, avizat de conducătorul ierarhic superior, de includere pe Lista contribuabililor declaraţi inactivi.

11. În situaţia în care autoritatea vamală constată că un contribuabil nu funcţionează la domiciliul fiscal sau la sediile secundare declarate, aceasta va înştiinţa organele de inspecţie fiscală pentru efectuarea procedurii de declarare a contribuabilului ca inactiv.

B. Contribuabilii cu domiciliul fiscal declarat la o adresă inexistentă

12. În cazul în care echipa de control, ca urmare a deplasării la faţa locului, constată că adresa la care a fost declarat sediul social al contribuabilului nu există, va întocmi un proces-verbal prin care se va consemna această situaţie.

13. La finalizarea controlului inopinat, echipa de control va întocmi un dosar care va cuprinde:

a) procesul-verbal încheiat ca urmare a acţiunii de control inopinat;

b) lista declaraţiilor lipsă şi perioada pentru care aceste declaraţii nu au fost depuse la organul fiscal la care contribuabilul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe şi contribuţii către bugetul general consolidat.

C. Contribuabilul desfăşoară activitate la sediul social declarat

14. Procedura de control, în cazul contribuabililor care desfăşoară activitate la sediul social declarat, este cea cuprinsă în Codul de procedură fiscală, în normele de aplicare şi în ordinele ministrului finanţelor publice şi ale preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, date în aplicarea acestuia."

Astfel, în vederea lămuririi stării de inactivitate a societăţii şi a declarării acesteia ca inactive se impunea ca organul fiscal să facă demersuri şi cu privire la sediile secundare, respectiv punctele de lucru ale societăţii, în condiţiile în care din certificatul constatator nr. x depus în dosarul Tribunalului Bucureşti şi în dosarul de recurs din primul ciclu procesual (dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal nr. x/2015) reiese că societatea recurentă-reclamantă are înscrise două sedii secundare, unul în comuna Dobroeşti şi unul în comuna Afumaţi, cu activităţi autorizate pentru fiecare dintre aceste sedii secundare, conform pct. 9 din respectivul certificat constatator.

Sub acest aspect, este adevărat că cele două sedii secundare din comuna Afumaţi, Şoseaua Moara Domnească şi din comuna Dobroeşti, sat Fundeni, str. x au fost înfiinţate după emiterea procesului-verbal din 28.05.2009, cel din localitatea Afumaţi fiind înfiinţat chiar la data de 01.06.2009, respectiv la câteva zile de la încheierea procesului-verbal de constatare a îndeplinirii condiţiilor de declarare ca inactivă a societăţii, însă organele fiscale au făcut în continuare demersuri pentru invitarea reprezentanţilor societăţii în vederea efectuării inspecţiei fiscale, astfel cum reiese din invitaţiile emise la datele de 15.06.2009 şi 16.07.2009 la sediul societăţii.

Cu alte cuvinte, verificările efectuate în vederea declarării stării de inactivitate a unui contribuabil trebuie făcute pentru a avea un efect în plan fiscal şi procedural, ceea ce impune cu necesitate ca, acolo unde reprezentanţii contribuabilului nu sunt găsiţi la sediul societăţii, verificările să fie extinse inclusiv cu privire la punctele de lucru sau sediile secundare ale contribuabilului persoană juridică, cel puţin acolo unde aceste sedii secundare sau puncte de lucru sunt înscrise în evidenţele Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi ale organului fiscal, cu atât mai mult cu cât starea de inactivitate se reflectă asupra întregii societăţi, inclusiv asupra dezmembrămintelor sale.

De asemenea, Înalta Curte constată că potrivit Procedurii de selectare, control şi publicare a contribuabililor inactivi din 21.07.2006, parte integrantă din Ordin 575/2006, în baza căruia s-a constatat inactivitatea recurentei, Capitolul II - Programarea acţiunilor de control, pct. 4: "Contribuabilii cuprinşi în programele de control pentru declarare ca inactivi vor fi supuşi unor controale inopinate la sediul social/domiciliul fiscal al acestora şi/sau la punctele de lucru declarate. Pentru operativitate, controalele inopinate pot fi efectuate şi de personalul Gărzii Financiare, la solicitarea conducerii executive a direcţiei generale a finanţelor publice în a cărei competenţă de administrare se află contribuabilul."

Or, în cauză, organele fiscale nu au făcut dovada că societatea recurentă a fost supusă unor controale inopinate la sediul social/domiciliul fiscal al acestora şi/sau la punctele de lucru declarate şi nici că în intervalul scurs până la publicarea Ordinului nr. 20 din 08.01.2010, s-ar fi procedat la verificarea sediilor secundare ale societăţii, astfel cum prevede textul de lege de mai sus.

De altfel, recurenta-reclamantă a făcut dovada, prin depunerea de copii semnate pentru conformitate cu originalul din registrul de control de la sediul social al societăţii, că în perioada respectivă activitatea societăţii a făcut obiectul mai multor controale efectuate de Garda Naţională de Mediu, MFP – Garda Financiară Ilfov, Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, Garda Financiară – Comisariatul General, Inspectoratul Teritorial de Muncă Ilfov, ultimele dintre aceste controale fiind efectuate chiar în perioada de inactivitate a societăţii.

În aceste condiţii, copiile registrului de control de la sediul principal al societăţii vin să infirme susţinerile organului fiscal, dat fiind faptul că în perioada relevantă, aceasta a fost supusă mai multor controale ale instituţiilor publice.

Astfel, isntanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu pot fi reţinute apărările reclamantei legate de faptul că nu s-ar fi sustras de la efectuarea inspecţiei fiscale, câtă vreme în perioada relevantă în speţă a fost supusă mai multor controale din partea Gărzii Financiare Bucureşti, precum şi a alor instituţii de control.

În consecinţă, în cauză se relevă nelegalitatea Ordinului nr. 20 din 08.01.2010, emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu privire la pct. 1408, în ceea ce o priveşte pe recurenta-reclamantă, în condiţiile în care la momentul emiterii şi publicării acestuia nu erau îndeplinite de către societate condiţiile pentru a fi declarată contribuabil inactiv, cu atât mai mult cu cât la acea dată societatea mai avea înfiinţate două sedii secundare în care îşi desfăşura activitatea.

Prin urmare, costatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte va admite recurs de faţă, va casa sentinţa recurată, va admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. şi va anula în parte Ordinul nr. 20 din 08.01.2010, emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu privire la pct. 1408, privind-o pe reclamantă.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 138 din 13 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. şi va anula în parte Ordinul nr. 20 din 08.01.2010, emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu privire la pct. 1408, privind-o pe reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 138 din 13 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal – veche.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L..

Anulează în parte Ordinul nr. 20 din 08.01.2010, emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu privire la pct. 1408, privind-o pe reclamantă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.