Peremption of appeal against CSM disciplinary decision due to six-month inactivity

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să se dispună anularea Hotărârii secţiei pentru judecători a CSM nr. 583/16.04.2019 şi respingerea sesizării formulate de Direcţia Inspecţiei Judiciare pentru Judecători nr. x/2018.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 463 din 24 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apei Târgu Mureş.

Prin sentinţa civilă nr. 62 din 25 septembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Târgu Mureş, invocată din oficiu.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

În urma admiterii excepţiei de necompetenţă teritorială şi a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III – a contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2019.

La termenul de judecată din data de 23.06.2022, instanţa a ridicat din oficiu excepţia perimării cererii de chemare în judecată,

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 174 din 23 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a perimat acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii pentru anularea Hotărârii nr. 583 din 16 aprilie 2019.

Calea de atac exercitată în cauză

Prin recursul declarat în prezenta cauză, recurentul-reclamant a arătat că sentinţa recurată este nelegală, în cauză fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 din C. proc. civ.

În acest sens, recurentul - reclamant a arătat că prezenta cauză, înregistrată sub număr de dosar x/2019, având ca obiect anularea unui act administrativ emis de Consiliul Superior al Magistraturii, a fost suspendată la data de 19.11.2020 până la soluţionarea dosarului nr. x/2020 Recurentul mai învederează că atâta timp cât soluţia pronunţată în acest din urmă dosar nu i-a fost comunicată, nu a încetat cauza de suspendare, astfel încât nici perimarea nu putea opera.

Prin cererea de recurs s-a mai invocat că, deşi prin încheierea din data de 20.01.2022 Curtea de Apel Cluj a respins excepţia perimării, ulterior aceasta a fost din nou luată în dezbatere şi admisă, soluţie pe care recurentul o apreciază ca fiind dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei încheieri, precum şi cu încălcarea regulilor de procedură, atâta vreme cât sentinţa ce face obiectul dosarului nr. x/2020 nu i-a fost legal comunicată şi, în consecinţă, nici cauza de suspendare nu a încetat.

Apărările formulate de intimatul – pârât Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând, cu prioritate, excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că, prin încheierea de şedinţă din 23 martie 2023, s-a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 174 din 23 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa nejustificată a părţilor legal citate, în conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Încheierea de şedinţă din data de 23 martie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, de la data la care a intervenit suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv de la data de 23 martie 2023, cauza de faţă a rămas în nelucrare din vina recurentului-reclamant.

Având în vedere cele expuse anterior, precum şi dispoziţiile legale ce reglementează perimarea, ca sancţiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţilor ce nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea sa o facă.

Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt şi termenul defipt de lege.

Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, şi intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii.

Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni, iar art. 417 din acelaşi cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Faţă de textul de lege mai sus menţionat, Curtea reţine că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare.

Prin urmare, dacă termenul de primare nu a fost întrerupt, atunci la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept şi în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de faţă, s-a împlinit, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.

În consecinţă, Înalta Curte va constata intervenită sancţiunea perimării recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 174 din 23 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 174 din 23 iunie 2022 a Curţii de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 2 noiembrie 2023.