Competence for judicial review of unconstitutional pension-capping ordinance: Art. 9 Law 554/2004 vs. labor dispute jurisdiction

Şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt – Complet Specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 06.03.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca prin hotărâre judecătorească ce o va pronunţa să dispună următoarele:

- Să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime, în sensul actualizării în mod nelegal a pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, care prevede "Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 556 din 27 iulie 2015, fiind enunţat art. 59 şi art. 60.

- Obligarea pârâtei, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea 223/2015, la actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie, rezultate de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.05.2009, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, rezultată prin aplicarea Legii 223/2015 în forma modificată de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea 152/2017 din 27.06.2017, prin care s-a majorat cu 10%, începând cu data de 1 octombrie 2017, cuantumul brut al salariilor de funcţie ale poliţiştilor din Ministerul Afacerilor Interne şi art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea -cadru 153/2017 prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 01.01.2018, cuantumul brut al salariilor de funcţie şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul lunar brut.

- Obligarea pârâtei, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea 223/2015, la repararea pagubelor cauzate, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripţie, la care să se adauge majorările, actualizările şi indexările aplicate ulterior, potrivit Legii 223/2015 nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum şi dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie şi până în prezent.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a disp. art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la prevderile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 79 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 263 din 18 mai 2023, Tribunalul Olt admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova– secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, că art. 9 din Legea 554/2004 vizează situaţiile în care drepturile sau interesele legitime ale unei persoane sunt vătămate ca urmare a unei dispoziţii neconstituţionale dintr-o ordonanţă a Guvernului, situaţie în care soluţionarea acţiunii revine instanţei de contencios administrativ care după verificarea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei va trimite excepţia către Curtea Constituţională şi va suspenda judecata cauzei. În raport de modul de soluţionare a excepţiei, soluţia instanţei de contencios fiind diferită – întrucât existenţa unei dispoziţii neconstituţionale este chiar premisa acestui tip de acţiune.

În ceea ce priveşte competenţa materială procesuală a instanţelor de a soluţiona litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, care se stabileşte în raport de obiectul, valoarea sau natura litigiului dedus judecăţii, art. 10 din Legea nr. 554/2004 dispune că aceste litigii se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Prin urmare o eventuală vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale părţilor reclamante de către o autoritate nu poate fi analizată şi stabilită decât de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Prin sentinţa civilă nr. 415 din 02 octombrie 2023, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt– secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa faptul că cererea de chemare în judecată are ca obiect principal cuantumul pensiei militare acordate şi datorate reclamantului, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017. În esenţă, reclamantul critică faptul că plafonarea pensiei militare o dată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017 s-a realizat în baza unui act normativ ce prezintă vicii de neconstituţionalitate.

Chiar dacă reclamantul a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, competenţa materială se determină prin raportare la obiectul principal al cererii de chemare în judecată, care vizează restituirea diferenţei dintre pensia la care ar fi avut dreptul prin aplicarea art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi pensia plafonată, prin aplicarea ordonanţei de urgenţă apreciată de reclamant ca neconstituţională. Curtea reţine că, scopul invocării excepţiei de către reclamant este acela de a obţine şi pe viitor, ca efect al admiterii excepţiei, un anumit mod de calcul al pensiei militare, dar şi un cuantum mai mare al acesteia, neplafonat ca în prezent.

În concluzie, petitele cererii de chemare în judecată şi scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate relevă că în concret cauza juridică a acţiunii şi obiectul său se raportează la cuantumul pensiei pe care reclamantul consideră că trebuie să o primească de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017 şi pe viitor.

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamantul nu şi-a fundamentat pretenţiile pe disp. art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia şi a suspendat cauza.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamanţi în cuprinsul acţiunii.

Art. 9 din Legea 554/2004 vizează situaţiile în care drepturile sau interesele legitime ale unei persoane sunt vătămate ca urmare a unei dispoziţii neconstituţionale dintr-o ordonanţă a Guvernului, situaţie în care soluţionarea acţiunii revine instanţei de contencios administrativ care după verificarea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei va trimite excepţia către Curtea Constituţională şi va suspenda judecata cauzei. În raport de modul de soluţionare a excepţiei, soluţia instanţei de contencios fiind diferită – întrucât existenţa unei dispoziţii neconstituţionale este chiar premisa acestui tip de acţiune.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În cauza dedusă judecăţii, reclamantul solicită instanţei să se constate că este vătămat printr-o Ordonanţă a Guvernului, act normativ emis de o autoritate centrală, astfel încât competenţa materială revine curţii de apel, în funcţie de rangul autorităţii publice.

În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Craiova, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

tabileşte competenţa soluţionării cauzei privind reclamantul A. şi pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.