Judicial transfer dispute: abuse of discretion and cumulative application of statutory criteria in CSM decision

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de pârât, a solicitat: anularea Hotărârii secţiei de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1145/06.04.2023; obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care sa admită cererea de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Slobozia la una din următoarele judecătorii: Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că, prin hotărârea atacată, în cadrul etapei a II-a a transferurilor, CSM a respins cererile sale de transfer la una dintre judecătoriile anterior menţionate.

CSM a invocat ca motiv de a respinge cererea sa de transfer faptul că domnişoara B. ar avea o vechime mai mare decât a petentei, fapt care nu este real.

Contestatoarea susţine că are o vechime în magistratură şi la Judecătoria Slobozia începând cu decembrie 2017 intrând în profesie prin admitere directă. B. a început cursurile INM în ianuarie 2018. Având în vedere că cei doi ani de INM se consideră vechime în magistratură, contestatoarea şi colega sa au aproximativ aceeaşi vechime. Nu se poate ignora faptul că vechimea sa la instanţă, la Judecătoria Slobozia, este cu doi ani mai mare decât vechimea la instanţa a colegei sale, în acest timp cu fiind nevoită să facă naveta Bucureşti-Slobozia.

Vechimea la instanţa de unde se solicită transferul este şi el un criteriu prevăzut de lege, însă a fost total ignorat. Dintre toţi colegii care au formulat cereri de transfer, contestatoarea are cea mai mare vechime la Judecătoria Slobozia, de 5 ani şi 4 luni la momentul analizei cererii de transfer.

În ceea ce o priveşte pe colega sa, B., căreia i s-a acordat transferul la Judecătoria Sectorului 2, întrucât fusese anterior delegată la această instanţă, este evident faptul că unicul criteriu a fost delegarea.

În ambele etape a solicitat şi contestatoarea transferul la această instanţă, însă ei i-a fost respinsă cererea, deşi vechimea în magistratură este aceeaşi, iar contestatoarea are o vechime la instanţă cu doi ani mai mare decât a colegei sale.

În ceea ce priveşte avizele acordate de Judecătoria Slobozia şi Curtea de Apel Bucureşti - negativ contestatoarei şi favorabil colegei sale B., este evident că unicul criteriu al acestor avize a fost tot delegarea.

Contestatoarea a arătat că a invocat şi alte motive prevăzute de lege, suplimentar faţă de colegii săi cărora le-a fost admisă cererea, însă acestea nu au fost nici analizate, nici avute în vedere.

Astfel, a menţionat că face naveta zilnic la Slobozia, petrecând pe drum cel puţin trei ore în fiecare zi. Niciunul dintre colegii săi care au primii transferul - C., D., B. nu făceau naveta zilnic (nici anterior delegării), ci locuiau în Slobozia, cu chirie. De asemenea, a menţionat faptul că urmează să aibă un copil, fiindu-i foarte dificil la revenirea din concediul de creştere copil să mai facă naveta zilnic în condiţiile în care va avea în grijă un copil mic. Niciunul dintre colegii săi care au primit transferul nu au invocat un astfel de motiv personal.

A mai arătat, de asemenea, că deţine în proprietate casa de locuit unde domiciliază, aceasta fiind locul unde va locui şi în perspectiva transferului la Bucureşti.

În aceste condiţii, motivul principal al admiterii cu prioritate a cererilor de transfer formulate de cei trei colegi ai săi, respectiv al respingerii cererii sale, a fost acela al delegării. De altfel, delegarea colegilor săi a fost şi motivul pentru care Judecătoria Slobozia şi Curtea de Apel Bucureşti le-a dat lor aviz pozitiv, iar petentei aviz negativ.

Aşadar, argumentele CSM din hotărâre se suprapun cu cele din avizul negativ al Judecătoriei Slobozia şi al Curţii de Apel Bucureşti, în condiţiile în care delegarea nu reprezintă un criteriu de valorificat în cazul transferului la o altă instanţă.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu analiza legalităţii Hotărârii nr. 1145 din 6 aprilie 2023 a Consiliului Naţional al Magistraturii – secţia pentru Judecători.

Potrivit dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată: "(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun".

Totodată, art. 192 din acelaşi act normativ prevede că "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea contestată respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 188, ale art. 190, precum şi ale art. 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând şi avizele emise în temeiul art. 188 din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale şi profesionale invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

Examinând concomitent cele 5 cereri de transfer de la Judecătoria Slobozia, pentru asigurarea bunei funcţionări a acestei instanţe, faţă de gradul de ocupare a schemei de personal şi de volumul de activitate, reţinând că în şedinţa din 30.03.2023 a secţiei pentru Judecători s-a dispus transferul a 2 judecători de la această instanţă, secţia pentru judecători a apreciat că se impune admiterea doar a unei singure cereri de transfer, respectiv cererea formulată de doamna judecător B., având în vedere vechimea în funcţia de judecător şi la instanţa de la care s-a solicitat transferul, precum şi faptul cererea acesteia era singura avizată favorabil de toate instanţele implicate.

Reţinând şi avizele negative emise de Curtea de Apel Bucureşti şi Judecătoria Slobozia, secţia pentru judecători a apreciat că, la acel moment, nu era oportun transferul reclamantei de la Judecătoria Slobozia la Judecătoriile Sectoarelor 3, 4 şi 2 Bucureşti.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secţia pentru judecători a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului în raport de gradul de ocupare al posturilor la Judecătoria Slobozia, precum şi în raport de avizele nefavorabile.

Referitor la criticile reclamantei potrivit cărora secţia pentru judecători nu ar fi analizat motivelor personale şi profesionale invocate în susţinerea cererii, acestea nu pot fi reţinut de vreme ce chiar din cuprinsul hotărârii rezultă că cererea de transfer a fost analizate în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale şi profesionale.

În ceea ce priveşte motivele personale sau profesionale invocate de contestatoare în susţinerea temeiniciei cererii de transfer, acestea nu constituie motive excepţionale de natură a răsturna raportul de preeminenţă al interesului public faţă de drepturile şi interesele private ale solicitantului.

De altfel, soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal şi familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului.

Or, în cauză, soluţia de respingere a cererilor de transfer ale petentei dispuse de secţia pentru judecători este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege.

Din punct de vedere al cerinţei legale a motivării, instanţa de contencios administrativ poate pronunţa o soluţie de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar şi partea vătămată, nu pot analiza şi decela raţionamentul autorităţii emitente. Se constată, însă, că hotărârea atacată respectă cerinţele prevăzute de lege din perspectiva motivării.

Verificând Hotărârea nr. 1145/06.04.2023, Înalta Curte constată că aceasta este motivată, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer şi împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât şi argumentele secţiei pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluţia de respingere a solicitării de transfer.

La verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

De asemenea, criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea respingerii cererii sale de transfer prin raportare la soluţia de admitere a celeilalte cereri de transfer sunt nefondate, atât timp cât secţia pentru judecători a reţinut concursul mai multor cereri de transfer de la Judecătoria Constanţa şi a apreciat că pentru asigurarea bunei funcţionări a acestei instanţe putea fi admisă doar una, iar solicitările magistraţilor au fost analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, prin raportare la aceleaşi criterii legale, astfel încât nu se poate vorbi în speţă de o încălcare a principiului egalităţii de tratament.

Avizul favorabil emis de către Curtea de Apel Bucureşti în ceea ce o priveşte pe doamna judecător B. s-a fundamentat, printre altele, şi pe faptul că aceasta era, la momentul respectiv, delegată, astfel ca admiterea acestei cereri nu afecta buna funcţionare a Judecătoriei Slobozia, atât timp cât doamna judecător nu funcţiona efectiv în instanţă.

Prin urmare, susţinerile reclamantei potrivit cărora secţia pentru Judecători ar fi folosit un criteriu neprevăzut de lege în aprecierea ca prioritară a cererii doamnei judecător B., respectiv cel al delegării în cadrul instanţei unde s-a solicitat transferul, sunt neîntemeiate, în condiţiile în care în hotărârea contestată nu se reţine o asemenea împrejurare, prioritatea solicitării doamnei judecător fiind determinată doar de situaţia personală a acesteia.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 1145/06.04.2023 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1145 din 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.