Withdrawal of doctorate title for plagiarism: administrative competence limited to titles not having entered civil circulation under Constitutional Court interpretation

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.01.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării şi Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul" din Bucureşti, anularea Ordinului Ministrului nr. 4457/11.07.2019, pentru inexistenţa plagiatului şi menţinerea titlului ştiinţific de doctor; suspendarea efectelor retragerii Ordinului nr. 4457/11.07.2019, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze; urmare a anulării Ordinului nr. 4457/11.07.2019 să se dispună şi anularea Deciziei nr. 16877/15.03.2019 prin care Consiliul General al CNATDCU a validat în şedinţa din data de 28.02.2019 rezoluţia de retragere a titlului ştiinţific de doctor în Ştiinţe militare şi informaţii şi de admitere a sesizării depuse la UEFSCDI nr. 2544/17.10.2018 şi înregistrată la Ministerul Educaţiei Naţionale cu nr. 16877/19.10.2018, privind teza de doctorat a reclamantului, intitulată "Securitatea Informatică - factor determinant în buna funcţionare a infrastructurilor critice" şi conferit prin Ordinul Ministrului nr. 4360MD/30.07.2013, lucrare susţinută în cadrul şcolii doctorale aparţinând Academiei Naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul" din Bucureşti.

A mai solicitat să se constate inexistenţa plagiatului în ceea ce priveşte conţinutul lucrării "Securitatea Informatică - factor determinant în buna funcţionare a infrastructurilor critice"; obligarea pârâtelor la plata unor daune morale în cuantum de 50.000 RON, pentru prejudiciul de imagine adus în mass-media, generat de comunicatul ANIMV, prin calificarea reclamantului drept "fost ofiţer SRI", "hoţ", "plagiator"; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 295 din data de 18.02.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, Unitatea Executivă Pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării şi Academia Naţională Mihai Viteazul din cadrul Serviciului Român de Informaţii Unitatea Militară 0198 prin Direcţia Juridică, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 295 din data de 18.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii în anularea Ordinului nr. 4457/11.07.2019 şi, pe cale de consecinţă, să se dispună şi anularea Deciziei nr. 16877/15.03.2019 a Consiliului General al CNATDCU; admiterea sesizării depuse la UEFSCDI sub nr. x/17.10.2018 şi înregistrate la MEN sub nr. x/19.10.2018, în sensul de a se constata inexistenţa plagiatului; obligarea pârâtelor la plata unor daune morale în cuantum de 50.000 RON, pentru prejudiciul de imagine adus în mass-media.

În motivarea recursului arată că la data de 30.07.2013, în baza propunerilor Instituţiilor Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat/Instituţiilor Organizatoare de Doctorat privind acordarea titlului de doctor, Ministerul Educaţiei Naţionale a emis Ordinul nr. 4360/30.07.2013 privind atribuirea titlului de doctor recurentului-reclamant, iar la data de 19.08.2013, Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul" din Bucureşti i-a emis Diploma de Doctor în domeniul ştiinţe militare şi informaţii/military science and intelligence, diplomă acordată în baza susţinerii examenului de doctorat, precum şi în baza Ordinului nr. 4360/30.07.2013.

Arată că lucrarea sa de doctorat a fost publicată în anul 2013 şi a fost adusă la cunoştinţa publică, implicit prin depunerea exemplarelor în depozitul legal, cât şi prin exemplarul de raft de la Biblioteca Naţională a României; că ulterior a primit Invitaţia nr. x/05.05.2016, prin care i se aducea la cunoştinţă că lucrarea sa de doctorat a fost inclusă în procesul de analiză a stadiului de implementare a obiectivelor privind dezvoltarea capacităţii academice de cercetare la toate nivelurile organizatorice, fapt care a implicat modificarea de către recurent a anumitor similitudini din teza de doctorat, trimiţând forma reajustată şi finală rectoratului Academiei Naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul" din Bucureşti.

Prin adresa nr. x/22.11.2018, transmisă recurentului prin e-mail la data de 23.11.2018, dar recepţionată de acesta la data de 27.11.2018 i s-a adus la cunoştinţă în teza de doctorat există situaţii de similitudine prin: preluarea integrală sau parţială din texte de sursă, fără citarea sursei şi menţionarea autorului, fie în text, fie în bibliografie, punându-i-se în vedere să formuleze o poziţie faţă de faptele imputate până la data de 28.11.2018. Arată că la data de 27.11.2018 a formulat răspuns, prin care a susţinut că s-a conformat "informării orale făcute de Rectorul ANIMV şi a retransmis teza de doctorat cu ajustările aferente, în mai 2016.

Ulterior, a fost emis Raportul de analiză din 07.02.2019, din care rezultă că analiza s-a făcut asupra tezei de doctorat emise şi susţinute în anul 2013 (singurul exemplar aflat în depozitul legal al Bibliotecii Naţionale), raport finalizat cu propunerea de retragere a titlului ştiinţific de doctor.

Susţine că aceeaşi analiză eronată a unei alte lucrări şi aceeaşi propunere de retragere a titlului ştiinţific de doctor au fost realizate şi de către Comisia de lucru a CNATDCU, potrivit procesului-verbal din 08.02.2019.

Mai arată că la data de 19.02.2019, un evaluator desemnat în cadrul Comisiei de evaluare a tezei de doctorat a încheiat procesul-verbal din 19.02.2019, prin care a propus retragerea titlului de doctor; la data de 15.03.2019 a fost emisă de către Direcţia Generală de învăţământ Universitar - CNATDCU Decizia nr. 16877/15.03.2019, ce nu i-a fost comunicată conform legii, prin care s-a validat şedinţa din data de 28.02.2019, privind rezoluţia de retragere a titlului de doctor, iar la data de 11.07.2019 s-a emis Ordinul nr. 4457/11.07.2019 de către Ministerul Educaţiei Naţionale, prin care i s-a retras titlul de doctor.

Menţionează că Ordinul nr. 4457/11.07.2019 nu i-a fost comunicat prin poştă, sau prin email ori prin executor judecătoresc, reclamantul luând Ia cunoştinţă de acesta la data de 01.08.2019 de pe site-ul CNATPCU.

Precizează că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 364 din 08.06.2022 s-a decis că retragerea titlului de doctor poate fi făcută de Ministerul Educaţiei doar în cazul în care acesta nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.

Susţine că în speţă, titlul său de doctor a intrat în circuitul civil şi nu mai poate fi retras, întrucât se produce o gravă încălcare securităţii juridice, astfel că, aşa cum reiese şi din decizia instanţei de contencos constituţional, nici instanţa judecătorească nu mai are competenţa de a statua cu privire la fondul ştiinţific al tezei de doctorat elaborate, şi nici autoritatea emitentă nu are competenţa de a reaprecia fondul ştiinţific al acesteia.

Prin aceeaşi decizia s-a mai reţinut că în caz contrar s-ar încălca principiul stabilităţii raporturilor juridice şi s-ar crea insecuritate în circuitul civil.

De asemenea, critică faptul că prin încheierea din 16.04.2021, instanţa de fond a respins cererea completatoare ca tardivă, deşi tardivitatea a fost invocată nelegal, câtă vreme la acea dată se formase cadrul procesual legal şi câtă vreme nu i se comunicase Ordinul nr. 4457/11.07.2019 de retragere a titlului de doctor şi nici documentaţia care a stat la baza emiterii acestuia

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de fond nu a analizat cauza dedusă judecăţii în raport de situaţia de fapt, motiv pentru care a făcut o greşită aplicare a normelor de drept, întrucât instanţa nu a ţinut cont de aspectele semnalate atât în cererea modificatoare, cât şi în concluziile scrise, încălcându-i dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia CEDO.

Pe de altă parte, invocă lipsa regulamentului ANIMV în perioada 2010-2013, acesta fiind emis în anul 2019 şi că în afara Regulamentului de organizare şi funcţionare al CNATDCU din 05.09.2012, în vigoare în perioada 07.09.2012-03.09.2016, Academia Naţională "Mihai Viteazul" din Bucureşti nu a avut norme sau vreun ghid prin care doctoranzilor să li se aducă la cunoştinţă normele de redactare a lucrărilor de doctorat.

Invocă nelegalitatea Deciziei din 05.12.2018 privind numirea comisiilor de lucru a CNATDCU, precum şi a Procesului-verbal din 05.12.2018 privind votul electronic asupra propunerilor privind numirea comisiilor de soluţionare a sesizărilor de plagiat, precum şi nelegalitatea comisiei şi consiliului de analiză raportat la Regulamentul CNATDCU.

Susţine că nu există depuse la dosarul cauzei, documentele solicitate de instanţă conform încheierilor de şedinţă din 09.06.2021 şi din 08.09.2021, respectiv toată documentaţia care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 4457/11.07.2019, inclusiv rapoartele de verificare şi documentaţia completă referitoare la cele invocate de către reclamant prin notele scrise depuse la dosar, respectiv tot setul de înscrisuri care au stat la baza analizării sesizării de plagiat.

Mai arată că instanţa a emis o adresă către Academia Naţională Mihai Viteazul pentru a depune la dosar documentaţia completă, conform încheierii din data de 08.09.2021, a omis să facă această comunicare şi către Ministerul Educaţiei Naţionale, deşi în încheiere exista această obligaţie.

Cu toate acestea, din cuprinsul încheierii din 03.11.2021 reiese că doar Serviciul Român de Informaţii a depus un set de înscrisuri, iar Ministerul Educaţiei Naţionale, nici la termenul din 03.11.2021 şi nici la termenul din 12.01.2022, nu şi-a îndeplinit obligaţia.

În ceea ce priveşte nelegalitatea Deciziei din 05.12.2018 privind numirea comisiilor de lucru a CNATDCU, invocă lipsa declaraţiei privind incompatibilitatea sau conflictul de interese a Prof. Univ. Dr. B., membru evaluator în comisia numită pentru soluţionarea sesizării de plagiat.

Susţine nelegalitatea comisiei de lucru privind soluţionarea sesizării de plagiat şi sub aspectul nelegalităţii Declaraţiei privind incompatibilitatea sau conflictul de interese, date de Prof. Univ. Dr. C. la 05.12.2018, cu încălcarea art. 2 alin. (2) lit. h) din Ordinul nr. 3482/2016, precum şi a falsului în declaraţii prevăzut de art. 326 din C. pen., precum şi în ceea ce priveşte declaraţia privind incompatibilitatea sau conflictul de interese dată de Prof. Univ. Dr. D., anterior datei de numire a comisiei de lucru prin decizia din 05.12.2018.

În ceea ce priveşte nelegalitatea procesului-verbal din 05.12.2018 al comisiei de lucru sub aspectul inexistenţei semnăturii electronice, arată că Prof. Univ. Dr. C. nu avea niciun motiv să semneze electronic, cât timp a semnat olograf declaraţia privind incompatibilitatea sau conflictul de interese, în aceeaşi situaţie fiind şi ceilalţi doi membri ai comisiei.

Prin urmare, semnătura electronică conform art. 2 alin. (2) lit. i) din Ordinul nr. 3482/2016, nu există, procesul-verbal emis fiind nelegal.

Pe cale de consecinţă, şi Procesul-verbal din data de 05.12.2018 este nelegal în integralitate.

În ceea ce priveşte nelegalitatea procesului-verbal din 08.02.2019, arată că a luat la cunoştinţă de existenţa şi conţinutul acestuia la data de 01.08.2019, de pe site-ul CNATDCU.

De asemenea, arată că acest proces-verbal se referă la două lucrări disctincte, în partea introductivă la teza de doctorat a recurentului - "Securitatea Informatică - Factor determinant în buna funcţionare a infrastructurilor", iar în partea dispozitivă se dispune că se confirmă suspiciunile de plagiat cu privire la teza de doctorat cu titlul "Studiu strategic privind Asia Centrală în contextul securităţii internaţionale".

Referitor la nelegalitatea Deciziei nr. 16877/15.03.2019, arată că aceasta nu i-a fost comunicată conform prevederilor legale, iar pe de altă parte, în respectiva decizie se fac trimiteri doar la numărul membrilor care au votat, fără a se face menţiunea cu privire la numărul de membri prezenţi şi care au votat prin videoconferinţă, întreaga analiză fiind făcută, după cum reiese din expunerea situaţiei de fapt, doar asupra tezei din anul 2013.

Mai arată că nu s-a menţionat încălcarea codului de etică, respectiv indicarea surselor de documentare şi datele de identificare ale acestora cu privire la care există similitudini, fără citarea sursei şi menţionarea autorului, în condiţiile în care în Regulamentul CNATDCU nu există nicio prevedere legală care să consfinţească forma unei decizii de sancţionare, prin urmare, faţă de conţinutul unui act administrativ unilateral care intră în circuitul civil, Decizia nr. 16877/15.03.2019 nu întruneşte elementele esenţiale pentru a produce efectele juridice prezumtive.

Susţine că termenul de 10 zile pentru contestarea deciziei Consiliului CNATDCU curge de la data comunicării şi publicării acesteia, aşa încât exista obligativitatea de comunicare şi a documentelor care au fundamentat decizia Consiliul general al CNATDCU, documente care nu i-au fost comunicate.

Invocă nelegalitatea Ordinului nr. 4457/11.07.2019 sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 din Anexa 2 a Ordinului nr. 3482/2016, privind condiţiile sesizării, respectiv sesizarea cu privire la suspiciunea de plagiat trebuia să conţină o motivare argumentată a sesizării cu exemple concrete, cu privire la plagiat, copii ale documentelor consultate, cu indicarea surselor de documentare şi a creditelor aferente, documente care nu au fost ataşate sesizării din speţă.

Consideră că, faţă de acest aspect, sesizarea nr. 2544/17.10.2018, urmare a neîndeplinirii condiţiilor legale, trebuia clasată.

Referitor la raportul de similitudini din 24.09.2018, arată că valoarea coeficienţilor CSI - 38,83% este din resursele internetului, fiind în mare parte preluări din texte cu caracter juridic, care nu presupun existenţa plagiatului, sens în care invocă art. 4 alin. (1) lit. "d) din Legea nr. 206/27.05.2004.

Cu privire la Raportul de analiză nr. x/16.11.2018, arată că la dosar au fost depuse trei variante ale acestuia, cu acelaşi număr de înregistrare şi aceeaşi dată, însă într-o variantă este semnat de membrii comisiei, cu semnătură indescifrabilă, cuprinde linkurile: https:/www.x.com/ro/conceptul-de-criminalitate-informatică şi este datat 2014, iar o altă variantă cuprinde link-ul http:/www.x.ro/root/studii/iosud/rezumate_teze/2016/toma/rezumat_toma.pdf şi este datat 2016.

În altă variantă este semnat de Şeful comisiei juridice prin reprezentant General de brigadă E., fără a avea menţionate cele două linkuri, iar la rubrica observaţii scrie în mare parte că sursa este redată la bibliografie; în a treia variantă este un tabel cu numărul de cuvinte preluate, iar la rubrica observaţii este menţionat: "Preluare fără citare, cu schimbări minore faţă de textul sursă".

Subliniază că aceste aspecte contrazic orice suspiciune de plagiat cât timp reclamantul şi-a scris teza de doctorat în intervalul 2010-2013, când a susţinut şi lucrarea de doctorat, sens în care invocă reaua-credinţă a pârâtelor, ce reiese din invocarea unor baze de date legislative nesusceptibile de plagiat şi lucrări datate ulterior, respectiv 2014, 2016.

Mai mult, deşi în Raportul de similitudini din 24.09.2018 este stipulat că acesta trebuie analizat de o persoană autorizată, nu există nicio persoană autorizată care să fi făcut interpretarea acestui raport sau a celui din 16.11.2018, fapt ce atestă lipsa de validitate a celor două rapoarte, precum şi a sesizării şi confirmării plagiatului.

Susţine că doctoratul a fost susţinut în anul 2013, în virtutea rigorilor prevăzute de Regulamentul CNATDCU în vigoare în anul 2013, iar retragerea titlului de doctor s-a făcut în mod abuziv cu aplicarea altor dispoziţii legale, respectiv Ordinul nr. 3482/24.03.2016.

Referitor la legalitatea O.U.G. nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, în vigoare de la data de 21.07.2019, nerespectarea principiului bicameralismului şi a unităţii sesizării, arată că CNATDCU în anul 2019 a analizat o formă nerevizuită a lucrării, cea din 2013, fără a lua în calcul buna sa credinţă de a se conforma dispoziţiilor legale, revizuind pasajele cu similitudini, măsura luată fiind nelegală şi netemeinică, deşi conform art. 1462 din Legea nr. 139/2019 privind aprobarea O.U.G. nr. 4/2016, diploma de doctor este revocată sau anulată prin hotărârea definitivă a unei instanţe judecătoreşti.

Mai arată că, întrucât titlul de doctor este accesoriu diplomei de doctor, diploma de doctor fiind o condiţie sine qua non a acordării titlului academic, Diploma de doctor nr. 1430/19.08.2013 îşi produce în continuare efectele, nefiind anulată sau revocată în mod definitiv de nicio instanţă judecătorească, astfel că anularea titlului de doctor este abuzivă şi nelegală.

În ceea ce priveşte nelegalitatea Ordinului nr. 4457/11.07.2019, arată că acesta este nemotivat, iar pe de altă parte, acesta nu i-a fost comunicat recurentului.

Precizează că prin comunicatul ANIMV în care reclamantul a fost calificat drept "fost ofiţer SRI", "hoţ", "plagiator", i s-a adus un prejudiciu de imagine, motiv pentru care solicită obligarea pârâtelor la plata unor daune morale în cuantum de 50.000 RON.

Mai invocă intervenirea prescripţiei extinctive a răspunderii civile şi administrative a reclamantului, în condiţiile în care redactarea tezei de doctorat a început în anul 2010, iar în perioada 2010-2013 a participat la nenumărate sesiuni de comunicări ştiinţifice şi a publicat articole care fac parte din teza de doctorat.

În acest sens, invocă Decizia nr. 19/2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul învestit cu soluţionarea recursului în interesul legii, referitoare la dispoziţia tranzitorie a art. 201 din Legea nr. 71/2011, prin care s-a reţinut că prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi reprezintă facta pendentia, ca situaţii juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data apariţiei acesteia; că legiuitorul a optat să supună legii vechi prescripţiile începute şi neîmplinite la data de 1 octombrie 2011; că nu se pot ataşa unui fapt trecut alte consecinţe juridice decât cele prevăzute de legea atunci în vigoare.

Consideră că pentru identitate de raţiune, soluţia care se impune este aceea că pentru prescripţiile începute anterior intrării în vigoare a C. civ. nu pot fi aplicate noile dispoziţii procedurale.

Cu privire la prescripţie, arată că aceasta se aplică de la data de 19.10.2010, data începerii studiilor doctorale, or, până la data sesizării înregistrate la UEFISCDI sub nr. x/17.10.2018 au trecut 8 ani, prin urmare, prescripţia extinctivă a răspunderii era deja împlinită, atât în materia plagiatului, în contextul Legii nr. 206/2004, cât şi în contextul Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor.

Pe de altă parte, arată că de la data aprobării Raportului profesorului coordonator, F., respectiv de la data de 10.06.2013, când teza de doctorat a intrat în circuitul civil, prin publicarea şi depunerea în depozitul legal al Bibliotecii Naţionale, până la data sesizării asupra suspiciunii de plagiat, 17.10.2018, au trecut mai bine de 5 ani, motiv pentru care, în lipsa unui termen special de prescripţie pentru plagiat, se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani, coroborat cu dispoziţiile reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 449/2015, pct. 27, în privinţa prescripţiei răspunderii administrative.

Prin urmare, termenul începe să curgă de la data presupusei săvârşiri a plagiatului, 19.10.2010, astfel că până la data formulării sesizării 17.10.2018, răspunderea asupra plagierii tezei din 2013 era prescrisă.

4. Apărările formulate în cauză.

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate, ca temeinică şi legală.

Arată că anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 681/2011 era în vigoare H.G. nr. 567/2005 privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de doctorat, care prevedea, de asemenea, că teza de doctorat trebuie să conţină elemente de originalitate; că la dosar există dovezi care confirmă existenţa plagiatului; că teza de doctorat poate fi analizată indiferent de perioada elaborării acesteia, astfel cum este stipulat în Legea nr. 1/2011, originalitatea şi caracterul inovativ fiind esenţiale în acordarea titlului de doctor, fiind principii esenţiale pentru acordarea acestui titlu; că nu se poate reţine intrarea în circuitul civil, în condiţiile în care pentru a susţine conferinţele respective, recurentul-reclamant nu avea nevoie de titlul de doctor.

De asemenea, precizează, contrar celor susţinute de către recurent, că Ministerul Educaţiei a depus la dosar toată documentaţia care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 4457/11.07.2019, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

Referitor la: nelegalitatea Deciziei din 05.12.2018 pentru lipsa declaraţiei privind incompatibilitatea sau conflictul de interese a prof. univ. dr. B., nelegalitatea declaraţiei privind incompatibilitatea sau conflictul de interese a prof. univ. dr. C. şi a prof. univ. dr. D.; nelegalitatea procesului-verbal din 05.12.2018 pentru lipsa semnăturii electronice; nelegalitatea Ordinului nr. 4457/11.07.2019 sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 din Anexa 2 a Ordinului nr. 3482/2016 şi pentru nemotivare, precum şi intervenirea prescripţiei extinctive a răspunderii civile şi administrative a recurentului-reclamant, intimatul-pârât arată că aceste critici au fost formulate prin cererea completatoare, depusă la data de 03.02.2021, care a fost respinsă de către instanţa de fond, ca tardivă.

4.2. Intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii – U.M. 0198 Bucureşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei recurate.

Intimatul-pârât arată că în ceea ce priveşte titlul de doctor al recurentului-reclamant, nu s-a făcut dovada că acesta ar fi intrat în circuitul civil, în condiţiile în care potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 364/2022, pct. 25, indicată prin cererea de recurs, actele sunt considerate a fi intrate în circuitul civil când au generat drepturi subiective garantate de lege, respectiv când au general raporturi juridice distincte.

Consideră că în mod corect instanţa de fond a respins cererea completatoare ca fiind tardivă.

Mai arată că este neîntemeiată cererea ce vizează obligarea sa la plata de despăgubiri pentru neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale, respectiv în absenţa caracterului ilicit al faptei prin raportare la cadrul juridic aplicabil, în absenţa vinovăţiei, a prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 mai 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 1 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor şi a apărărilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului nr. 4457/11.07.2019, pentru inexistenţa plagiatului şi menţinerea titlului ştiinţific de doctor; anularea Deciziei nr. 16877/15.03.2019 prin care Consiliul General al CNATDCU a validat în şedinţa din data de 28.02.2019 rezoluţia de retragere a titlului ştiinţific de doctor în Ştiinţe militare şi informaţii şi de admitere a sesizării depuse la UEFSCDI nr. 2544/17.10.2018 şi înregistrată la Ministerul Educaţiei Naţionale cu nr. 16877/19.10.2018, pentru teza de doctorat a reclamantului, teză intitulată "Securitatea Informatică - factor determinant în buna funcţionare a infrastructurilor critice" şi conferit prin Ordinul Ministrului nr. 4360MD/30.07.2013; să se constate inexistenţa plagiatului în ceea ce priveşte conţinutul lucrării "Securitatea informatică - factor determinant în buna funcţionare a infrastructurilor critice"; obligarea pârâtelor la plata unor daune morale în cuantum de 50.000 RON, pentru prejudiciul de imagine adus de către acestea în mass-media, generate de comunicatul ANIMV, prin calificarea reclamantului drept "fost ofiţer SRI", "hoţ", "plagiator"; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea dedusă judecăţii, iar împotriva acestei soluţii a declarat recurs recurentul-reclamant.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 1 noiembrie 2023 a luat act de susţinerile reprezentantului recurentului-reclamant în sensul că nu îşi însuşeşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizând criticile referitoare la respingerea de către instanţa de fond a cererii completatoare, ca tardivă, astfel că Înalta Curte nu va analiza şi nu se va pronunţa asupra acestui motiv de casare.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin Ordinul nr. 4457/11.07.2019 s-a dispus retragerea titlului de doctor în ştiinţe militare şi informaţii, acordat recurentului-reclamant prin Ordinul nr. 4360 MD din 30.07.2013.

Prin Decizia nr. 16877/15.03.2019, Consiliul General al CNATDCU a validat în şedinţa din data de 28.02.2019 rezoluţia de retragere a titlului ştiinţific de doctor în Ştiinţe militare şi informaţii şi de admitere a sesizării depuse la UEFSCDI nr. 2544/17.10.2018, înregistrată la Ministerul Educaţiei Naţionale cu nr. 16877/19.10.2018.

În acest sens, se reţine că Ordinul nr. 4457/11.07.2019, contestat de reclamant, a fost fundamentat în drept pe prevederile:

- art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 69 alin. (6) din Anexa la H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 25 din Anexa nr. 2 la Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 3482/2016, cu modificările ulterioare.

De asemenea, la emiterea ordinului anterior menţionat au fost avute în vedere Raportul Comisiei de lucru, validat de Consiliul general al CNATDCU în şedinţa din data de 28.02.2019 şi Decizia nr. 16877/15.03.2019, prin care Consiliul General al CNATDCU a validat în şedinţa din data de 28.02.2019 rezoluţia de retragere a titlului ştiinţific de doctor în Ştiinţe militare şi informaţii şi de admitere a sesizării depuse la UEFSCDI nr. 2544/17.10.2018, înregistrată la Ministerul Educaţiei Naţionale cu nr. 16877/19.10.2018.

Potrivit prevederilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011: "În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan (…) b) retragerea titlului de doctor."

În speţă se impun a fi reţinute şi următoarele prevederi din Legea nr. 1/2011, în vigoare la momentul de referinţă:

Art. 310 – "Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară:

a) plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori."

Art. 317 – "(1) Orice persoană poate sesiza unitatea/instituţia de învăţământ cu privire la săvârşirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris şi se înregistrează la registratura unităţii/instituţiei de învăţământ."

Art. 324 – "Pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare ale personalului din cadrul instituţiilor de învăţământ superior, constatate şi dovedite, Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării stabileşte aplicarea uneia sau mai multora din următoarele sancţiuni: (...)

d) retragerea titlului de doctor."

În ceea ce priveşte critica referitoare la intrarea în circuitul civil a ordinului privind atribuirea titlului de doctor, în ceea ce îl priveşte, Înalta Curte constată că în cursul judecării cauzei în recurs, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 364 din 08.06.2022, ale cărei considerente au fost invocate şi prin cererea de recurs, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea Educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice, relevante fiind următoarele considerente:

"25. Curtea subliniază că, în contextul Deciziei nr. 624 din 26 octombrie 2016, intrarea actului administrativ în circuitul civil şi producerea de efecte juridice nu se realizează prin simpla emitere a ordinului de atribuire a titlului de doctor, ci dacă acesta a generat la rândul său raporturi juridice distincte. (…)

26. Textul criticat reglementează retragerea titlului de doctor, indiferent dacă actul respectiv a intrat sau nu în circuitul juridic şi a produs sau nu efecte juridice. Din moment ce organul emitent îl desfiinţează pentru motive anterioare emiterii sale [nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională], această retragere are natura juridică a unei revocări. Însă principiul revocabilităţii actelor administrative nu este unul absolut, el cunoaşte şi excepţii, printre acestea numărându-se şi actele administrative individuale care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege, care nu pot fi revocate, ci doar anulate de o altă autoritate decât cea emitentă. În consecinţă, întrucât titlul de doctor şi diploma de doctor care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege se încadrează în această categorie, ele nu pot fi revocate.

27. Retragerea titlului de doctor – act administrativ – care a intrat în circuitul civil şi a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituţia emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigenţa ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanţă judecătorească. Nu este suficient ca doar anularea diplomei să fie realizată de instanţa judecătorească, pentru că această operaţiune este una formală, o consecinţă firească a desfiinţării titlului. Prin urmare, indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanţa judecătorească, şi nu de instituţia emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate.

29. Curtea reţine că trebuie realizată o diferenţiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanţa judecătorească şi, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situaţii evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil şi a producerii de efecte juridice.

30. Rezultă că, în cazul în care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât şi înscrisul constatator pot fi desfiinţate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituţiei emitente a actului desfiinţarea titlului, se imprimă şi se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit.

31. Având în vedere cele expuse, art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 încalcă art. 21 şi 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituţie cu referire la exigenţele constituţionale privind limitele principiului revocabilităţii actului administrativ individual, fiind constituţional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.

32. Prin urmare, este exclusă competenţa autorităţii publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, această competenţă revenind instanţei judecătoreşti, sesizate în condiţiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanţa va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor şi de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competenţa de a evalua ea însăşi calitatea lucrării, nivelul ştiinţific al acesteia sau caracterul ştiinţific al activităţii deţinătorului titlului de doctor."

Efectele deciziei Curţii Constituţionale se produc cu privire la toate situaţiile juridice neepuizate la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial. Situaţia actului contestat de reclamant nu era definitivată la data de 24.08.2022, când s-a publicat în Monitorul Oficial decizia nr. 364/2022, ordinul atacat fiind supus contestării în procedura judiciară desfăşurată în faţa instanţei de contencios administrativ, aflată în faza procesuală a recursului; aşadar, la momentul verificării legalităţii actului, instanţa de recurs are obligaţia de a ţine cont de statuările Curţii Constituţionale din cuprinsul deciziilor publicate în Monitorul Oficial.

În esenţă, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 364/2022, retragerea titlului de doctor se poate dispune, în condiţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011, doar în ipoteza în care acesta nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.

În speţă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a prevalat de dispoziţiile acestei decizii, în contextul în care a apreciat că actul prin care i s-a acordat titlul de doctor a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice în ceea ce îl priveşte, având în vedere că lucrarea de doctorat a fost publicată în anul 2013 şi adusă la cunoştinţa publică; că a fost invitat la conferinţe şi s-a semnat ca dr. A..

Contrar acestor alegaţii, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a făcut dovada intrării în circuitul civil a respectivului act, în condiţiile în care simpla publicare a tezei de doctorat sau aducerea acesteia la cunoştinţa publică ori faptul că recurentul-reclamant s-a semnat cu titlul de "doctor" nu au condus la producerea de efecte juridice care să determine intrarea în circuitul civil a actului.

Astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 364 din 08.06.2022 (pct. 25), intrarea actului administrativ în circuitul civil şi producerea de efecte juridice nu se realizează prin simpla emitere a ordinului de atribuire a titlului de doctor, ci doar dacă acesta a generat la rândul său raporturi juridice distincte.

Or, în speţă, asemenea raporturi juridice distincte nu au fost generate de aspectele invocate de către recurent.

De asemenea, nu se poate reţine nici că participarea recurentului la conferinţe ar fi fost generatoare de raporturi juridice distincte, câtă vreme pentru a susţine conferinţele respective, recurentul nu avea nevoie de titlul de doctor, respectiv nu s-a făcut dovada faptului că titlul de doctor ar fi fost cel care a stat la baza invitării sale de a participa la respectivele conferinţe.

O altă critică formulată prin cererea de recurs se referă la faptul că, deşi a refăcut teza de doctorat în anul 2016, comisia a analizat tot lucrarea sa din 2013.

Critica este nefondată, în condiţiile în care ceea ce urma a se analiza de către Comisia de lucru a CNATDCU era teza în baza căreia a primit titlul de doctor, şi nu o teză refăcută, căci nu se poate dobândi titlul de doctor în 2013 pe o teză refăcută în 2016.

Sub acest aspect, se constată că prin invitaţia din data de 05.05.2016, Consiliul ştiinţific al Academiei Naţionale de Informaţii Mihai Viteazul, recurentul-reclamant a fost solicitat să se prezinte la sediul instituţiei pentru a i se comunica rezultatele verificărilor, iar prin adresa din 22.11.2018, recurentului-reclamant i s-a solicitat de către Academia Naţională de Informaţii Mihai Viteazul să formuleze o poziţie cu privire la constatarea unor situaţii de similitudini, constând în preluarea integrală sau parţială din texte sursă, fără citarea sursei şi menţionarea autorului, fie în text, fie în bibliografie.

Prin urmare, prin niciun act nu i s-a comunicat recurentului-reclamant să retransmită teza de doctorat refăcută, întrucât ceea ce trebuia analizat era teza în baza căreia recurentul a obţinut titlul de doctor, după cum au procedat în mod corect instituţiile abilitate, şi nu o altă teză, refăcută trei ani mai târziu.

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamantul a obţinut titlul de doctor în Ştiinţe militare şi informaţii prin Ordinul nr. 4360MD/30.07.2013, astfel încât varianta de teză analizată a fost cea din 2013, întrucât nu se poate dobândi un titlu de doctor în anul 2013 cu o teză refăcută în anul 2016, respectiv în mod corect întreaga analiză a fost făcută doar asupra tezei din anul 2013, fără a fi avute în vedere reajustările, modificările şi actualizările făcute de reclamantul A. în intervalul aprilie-mai 2016, iar argumentele pe care încearcă să le antameze reclamantul sunt lipsite de logică juridică, nefundamentate pe nicio prevedere legală şi oferă o viziune complet eronată asupra aplicării corecte a dispoziţiilor incidente în cauză.

Tot în mod corect a reţinut instanţa de fond că normele procedurale aplicabile la momentul emiterii ordinului contestat, respectiv art. 50 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, şi art. 1 din Anexa 2 la Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNATDCU, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3482/2016, prevăd expres şi fără echivoc că verificarea existenţei plagiatului se poate face indiferent de data susţinerii tezei şi acordării titlului, iar actele normative care consacră, în materie, posibilitatea retragerii titlului de doctor pentru nerespectarea standardelor de etică şi calitate indiferent de intervalul de timp scurs de la data acordării titlului şi susţinerii tezei nu au fost înlăturate din ordinea juridică, astfel că, la fel ca administraţia, instanţa este ţinută să aibă în vedere aceste aspecte şi să constate că în mod corect au fost aplicate de pârât, ca fiind parte a dreptului pozitiv.

În ceea ce priveşte menţionarea în procesele-verbale din data de 08.02.2019, întocmite de către prof. univ. dr. C. şi de către membrii Comisiei de lucru a CNATDCU a lucrării recurentului-reclamant, dar şi a unei alte teze de doctorat, cu un alt titlu, acest aspect nu este de natură să conducă la anularea actului, fiind vorba de o eroare materială.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată împrejurarea că aspectele privind: nelegalitatea Deciziei din 05.12.2018 pentru lipsa declaraţiilor privind incompatibilitatea sau conflictul de interese a prof. univ. dr. B., a prof. univ. dr. C. şi a prof. univ. dr. D.; nelegalitatea procesului-verbal din 05.12.2018 pentru lipsa semnăturii electronice; nelegalitatea Ordinului nr. 4457/11.07.2019 sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 din Anexa 2 a Ordinului nr. 3482/2016 şi pentru nemotivare, precum şi intervenirea prescripţiei extinctive a răspunderii civile şi administrative a recurentului-reclamant, au fost formulate prin cererea completatoare, depusă la data de 03.02.2021, respinsă de către instanţa de fond prin încheierea din data de 16.04.2021, ca tardivă, reţinându-se că reclamantul a solicitat modificarea cererii introductive după primul termen de judecată la care a fost legal citat, iar pârâţii nu şi-au exprimat acordul expres pentru această modificare.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a criticat respingerea de către instanţa de fond, ca tardivă, a cererii completatoare/adiţionale, critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., însă la termenul de judecată din data de 01.11.2023, Înalta Curte a luat act de susţinerile reprezentantului recurentului-reclamant în sensul că nu îşi însuşeşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizând criticile referitoare la respingerea de către instanţa de fond a cererii completatoare.

Astfel, criticile formulate de către reclamant prin cererea completatoare, respinsă de către instanţa de fond ca tardivă, nu pot fi valorificate în recurs câtă vreme s-a renunţat la susţinerea acestui capăt de cerere şi câtă vreme soluţia de respingere ca tardivă a cererii completatoare a rămas definitivă.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că aceste critici nu au fost analizate pe fond de către prima instanţă, ci au fost invocate prin cererea completatoare, ce a fost respinsă ca tardivă, iar ulterior au fost invocate prin cererea de recurs, motiv pentru care acestea nu pot fi cercetate în recurs şi din perspectiva faptului că obiectul cererii de recurs îl reprezintă, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., verificarea legalităţii sentinţei recurate.

Prin urmare, instanţa de control judiciar nu poate proceda la analiza unor aspecte ce nu au fost supuse analizei instanţei de fond, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la examinarea legalităţii hotărârii de fond, în raport de pretenţiile din cererea de chemare în judecată şi de argumentele şi apărările formulate de părţi în faza procesuală a fondului.

Aceasta pentru că judecata în recurs este circumscrisă limitei efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă, aşa cum se prevede în cuprinsul dispoziţiilor art. 494 C. proc. civ. cu referire la art. 478 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 295 din 18 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 295 din 18 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.