Judicial review of CSM refusal of magistrate transfer: priority of public interest in judicial staffing balance over individual personal circumstances

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/27.09.2022, doamna A., judecător la Judecătoria Tulcea, a solicitat transferul la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea solicitării formulate, în esenţă, doamna judecător a invocat atât motive de ordin personal, cât şi motive de ordin profesional, menţionând şi faptul că îşi exprimă disponibilitatea de a activa în cadrul oricărei secţii de la instanţele pentru care a optat, în funcţie de necesităţile acestora.

2. Hotărârea atacată în cauză

Prin Hotărârea nr. 2512 din 15 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, s-a respins cererea de transfer formulată de doamna A., judecător la Judecătoria Tulcea.

În motivarea hotărârii s-a reţinut faptul că 2 judecători de la Judecătoria Tulcea au solicitat transferul la alte instanţe. Însă, dată fiind situaţia instanţei, la care există un grad de ocupare redus şi o încărcătură de cauze pe judecător situată peste media naţională şi ţinând cont de faptul că există perspective reale de ocupare a posturilor vacante, date fiind concursurile de admitere în magistratură aflate în derulare, a apreciat intimatul că este oportună admiterea unei singure cereri de transfer, în condiţiile în care pentru instanţa în cauză au fost scoase la concurs 4 posturi.

Astfel, analizând concomitent cele 2 cereri de transfer de la Judecătoria Tulcea, a apreciat oportună admiterea cererii formulate de doamna judecător NM şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de doamna judecător A..

3. Contestaţia formulată în cauză

Împotriva Hotărârii nr. 2512 din 15 noiembrie 2022 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată la data de 10 ianuarie 2023, doamna judecător A. a formulat contestaţie, în temeiul art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 şi art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În motivarea contestaţiei a arătat următoarele:

Prin Hotărârea nr. 2512/15.11.2022 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători s-a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, de la Judecătoria Tulcea la Judecătoriile Sector 1, 2, 3, 4 şi 6, exclusiv în considerarea motivelor personale invocate, acesta fiind singurul argument prezentat de Consiliul Superior al Magistraturii, prin raportare la cele două cereri de transfer formulate magistraţii de la Judecătoria Tulcea.

Consideră că soluţia pronunţată este nelegală prin prisma modului de apreciere, discreţionar şi imprevizibil, al CSM-ului în ceea ce priveşte criteriile stabilite de dispoziţiile art. 62 ind. l din Legea nr. 303/2004 şi de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454 din 24 iunie 2020, nefiind detaliat în nicio manieră raţionamentul pentru care i-a fost respinsă cererea de transfer şi nici argumentele de ordin legal şi factual care au condus la un atare raţionament, exprimarea folosită fiind una lapidară şi anume - în considerarea motivelor personale expuse şi faţă de avizul negativ al Judecătoriei Tulcea.

Nu s-au prezentat argumente obiective cu privire la încărcătura cauzelor pe schemă sau pe judecător, şi nici relativ la situaţia dificilă prin care ar trece instanţa de la care se solicită transferul, din perspectiva locurilor vacante, doar sub aspectul că nu poate fi admisă decât o singură cerere de transfer, în contextul actual.

În raport de motivele personale şi profesionale invocate în cererea de transfer, consideră că pârâtul nu a realizat un just echilibru între interesul public şi interesul legitim privat, fiindu-i încălcat dreptul de a reveni în municipiul de domiciliu, dreptul de a-şi exercita profesia în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi colegi care funcţionează la instanţele de domiciliu/reşedinţă, fără a fi nevoită să facă regulat naveta între localitatea în care activează şi cea de domiciliu, dreptul de a nu fi nevoită să suporte din propriul buget cheltuielile locative considerabile, insuficient decontate în Tulcea, dreptul de a avea o viaţă de familie împlinită, echilibrată, dreptul copilului său de a beneficia de servicii medicale de specialitate şi de a-şi continua studiile în oraşul în care s-a născut şi nu în ultimul rând dreptul său de a fi alături de familia extinsă.

În consecinţă, prin modul în care pârâtul a înţeles să aplice condiţiile transferării judecătorilor, raportat la hotărârea contestată, acesta generează o stare de impredictibilitate, de arbitrariu şi incoerenţă deoarece, în mod cu totul nelegal, pârâtul a decis într-un mod subiectiv cu privire la cariera şi viaţa personală a contestatoarei, deşi potrivit considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454 din 24 iunie 2020, exact aceste situaţii s-au dorit a fi înlăturate.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 şi art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 317/2004.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13.02.2023, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, considerând că în speţă nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului atacat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205-206 din C. proc. civ., republicat, cu modificările ulterioare, precum şi celelalte dispoziţii legale menţionate în cuprinsul întâmpinării.

La data de 08.11.2023 contestatoarea a depus note scrise însoţite de înscrisuri, prin care a combătut apărările intimatului, considerând că nu s-au analizat în mod concomitent cele două cereri de transfer, aspect ce rezultă, în opinia părţii, din motivarea lapidară a hotărârii de respingere.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei formulate

Analizând actele şi lucrările dosarului, susţinerile părţilor, probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia ca neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte:

Prin Hotărârea nr. 2512/15.11.2022, contestată în prezenta cauză, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de doamna judecător A. de la Judecătoria Tulcea la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea contestaţiei s-a arătat, în esenţă, că soluţia de respingere a cererii de transfer a contestatoarei este nelegală prin prisma modului de apreciere, discreţionar şi imprevizibil, în care Consiliul Superior al Magistraturii analizează criteriile legale de transfer.

În acest sens, contestatoarea a precizat că cererea sa de transfer de la Judecătoria Tulcea la Judecătoriile Sectorului 1, 2, 3, 4 sau 6 Bucureşti a fost respinsă exclusiv în considerarea motivelor personale invocate, nefiind detaliat raţionamentul şi argumentele de ordin legal şi factual care au condus la această soluţie.

Contrar susţinerilor contestatoarei, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată este legală şi temeinică, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii analizând şi interpretând în mod corect toate criteriile prevăzute de lege, privind transferul judecătorilor.

Potrivit art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, în vigoare la momentul emiterii actului administrativ atacat:

"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială".

Din analiza traseului profesional, reiese că, la data formulării cererii de transfer, contestatoarea avea o vechime în magistratură de 4 ani şi 9 luni, perioadă în care a activat în calitate de judecător la Judecătoria Tulcea.

Constată Înalta Curte că, secţia pentru judecători a apreciat în mod corect că îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru ca un judecător să obţină transferul, conferă acestuia o vocaţie la transfer, care poate fi valorificată în anumite condiţii care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate.

Secţia pentru judecători a analizat cererea de transfer formulată de contestatoare, prin raportare la criteriile legale în mod comparativ şi cumulativ, fără o ordine de prioritate, dar şi prin raportare la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor implicate, şi interesul legitim privat al contestatoarei, reţinând în mod corect situaţia dificilă a Judecătoriei Tulcea, precum şi situaţia celor două cereri de transfer de la această instanţă.

În ceea ce priveşte datele personale ale magistraţilor care au formulat cereri de transfer, contrar celor susţinute de către contestatoare, reţine Înalta Curte că, secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv aceste motive, care au fost coroborate cu datele obiective privind volumul de activitate şi situaţia posturilor de judecător de la instanţele implicate în procedura transferului, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe.

Astfel, în contextul în care legea conferă judecătorului o vocaţie la transfer care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă, totodată, cerinţelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate, secţia pentru judecători a apreciat în mod corect că motivele invocate de contestatoare nu puteau prevala la acel moment faţă de interesele instanţei de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă.

Cu privire la situaţia personală a contestatoarei, respectiv, naveta între localitatea în care activează şi cea de domiciliu, suportarea din propriul buget a cheltuielilor locative considerabile, insuficient decontate în Tulcea, dreptul de a avea o viaţă de familie împlinită, echilibrată, dreptul copilului său de a beneficia de servicii medicale de specialitate şi de a-şi continua studiile în oraşul în care s-a născut, Înalta Curte constată că aceasta a fost analizată de către intimat prin hotărârea contestată, iar în raport de existenţa unei disfuncţionalităţi la nivelul Judecătoriei Tulcea, transferul doamnei judecător ar conduce la afectarea activităţii de la care s-a solicitat transferul.

Constată că, motivele de ordin personal invocate de contestatoare în cadrul procedurii de transfer pe de o parte nu reprezentau situaţii excepţionale, iar pe de altă parte, nu constituiau singurele criterii legale avute în vedere şi nu exista nicio împrejurare pentru care să se acorde prioritate doar acestor criterii. Criteriile reprezentate de volumul de activitate şi de schemele de personal ale instanţelor implicate în procedura transferului constituie, criterii prevăzute de lege, care se analizează coroborat cu celelalte criterii legale, fără a exista o ordine de prioritate a acestora.

Astfel, secţia pentru judecători a reţinut faptul că doi judecători de la Judecătoria Tulcea au solicitat transferul la alte instanţe, or, dată fiind situaţia instanţei, la care exista un grad de ocupare redus şi o încărcătură de cauze pe judecător situată peste media naţională, ţinând cont şi de faptul că existau perspective reale de ocupare a posturilor vacante, date fiind concursurile de admitere în magistratură aflate în derulare, în respectiva sesiune era oportună admiterea unei singure cereri de transfer, în condiţiile în care pentru instanţa în cauză au fost scoase la concurs 4 posturi.

Analizând concomitent cele două cereri de transfer de la Judecătoria Tulcea, constatând că ambii solicitanţi aveau aceeaşi vechime în funcţie şi la instanţa de la care se solicita transferul, în considerarea motivelor personale invocate, văzând şi avizul transmis de către conducerea Judecătoriei Tulcea, secţia a apreciat oportună admiterea cererii formulate de doamna judecător NM.

Prin urmare, pentru a evita perturbarea activităţii Judecătoriei Tulcea prin supraîncărcarea celorlalţi judecători, în mod întemeiat, secţia pentru judecători a apreciat oportun transferul unui singur judecător de la această instanţă.

Aşadar, contrar susţinerilor contestatoarei, secţia pentru judecători nu a analizat criteriile legale de transfer în mod discreţionar şi imprevizibil, ci acestea au fost analizate în mod obiectiv şi coroborat, raportat la situaţia specifică a celor două solicitări, respectiv aceleaşi instanţe implicate în procedura de transfer şi aceleaşi vechimi ale solicitanţilor în funcţie şi la instanţă.

Reţine instanţa de control judiciar că, hotărârea contestată este motivată de o manieră ce garantează legalitatea, oportunitatea şi previzibilitatea măsurilor dispuse de intimat. Argumentele prezentate sunt coerente, clare şi lipsite de ambiguităţi sau de contradicţii, fiind în măsură să permită urmărirea raţionamentului care a condus la adoptarea acestora.

Astfel fiind, Înalta Curte nu poate reţine existenţa unei practici neunitare a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât solicitările magistraţilor sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept în favoarea solicitantului.

Totodată, constată Înalta Curte că, cele două cereri de transfer au fost analizate prin raportare la aceleaşi criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii în soluţionarea cererilor de către intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, este consecinţa faptului că fiecare cerere se analizează în funcţie de circumstanţele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane.

Soluţionarea cererilor de transfer presupune o analiză a unor motive proprii fiecărui solicitant, precum şi o analiză a specificului distinct al fiecărei instanţe implicate în procedură, la momentul soluţionării unor astfel de cereri.

În raport cu cele expuse anterior, reiese că, în situaţia de faţă nu sunt întrunite condiţiile existenţei unei discriminări aşa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 deoarece, pe de o parte, nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale contestatoarei, în condiţiile în care nu este reglementat niciun drept al acesteia la transfer, iar pe de altă parte, motivele determinante care au condus la respingerea cererii sale de transfer au fost reprezentate de echilibrarea schemei de personal raportat la volumul de activitate de la Judecătoria Tulcea, care constituie un scop legitim.

Înalta Curte constată că, hotărârea atacată nu a fost adoptată cu exces de putere şi nu a condus la o vătămare a vreunui drept al contestatoarei.

Contrar susţinerilor contestatoarei, intimatul nu a hotărât într-un mod subiectiv cu privire la cariera acesteia, ci analiza cererii de transfer, aşa cum s-a reţinut anterior, s-a făcut din perspectiva criteriilor prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, modificată prin Legea nr. 313/2021 din 27 decembrie 2021, modificare ce a avut loc ulterior Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 454 din 24 iunie 2020, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018, şi în art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, precum şi art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, în redactarea ulterioară Legii nr. 242/2018, sunt neconstituţionale.

Aşadar, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile excesului de putere, aşa cum sunt prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme, hotărârea de respingere a cererii de transfer formulată de contestatoare, a fost emisă în limitele competenţelor legale, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de Legea nr. 303/2004, referitoare la transferul judecătorilor.

Prin urmare, faţă de considerentele învederate anterior, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (7) - (9) din Legea nr. 317/2004 va respinge contestaţia, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2512 din 15 noiembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.