Invalidation of Constitutional Court Decision Retroactive Effect: Appeal Allowed and Claim Dismissed

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 14 februarie 2019 sub nr. x/2019, pe rolul de Curţii Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Colegiul de Conducere al Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie, anularea art. I pct. 9 din Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/28.01.2014 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicate în M.Of. nr. 75/30.01.2014, cu referire la modificarea art. 29 alin. (1) şi alin. (5) din Regulament, partea privind 4 judecători/judecători supleanţi.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 835 pronunţată la 20 aprilie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi COLEGIUL DE CONDUCERE AL ÎNALTEI CURTI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi a dispus anularea art. I pct. 9 din Hotărârea colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie nr. 3/28.01.2014, cu referire la modificarea art. 29 alin. (1) şi (5) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată n Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 22 septembrie 2005, în ceea ce priveşte posibilitatea desemnării prin tragere la sorţi doar a 4 judecători/judecători supleanţi pentru constituirea completelor de 5 judecători.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 835 pronunţate la 20 aprilie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Motivele recursului sunt expuse pe larg în cererea de exercitare a căii de atac, depusă la dosarul cauzei .

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul – reclamant a depus întâmpinare în cuprinsul căreia în principal, invocă excepţia nulităţii recursului, ca urmare a reprezentării recurentei de o persoană care nu poate avea calitatea de reprezentant în justiţie, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant şi ca urmare a nemotivării, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat .

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.1 Aspecte procedurale

Deliberând asupra apărărilor intimatului prin care se susţine imposibilitatea reprezentării recurentei de o persoană care nu poate avea legal calitatea de reprezentant în justiţie, dar şi lipsa calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de recurs, Înalta Curte apreciază, contrar acestor susţineri, că în mod legal cererea de recurs a fost semnată de directorul Direcţiei Legislaţie, Studii, Documentare şi Informatică Juridică din cadrul ICCJ, în temeiul art. 5 din Ordinul nr. 75/09.03.2022 al Preşedintelui ICCJ, care prevăd în mod expres această atribuţie. Dincolo de împrejurarea că acest ordin nu a fost revocat ori anulat, Înalta Curte apreciază că în speţă nu se pune problema încălcării prevederilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ. în condiţiile în care recurenta este reprezentată în cauză chiar de reprezentantul său legal, preşedintele ICCJ care, potrivit art. 7 alin. (3) şi art. 13 alin. (3) lit. k) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi-a delegat atribuţia de semnare a actelor procedurale, conform celor mai sus arătate.

Nu sunt întemeiate nici apărările intimatului prin care se susţine nemotivarea recursului, din conţinutul cererii de exercitare a căii de atac rezultând cu certitudine posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurentă în motivul de casare prevăzut dee art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. atâta timp cât nucleul acestor critici îl constituie susţinerea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României conform cărora deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor.

2.2 Pe fondul recursului, Înalta Curte apreciază că sentinţa atacată este nelegală, aceasta fiind pronunţată cu interpretarea greşită a normelor juridice care reglementează efectele deciziilor Curţii Constituţionale, după cum se va arăta în cele ce urmează

Astfel, din cuprinsul considerentelor sentinţei atacate rezultă că temeiul admiterii acţiunii l-a constituit Decizia nr. 685/2018 a Curţii Constituţionale, însă instanţa de fond nu a ţinut seama de considerentele acestei decizii care priveşte "efectele deciziei Curţii Constituţionale şi conduita constituţională de urmat" (par. 194-198), în care se arată că:

"194. Odată constatat un conflict juridic de natură constituţională, Curtea Constituţională, în virtutea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora «este garantul supremaţiei Constituţiei», are obligaţia să soluţioneze conflictul, arătând conduita în acord cu prevederile constituţionale la care autorităţile publice trebuie să se conformeze. (…)

195. Curtea constată că pot fi identificate, în principal, două categorii de cauze la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după cum vor fi redate mai jos.

196. Prima categorie de cauze este reprezentată de cele aflate deja pe rolul Completurilor de 5 judecători, cu privire la care Curtea nu a fost sesizată, dar constată că este necesară o abordare unitară şi coerentă a tuturor aspectelor procedurale existente. Cu privire la acestea, Curtea constată că 4 membri ai Completurilor de 5 judecători (precum şi toţi membrii supleanţi) au fost desemnaţi aleatoriu, prin tragere la sorţi, în timp ce cel de-al cincilea nu a fost desemnat aleatoriu, ci, prin hotărâri succesive ale colegiului de conducere din 2014 până în prezent, acesta a fost introdus ca membru de drept al completului, pe care l-a şi prezidat.

În raport cu aceste aspecte, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului obligă la luarea în considerare a principiului continuităţii completului de judecată, prin prisma exigenţelor regulii nemijlocirii ce decurge din art. 6 paragraful 1 din Convenţie [a se vedea Hotărârea din 5 februarie 2014, pronunţată în Cauza Cutean împotriva României, paragrafele 60, 61, sau Hotărârea din 7 martie 2017, pronunţată în Cauza Cerovšek şi Božičnik împotriva Sloveniei, paragraful 43], însă ea nu poate fi privită distinct de obligaţia legală de a asigura compunerea aleatorie a respectivului complet de judecată, astfel încât, ţinând cont de aceste două principii/reguli care se aplică împreună, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să asigure de îndată constituirea noilor completuri de judecată prin tragerea la sorţi a tuturor celor cinci membri ai acestora şi nu numai a locului celui considerat ca fiind membru de drept.

De asemenea, tragerea la sorţi se va realiza dintre toţi judecătorii în funcţie ai secţiei/secţiilor respective. În egală măsură, dată fiind conduita sancţionabilă sub aspect constituţional a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Colegiul de conducere, care nu este de natură să ofere garanţii cu privire la restabilirea corectă a cadrului legal de funcţionare a Completurilor de 5 judecători, revine Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, în baza prerogativelor sale constituţionale şi legale [art. 133 alin. (1) şi art. 134 alin. (4) din Constituţie, precum şi art. 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii], obligaţia de a identifica soluţiile la nivel de principiu cu privire la legala compunere a completurilor de judecată şi de a asigura punerea lor în aplicare. 197.

A doua categorie de cauze este reprezentată de cele viitoare, cu privire la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a asigura, de asemenea, compunerea aleatorie integrală a completurilor. (…)

198. Întrucât atât în materie penală, cât şi extrapenală, sancţiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiţionată şi, prin urmare, absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet şi ţinând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie, Curtea reţine că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum şi în cele finalizate în măsura în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare."

Înalta Curte reţine că în prezenta cauză, intimatul-reclamant nu solicită aplicarea menţionatei decizii a Curţii Constituţionale unei cauze "aflate deja pe rolul completurilor de 5 judecători" sau unei "situaţii viitoare" şi nici nu susţine că s-ar afla în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, ci solicită anularea art. I pct. 9 din Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/28.01.2014 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca efect al considerentelor acestei decizii. Aceasta în condiţiile în care, interesul susţinut de intimatul-reclamant în promovarea acţiunii deduse judecăţii l-a constituit soluţionarea recursurilor sale împotriva unor hotărâri ale CSM prin care i-au fost aplicate sancţiuni disciplinare de către completuri de judecată compuse în mod nelegal prin includerea preşedintelui/vicepreşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără ca aceştia să fi fost desemnaţi în mod aleatoriu prin tragere la sorţi.

În opinia Înaltei Curţi, constatarea de către Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 685 din 07 noiembrie 2018, a existenţei unui conflict de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004, nu determină în mod automat sancţiunea nulităţii acestei hotărâri, din conţinutul deciziei Curţii Constituţionale rezultând cu certitudine întinderea efectelor acesteia.

Prin această decizie, Curtea Constituţională nu a statuat asupra nulităţii art. 1 pct. 9 din Hotărârea nr. 3/28 ianuarie 2014 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa soluţionării acţiunii în anulare revenind exclusiv instanţelor judecătoreşti de contencios administrativ.

Chiar dacă prin decizia menţionată, interpretarea jurisprudenţială unitară a normelor de referinţă, constantă în intervalul 01.02.2014 – 23.07.2018, a fost invalidată de instanţa de contencios constituţional, această împrejurare nu este de natură a afecta legalitatea art. 1 pct. 9 din Hotărârea nr. 3/28 ianuarie 2014 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anterioară atât modificărilor aduse Legii nr. 304/2004 prin Legea nr. 207/2018, cât şi datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constuţionale nr. 685/2018.

Înalta Curte are în vedere că potrivit regulii generale de aplicare în timp a deciziilor Curţii Constituţionale, prevăzute de art. 147 alin. (4) din Constituţie: "Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor."

De asemenea, într-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională a arătat că în privinţa cauzelor care nu se află pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a unei excepţii de neconstiuţionalitate, fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, partea nu mai poate solicita aplicarea unei asemenea decizii, întrucât aceasta nu poate constitui temei legal pentru o acţiune în justiţie, în caz contrar consecinţa fiind extinderea efectelor deciziei Curţii pentru trecut. (a se vedea, spre exemplu, par. 25 din Decizia 126/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 185 din 11 martie 2016).

Înalta Curte reţine că obiectul judecăţii în prezenta cauză îl constituie legalitatea art. 1 pct. 9 din Hotărârea nr. 3/28 ianuarie 2014 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, control de legalitate ce revine instanţei de contencios administrativ, în aplicarea principiului liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie, dar şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Însă, din perspectiva prezentului litigiu, Înalta Curte consideră că nu se poate face abstracţie de regula generală de aplicare pentru viitor a efectelor deciziilor Curţii Constituţionale, controlul legalităţii hotărârii atacate neputându-se face în raport de această decizie, ci de normele de procedură care reglementau alcătuirea completului de judecată la momentul emiterii acestei hotărâri, potrivit regulii tempus regit actum.

Înalta Curte constată că intimatul-reclamant nu a invocat vreun alt motiv de nelegalitate a hotărârii de colegiu atacate decât publicarea, ulterioară emiterii sale, a deciziei Curţii Constituţionale nr. 685/2018, nefiind criticată hotărârea atacată din perspectiva neconcordanţei sale cu actele normative cu forţă juridică superioară în vigoare la momentul emiterii sale şi a căror interpretare a fost unitară în practica judiciară până la momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale menţionate.

Prin urmare, Decizia nr. 685/7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale nu poate avea ca efect nulitatea art. 1 pct. 9 din Hotărârea nr. 3/28 ianuarie 2014 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, act administrativ anterior datei publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 685/2018, întrucât s-ar ajunge la extinderea efectelor acestei decizii pentru trecut.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca neîntemeiată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 835 pronunţată la 20 aprilie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de Conducere al Înaltei Curti de Casaţie şi Justiţie, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 1 noiembrie 2023.