Inapplicability of motion for completion to unresolved criminal complaints or non-monetary claims in civil proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded a motion to complete its prior decision, ruling against the applicant. The applicant sought completion of the operative part of the previous judgment under Article 444 of the Civil Procedure Code, arguing that the court had omitted to address the criminal liability of state authorities for alleged constitutional violations and failure to execute treaty obligations. The court held that the motion was inadmissible because Article 444 applies only to omissions regarding main or accessory claims, and the original decision had already adjudicated all substantive arguments raised on appeal. The court further noted that it lacked jurisdiction over criminal complaints, which must be directed to competent criminal investigation authorities, thereby confirming the finality of the prior dismissal of the applicant's appeal against the administrative authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) din C. pen, art. 444 din C. proc. civ, art. 5 din C. proc. civ, art. 444 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ, art. 444 C. proc. civ; Inapplicability of motion for completion to unresolved criminal complaints or non-monetary claims in civil proceedings: Verificând temeinicia solicitării petentului, Curtea constată că potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2024
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Hotărârea care face obiectul cererii de completare
Prin decizia nr. 2096 din 26 aprilie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2019.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 8 martie 2023 pronunţate de aceeaşi instanţă, ca nefondat.
2. Cererea de completare
La 14 noiembrie 2023, recurentul-reclamant A. a depus cerere de completare a deciziei nr. 2096 din 26 aprilie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2019.1 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul nesoluţionării laturii penale a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. pen.
Se mai susţine de către recurentul-reclamant că statul s-a protejat prin omisiune împotriva unor plângeri referitoare la infracţiuni comise de autorităţi.
Menţionează în continuare că a înţeles să invoce o faptă penală comisă de o autoritate a statului, iar textul de lege anterior menţionat, încalcă în mod vădit principiul răspunderii juridice a statului şi a autorităţilor publice pentru fapte de vătămare a persoanelor în drepturile şi interesele lor legitime.
Se mai arată că, în ceee ce priveşte chestiunea invocată, aceasta este în conflict şi cu tratatele, dat fiind faptul că Statul nu a executat anjamantele pe care şi le-a luat, fiindu-i astfel incălcate drepturile şi interesele legitime, principiu consacrat de art. 52 din Constituţia României.
Temeiul juridic al cererii îl reprezintă art. 444 din C. proc. civ.. Invocă, de asemenea, prevederile art. 5 din C. proc. civ.
2. Înregistrarea cererii de completare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 15 noiembrie 2023, sub nr. x/2019/a2.1
Prin rezoluţia din 20 noiembrie 2023, s-a stabilit termen pentru soluţionarea cererii de completare a deciziei nr. 2096 din 26 aprilie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2019.1 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, în sedinţă publică, cu citarea părţilor.
Intimata-pârâtă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti – Brigada Rutieră, nu a formulat întâmpinare.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de completare
Examinând cererea dedusă judecăţii din perspectiva motivelor invocate în sprijinul acesteia, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Cu titlu prealabil este de menţionat că cererea de completare dispozitiv formulată de recurentul A. nu conţine aspecte concrete aduse în susţinerea cererii, ci doar aprecieri personale cu privire la legea şi autoritatea judecătorească din România, afirmaţii care sunt lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei.
Verificând temeinicia solicitării petentului, Curtea constată că potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Dispoziţiile arătate sunt clare şi lipsite de echivoc, neputând fi supuse niciunui alte interpretări şi neputând fi înlăturare de la aplicare.
Aşa fiind, cererea de completare este admisibilă numai în cazul în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori aspra unei cereri conexe sau incidentale, procedura astfel instituită fiind expresia consacrării dreptului de acces la o instanţă independentă şi imparţială, care trebuie să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită.
Uzând de această procedură, de completare a dispozitivului hotărârii, nu se pot pune în discuţie probleme de fond, de interpretare a actului juridic dedus judecăţii sau de aplicare a dispoziţiilor legale incidente, ci poate fi complinită o omisiune de pronunţare a instanţei, în sensul prevederilor legale menţionate.
Aşadar, textul de lege enunţat are în vedere ipoteza în care judecătorul a omis să soluţioneze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală (minus petita), totalitatea cererilor constituind cadrul obiectiv al judecăţii şi limitele învestirii instanţei pe care instanţa este ţinută să le respecte întocmai, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.
Se observă că, prevalându-se de prevederile art. 444 C. proc. civ., susţinerea petentului potrivit căruia instanţa a omis să se pronunţe asupra faptei penale comise de o autoritate a statului cu ocazia judecării recursului promovat de acesta împotriva încheierii din 8 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte, respectiv nemenţionarea soluţiei instanţei pe acest aspect, în cuprinsul dispozitivului hotărârii, nu poate fi primită.
Din această perspectivă, cele consemnate în practicaua deciziei care de altfel reprezintă momentul procedural de închidere al dezbaterilor şi de acordare a cuvântului părţilor pentru prezentarea concluziilor pe fondul cauzei, demonstrează, fără echivoc, că judecătorul a pus în discuţia părţii prezente toate cererile formulate.
Contrar poziţiei exprimate de petent, instanţa de control judiciar a analizat toate susţinerile expuse prin memoriul de recurs cu care practic a fost sesizată în calea extraordinară de atac pe care a declarat-o, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii, instanţa pronunţându-se cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost investită.
Or, este mai mult decât evident, că niciun considerent al hotărârii nu a condus spre o atare concluzie că ne-am afla în prezenţa unei omisiuni asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, aşa cum pretinde petentul.
Referitor la solicitarea petentului numită "denunţ penal", se reţine că prezenta instanţă este una civilă, iar în ipoteza în care partea are suspiciuni cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, aceasta este îndreptăţită să facă demersurile pe care le consideră necesare în acest sens, adresându-se organelor de cercetare penală abilitate.
În concluzie, solicitarea petentului nu se circumscrie ipotezei reglementate prin art. 444 din C. proc. civ., în condiţiile în care, prin hotărârea a cărei completare se solicită, a fost soluţionată calea de atac a recursului promovat împotriva încheierii pronunţată în dosar nr. x/2019.1, nefiind identificate capete de cerere principale sau accesorii ori cereri conexe sau incidentale sau de genul celor prevăzute la alin. (3) al articolului menţionat, asupra cărora instanţa să fi omis a se pronunţa.
În atare situaţie, instanţa de recurs nu a omis în vreun fel a se pronunţa asupra vreunei cereri care să atragă incidenţa dispoziţiilor procedurale ale art. 444 din C. proc. civ., motiv pentru care urmează să fie respinsă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de completare a deciziei nr. 2096 din 26 aprilie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, formulată de recurentul -reclamant A., ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 10 ianuarie 2024.