Territorial jurisdiction for union-initiated public service salary claims under Law No. 554/2004
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing that the Arges Court of Appeal, Labor and Social Security Section, has exclusive territorial jurisdiction to hear the case, overturning the Bucharest Court of Appeal's contrary declination. The dispute involved a national union filing a claim on behalf of a public employee member against a state finance directorate to recalculate and pay the difference between received salaries and the maximum salary level for similar positions, plus inflation adjustments and legal interest, with the core issue being which court had territorial competence when a union initiates proceedings for its members. The court applied Article 10(3)-(4) of Law No. 554/2004 (as amended by Law No. 212/2018), which dictates that for claims brought by any person in the name of the claimant, jurisdiction is determined by the domicile of the individual claimant (the employee) rather than the seat of the union, and distinguished the current rule from the earlier jurisprudence in Decision No. 1/2013, which was limited to labor code conflicts and did not apply to the specific administrative procedural norms governing public service relationships.
Legislator headnote
AI generatedart. 536 din O.U.G. nr. 57/2019, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for union-initiated public service salary claims under Law No. 554/2004: The dispute involved a national union filing a claim on behalf of a public employee member against a state finance directorate to recalculate and pay the difference between received salaries and the maximum salary level for similar positions, plus inflation adjustments and legal interest, with the core issue being which court had territorial competence when a union initiates proceedings for its members. The court applied Article 10(3)-(4) of Law No. 554/2004 (as amended by Law No. 212/2018), which dictates that for claims brought by any person in the name of the claimant, jurisdiction is determined by the domicile of the individual claimant (the employee) rather than the seat of the union, and distinguished the current rule from the earlier jurisprudence in Decision No. 1/2013, which was limited to labor code conflicts and did not apply to the specific administrative procedural norms governing public service relationships.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe provision explicitly cited in the dispositive justifying the court's power to establish competence and rule on the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 05.10.2021, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Funcţionarilor "A.", în numele membrului de sindicat B., a solicitat obligarea pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti la recalcularea şi plata drepturilor salariale, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale la nivelul maxim aflat în plată pentru funcţii similare din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a direcţiilor generale regionale a finanţelor publice subordonate, cuvenite şi drepturile salariale achitate efectiv, pentru ultimii 3 ani. A solicitat de asemenea reclamantul actualizarea sumelor solicitate pârâtei cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective, precum şi plata dobânzii legale.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 871 din data de 16 februarie 2023, Tribunalul Argeş – secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti –Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că prezentul litigiu vizează raportul de serviciu al reclamantului, acesta fiind funcţionar public.
Potrivit dispoziţiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ (act normativ ce a abrogat dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici), în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."
Drept urmare, prezentul complet de judecată, ce face parte din secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului Argeş, nu este competent din punct de vedere funcţional să soluţioneze prezenta cauză, ce vizează drepturi care intră în conţinutul raporturilor de serviciu ale reclamantului.
De asemenea, având in vedere că sindicatul are calitate procesuală activă in acţiunile promovate in numele membrilor săi si Decizia nr. 1/2013 a ICCJ, a admis si exceptia necompetentei teritoriale, sindicatul având sediul in Buccureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 4284 din data de 12.09.2023, Tribunalul Bucureşti – secţia a II –a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a decide asupra acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, că pentru determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. 4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Cererea de chemare în judecată este formulată în numele reclamantului de către sindicatul din care acesta face parte, şi are ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, respectiv stabilirea şi acordarea unor drepturi salariale.
Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului, dând interpretări diferite calităţii procesuale a sindicatului, respectiv de reclamant sau de reprezentant al reclamantului.
Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.
Având în vedere numărul mare de conflicte de competenţă cu care a fost sesizată instanţa supremă, asupra acestei probleme de drept, la data de 22 mai 2017, în şedinţa de unificare a practicii secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit cu titlu de principiu că, în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare de la acea dată, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.
Această soluţie a fost ulterior consacrată legislativ prin Legea nr. 212/2018, în sensul introducerii alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
Înalta Curte reţine că sindicatul acţionează în numele membrilor săi, în baza unei împuterniciri din partea acestora, organizaţia fiind reprezentantul acestora în faţa instanţei.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, astfel că va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Argeş, în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv a unei norme de competenţă reglementată de codul muncii şi la recunoaşterea calităţii procesuale active a organizaţiei sindicale.
Argumentele deciziei pronunţate în interesul legii se referă la ocrotirea intereselor eresului membrului de sindicat prin recunoaşterea legitimităţii procesuale a organizaţiei de sindicattt, chiar în lipsa unui mandat expres şi, pe cale de consecinţă, stabilirea competenţei, în aceastăastă ipo ipoteză, la sediul sindicatului.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Funcţionarilor "A." în numele membrului său B. şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti în favoarea Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.