Justiciability of presidential decrees awarding honors: constitutional immunity and inadmissibility of administrative litigation

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României - Administraţia Prezidenţială a României şi Guvernul României – prin Primul Ministru şi prin Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, anularea Decretului nr. 1068/2022 în privinţa poziţiei nr. 13 şi suspendarea efectelor decretului până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 48 din 19 aprilie 2023, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de Administraţia Prezidenţială şi a respins, ca inadmisibilă, cererea având ca obiect suspendarea efectelor produse de Decretul nr. 1068/2022, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României prin Administraţia Prezidenţială şi Guvernul României prin Prim - Ministrul României şi prin Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentului, hotărârea instanţei de fond este nelegală prin prisma modului de abordare şi mai ales de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii introductive de instanţă, astfel încât finalmente, hotărârea pronunţată este profund nelegală.

În această privinţă, consideră că, raportat la prevederile art. 5 din Legea nr. 554/2004, motivaţia că decretul ce formează obiectul prezentei judecăţi ar face parte din categoria actelor administrative, circumscrise finelui de neprimire, reglementat de textul legal menţionat, nu poate fi primită şi, pe cale de consecinţă, nici îmbrăţişată de instanţa de recurs în dezlegarea prezentei cauze.

Deşi se susţine că actul administrativ în discuţie ar avea o natură juridică mai complexă, exprimând raportul de natură constituţională între Preşedintele României şi Parlament pe de altă parte, această susţinere, consideră că nu are acoperire efectivă în textul de lege invocat.

Astfel cum a arătat, Curtea Constituţională în Decizia nr. 285/2014, contrasemnarea decretului Preşedintelui României nu echivalează decât din perspectiva unui control pur formal de legalitate, exercitat din considerente de natură politică şi constituţională, fiind doar o pretinsă circumscriere a naturii juridice a acestui decret, unui act administrativ care ar privi raportul juridic al Administraţiei Prezidenţiale cu Parlamentul României.

Chiar dacă am accepta prezenţa unei naturi juridice complexe a actului în discuţie (ceea ce este corespunzător realităţii constituţionale), această natură juridică nu exprimă în mod direct şi explicit, vreun raport juridic pe care actul în discuţie să-l fi vizat, între Preşedintele României şi respectiv Parlament ci, cel mult cu Prim Ministrul Guvernului României.

Decizia nr. 1840/2005, nu reprezintă decât expresia unei "forţări" a prevederii legale sus-citate, a unei veritabile adăugări la lege.

Recurentul consideră că se află în ipoteza prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 respectiv a unui act administrativ care reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării, în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice directe. Conexiunea cu instituţia Parlamentului României este una care nu are o legătură sustenabilă în prezenta speţă. Ca atare, consideră că excepţia nu este susţinută de textul legal invocat, motiv pentru care se impune a fi respinsă.

În consecinţa acestor argumente, recurentul apreciază că decretul ale cărui efecte solicită a fi suspendate, este susceptibil de a fi atacat în instanţă.

Prin urmare, interpretarea adusă de intimată sub acest aspect, ar conduce la concluzia inexistenţei oricărei pârghii juridice prin care, un drept legitim recunoscut prin lege, pe care reclamantul îl are, ajunge să nu poată fi dezlegat de instanţă, conducând la concluzia că, putem fi în prezenţa unor măsuri arbitrare, fără corespondent legal, dar care nu ar putea fi deduse controlului judecătoresc.

În egală măsură, accesul liber la justiţie în speţa de faţă, implică desigur şi accesul la soluţionarea măsurii suspendării efectelor actului administrativ incriminat, urmare a respingerii excepţiei de inadmisibilitate invocată de intimată.

Consideră că între cele două situaţii avute în vedere nu există vreo similitudine pentru care hotărârea CCR să poată fi reţinută ca având relevanţă.

Între acordarea sau retragerea titlului de onoare (pe care instanţa de fond îl precizează expres ca fiind prevăzut în Legea nr. 341/2004) nu se poate pune semnul egalităţii cu acela al conferirii unei decoraţii care este şi rămâne atributul exclusiv al Preşedintelui, în virtutea prerogativelor constituţionale, iar nu în temeiul vreunei dispoziţii legale, astfel încât similitudinea celor două situaţii să şi poată fi reţinută în prezenta cauză.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a reţinut că decretul a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză a făcut obiectul unei cereri de suspendare întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, care a fost soluţionată de către Curtea de Apel Târgu-Mureş prin sentinţa nr. 80 din 14 octombrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii.

Observând că în susţinerea cererii de suspendare pendinte recurentului-reclamant nu aduce alte motive decât cele înfăţişate în dosarul nr. x/2022, instanţa de fond în mod corect a apreciat că sentinţa nr. 80 din 14 octombrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 se opune cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, fiind vorba de acelaşi act administrativ contestat pentru aceleaşi motive.

Înalta Curte reţine că Decretul prin care Preşedintele României acordă/revocă unul dintre titlurile prevăzute de art. 3 din Legea 341/2004, fiind un act emis în considerarea prevederilor art. 94 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 100 din Constituţie, este un act complex care implică, prin faptul contrasemnării sale, o angajare a răspunderii politice în faţa Parlamentului.

De altfel, practica constantă a Înaltei Curţi este în sensul că Decretele emise de Preşedintele României şi contrasemnate de prim-ministrul constituie acte administrative complexe emise ca urmare a raporturilor cu Parlamentul, care nu sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, fiind aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a admis în mod judicios excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a Decretului nr. 1068/2022, invocată de către Administraţia Prezidenţială, din perspectiva faptului că acest Decret este un act ce intră în sfera finelui de neprimire de rang constituţional şi legal, reglementat de dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţia României, republicată şi art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Decretul nr. 1068/2022 reprezintă un act administrativ exceptat de la controlul judecătoresc şi, implicit aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, inclusiv în ceea ce priveşte suspendarea efectelor sale.

Conform prevederilor art. 94 lit. a) din Constituţie, Preşedintele României conferă decoraţii şi titluri de onoare. Fundamentul constituţional în baza căruia Preşedintele României poate emite decoraţii sau titluri de onoare este acelaşi, iar titlurile pe care preşedintele le poate conferi sunt exclusiv cele la care se referă art. 94 Constituţie.

Chiar dacă condiţiile de acordare a titlurilor de revoluţionar, precum şi efectele pe care acestea le produc, odată cu acordarea lor, sunt reglementate de Legea nr. 341/2004 şi de Normele sale metodologice, acordarea lor de către Preşedintele României are loc exclusiv în baza art. 94.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că Decretele Preşedintelui emise în exercitarea atribuţiei constituţionale prevăzute de art. 94 lit. a) din Constituţie nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice complexe ce exprimă raporturi de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte şi, în consecinţă, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie, nu sunt cenzurabile de către instanţele judecătoreşti pe calea contenciosului administrativ.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinţei nr. 48 din 19 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.