Judge's transfer challenge rejected by magistracy council ruling upheld

Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 iunie 2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de pârât, a formulat contestaţie Hotărârii nr. 469/28 martie 2023 a secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Braşov la Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, solicitând anularea acesteia în ceea ce priveşte soluţia dispusă cu privire la prima opţiune de transfer formulată, cu consecinţa obligării intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să i se aprobe cererea sa de transfer de la Judecătoria Braşov la Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.

În motivarea contestaţiei, învederează că, prin cererea formulată în cadrul sesiunii de transfer a judecătorilor din ianuarie- martie 2023, a solicitat transferul de la Judecătoria Braşov la Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov (prima opţiune) şi, în subsidiar, la Curtea de Apel Braşov (a doua opţiune).

În susţinerea acestei cereri, strict în ceea ce priveşte prima opţiune, a arătat, în esenţă, că în perioada noiembrie 2020 – iunie 2022 a fost delegată la Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, acumulând experienţă atât ca judecător de primă instanţă, cât şi ca instanţă de control judiciar în cauzele civile şi penale de competenţa tribunalului specializat, astfel încât cunoaşte cazuistica şi organizarea acestei instanţe şi doreşte să revină în colectivul în care a activat 1 an şi 9 luni.

Solicitarea a fost analizată în şedinţa secţiei pentru judecători din data de 28 martie 2023, concomitent cu celelalte cereri de transfer formulate de alţi colegi judecători pentru singurul post liber pentru transfer la Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în etapa I. Dintre acestea, a fost admisă cea a doamnei judecător B. (Hotărârea nr. 468/28 martie 2023 pronunţată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii), cererea contestatoarea fiind, corelativ, respinsă.

În motivarea soluţiei de respingere, în cuprinsul hotărârii contestate s-au făcut referiri, pe de o parte, la vechimea în funcţie şi la instanţa unde activează, şi la avizele favorabile comunicate de către Judecătoria Braşov, de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi de Curtea de Apel Braşov, iar pe de altă parte, la împrejurarea că tribunalul specializat în discuţie funcţiona cu cinci judecători din schema de personal de şase posturi, solicitând ocuparea efectivă a postului vacant.

În acest context, însă, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a concluzionat doar că, la acel moment, experienţa sa profesională concretă nu impunea transferul la o instanţă superioară.

Prin raportare la prevederile art. 192 din Legea nr. 303/2022, şi ţinând cont de unicul considerent care a fundamentat respingerea cererii sale de transfer la tribunalul specializat – lipsa unei experienţe profesionale concrete aferente unei instanţe superioare - apreciază că soluţia contestată este netemeinică în lumina evaluării comparative a traseului său profesional cu cel al doamnei judecător B..

Subliniază faptul că, şi în ceea ce o priveşte, avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2002 au fost unele favorabile.

De asemenea, cu privire la volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora, menţionează că, în anul 2022, Judecătoria Braşov a avut o încărcătură efectivă pe judecător de 935 dosare, mai mică faţă de cea a Judecătoriei Zărneşti de unde a fost transferată doamna judecător B. (1074). Încărcătura efectivă pe schemă la Judecătoria Braşov a fost de 779 dosare, tot mai mică decât cea a Judecătoriei Zărneşti, de 966 dosare.

Prin urmare, la momentul analizării cererilor de transfer, Judecătoria Braşov, chiar şi cu cele 6 posturi lipsă, se situa mai favorabil decât Judecătoria Zărneşti.

În plus, Judecătoria Braşov nu întâmpina niciun fel de dificultăţi în ocuparea posturilor vacante, fiind una dintre cele mai dezirabile instanţe din ţară, dovadă fiind că 11 din cele 13 locuri libere destinate judecătorilor absolvenţi ai examenului de capacitate 2023 au fost ocupate.

Astfel, apreciază că, în mod obiectiv, prin aplicarea acestui criteriu, cererea sa de transfer ar fi fost preferabilă cererii de transfer formulate de doamna judecător B..

Relativ la specializarea impusă de natura litigiilor soluţionate de tribunalul specializat în discuţie, învederează faptul că este specializată în soluţionarea cauzelor de minori şi familie, cu atât mai mult cu cât în perioada noiembrie 2020 – iunie 2022 a funcţionat chiar în cadrul acestei instanţe.

Referitor vechimea la instanţa de la care se solicită transferul arătă că, la data analizării cererilor, avea o vechime de 6 ani şi 2 luni la Judecătoria Braşov (dintre care 1 an şi 9 luni am fost delegată la Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov), iar doamna judecător B. avea o vechime de 9 ani şi 1 lună în cadrul Judecătoriei Zărneşti.

Precizează că, la data transferului, avea o vechime efectivă în funcţia de judecător de 11 ani şi 11 luni, spre deosebire de doamna judecător B. care avea o vechime de 9 ani şi 1 lună. De asemenea, cât priveşte vechimea în gradul aferent instanţei la care se solicită transferul, avea o vechime în grad de Tribunal de 4 ani şi 3 luni, iar aceasta de doar 10 luni. Mai mult decât atât, la aceeaşi data de referinţă, obţinuse şi gradul de Curte de Apel.

Este posibil ca în demersul decizional al secţiei să fi prevalat considerente subiective privind situaţia personală a contestatoarei de la momentul analizării cererilor de transfer, respectiv împrejurarea că în luna august 2022 a intrat în concediu de maternitate (concediu postnatal), cu ocazia naşterii celui de-al treilea copil.

Sub acest aspect, precizează, însă, că la data formulării cererii de transfer, se afla în concediu de odihnă, raportul de muncă nefiind suspendat. La finalizarea acestui concediului medical (22.06.2023), îşi va relua efectiv activitatea profesională în cadrul Judecătoriei Braşov, fără a intra în concediu de creştere copil, intenţie pe care şi-a exprimat-o deja în acest sens conducerii judecătoriei.

Însă, situaţia sa nu este una excepţională, în contextul în care şi în cadrul acestei sesiuni de transfer au fost transferate la instanţe din raza Curţii de Apel Braşov alte doamne judecător care urmau să intre în concediu de maternitate.

Nu în ultimul rând, menţionează că, deşi a reiterat cererea de transfer în etapa II a sesiunii de transfer, pentru postul eliberat la Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov ca urmare a promovării doamnei judecător C. la Curtea de Apel Braşov, şi cea de-a doua solicitare i-a fost respinsă, soluţie valabilă pentru toţi ceilalţi colegi judecători solicitanţi. În lipsa redactării şi a comunicării acestei din urmă hotărâri, se află în imposibilitatea de a o contesta, însă menţionarea sa este relevantă în contextul în care postul rămas astfel vacant a fost scos la concursul de promovare efectivă în funcţie de execuţie a judecătorilor, în curs de desfăşurare potrivit Hotărârii nr. 1506 din 11.05.2023 a secţiei pentru Judecători a C.S.M., procedură la care nu poate participa întrucât a obţinut deja cele două grade profesionale sub imperiul legii anterioare.

Astfel, în pofida tuturor argumentelor obiective prezentate anterior, şi chiar dacă are grad de Curte de Apel, se vede nevoită ca la încetarea concediului medical să îşi reia activitatea la Judecătoria Braşov, singurul post vacant la tribunalul specializat fiind rezervat colegilor judecători cu grad de Judecătorie, deşi şi-a exprimat de două ori solicitarea de a fi transferată la această instanţă superioară, unde anterior naşterii celui de-al treilea copil a şi activat efectiv timp de 1 an şi 9 luni.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu analiza legalităţii Hotărârii nr. 469 din 28 martie 2023 a Consiliului Naţional al Magistraturii – secţia pentru Judecători.

Potrivit dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată: "(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun".

Totodată, art. 192 din acelaşi act normativ prevede că "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea contestată respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 188, ale art. 190, precum şi ale art. 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând şi avizele emise în temeiul art. 188 din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru judecători a analizat motivele invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

Astfel, secţia pentru judecători a apreciat că, la acel moment, experienţa profesională concretă nu impune transferul la o instanţă superioară.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secţia pentru judecători a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului solicitat.

Soluţia de respingere a cererii de transfer a petentei dispuse de secţia pentru judecători este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege.

Verificând hotărârea contestată, Înalta Curte constată că aceasta este motivată, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer şi împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât şi argumentele secţiei pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele instanţelor implicate, precum şi argumente referitoare la asigurarea bunei funcţionări a instanţei la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluţia de respingere a solicitării de transfer.

La verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 469/28.03.2023 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 469 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.