Admissibility of action for parliamentary retirement allowance and prioritization of procedural grounds over unconstitutionality challenge

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 3 aprilie 2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, o analiză juridică, riguroasă şi legală, pentru toţi cei 4 reclamanţi, foşti deputaţi cu mandate incomplete, asupra celor menţionate în adresa din 12.02.2020 emisă de pârât şi faţă de lipsa răspunsului concret şi legal la adresa reclamanţilor din 28.01.2020, cu privire la dreptul la indemnizaţia prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006.

1.2. Prin cererea adiţională depusă la data de 27 noiembrie 2020 şi reiterată la data de 17 martie 2021, reclamanţii A. şi B. au arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, anularea Ordinelor nr. 949/20.05.2016 şi nr. 954/20.05.2016, emise de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, fără menţiunea dreptului de contestaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 246 alin. (1) şi (2) şi art. 178 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi obligarea pârâtei Camera Deputaţilor la plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor, completată cu Legea nr. 356/29.12.2015, cu art. 481 alin. (3) şi (4) şi art. 171 din Codul Muncii, pe ultimii 3 ani.

1.3. Prin sentinţa civilă nr. 1344 din 4 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

1.4. Prin încheierea din 8 iunie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a luat act de cererile de renunţare la judecată formulate de reclamanţii C. şi D..

1.5. Prin sentinţa civilă nr. 4681 din 22 iunie 2021, aceeaşi instanţă a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

1.6. Prin decizia civilă nr. 2088 din data de 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curtii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/2020*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 907 din data de 5 mai 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii judecătoreşti menţionate în punctul I.2 de mai sus au declarat recurs recurenţii - reclamanţi A. şi B., prin care, invocând incidenţa cazurilor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5 şi 6 C. proc. civ., au solicitat casarea sentinţei atacate.

În motivare au arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 49 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 în privinţa sintagmei "dar nu mai puţin de un mandat de parlamentar".

Refuzul de acordare a indemnizaţiei exprimat de Camera Deputaţilor prin Ordinele atacate este unul nejustificat.

Curtea de apel a ignorat dispoziţiile art. 49 alin. (4) prima teză din Legea nr. 96/2006, socotind că adăugarea la lege făcută prin Hotărârea nr. 1/2016 a Birourilor Permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului este definitorie.

Apărările nelegale formulate de pârâţi nu puteau fi valorificate, conducând la o soluţie contradictorie, mai ales că deputatul B. a obţinut o hotărâre judecătorească favorabilă, ce se bucură de autoritate de lucru judecat. Nu pot exista hotărâri contradictorii privitoare la indemnizaţia pentru anii 2018-2021.

Curtea de apel, prin secţia de contencios administrativ şi fiscal, mai întâi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, iar apoi a respins cererea ca inadmisibilă, cu o motivare care încalcă dispoziţiile Legii nr. 554/2004, precum şi art. 6-22 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii - pârâţi Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 2088/12.10.2021, soluţionând conflictul de competenţă ivit între Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat că pricina intră în sfera contenciosului administrativ, având ca obiect anularea Ordinelor nr. 954/2016 şi nr. 949/2016 şi plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă conform art. 48 indice 1 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 (devenit art. 49, după republicarea Legii nr. 96/2006).

Instanţa de recurs trebuie să aibă în vedre istoricul procesual al demersurilor recurentului-reclamant A.. Acesta a supus controlului de legalitate în contencios administrativ Ordinul nr. 954/2016, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a indemnizaţiei pentru limită de vârtă, pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la exercitarea a cel puţin un mandat parlamentar complet, în calitate de deputat.

Litigiul a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 846/2017, prin care a fost respinsă cererea reclamantului, ca inadmisibilă, precum şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Soluţia a rămas definitivă prin decizia nr. 4712/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Această apărare a fost formulată şi în faţa instanţei de fond.

Intimaţii expun şi apărări referitoare la fondul cauzei, prin care se arată că ordinele contestate au fost emise cu aplicarea corectă a legii, niciunul dintre reclamanţi neînregistrând un mandat parlamentar complet.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 17 octombrie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 1 noiembrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

5.2. La data de 12 iulie 2022, recurenţii - reclamanţi A. şi B. au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 (după republicare) în privinţa sintagmei "dar nu mai puţin de un mandat parlamentar" şi a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă, aprobate prin Hotărârea Birourilor parlamentare ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/15.02.2016. În temeiul prevederilor Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost format dosarul asociat nr. x/2020

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale fiind respinsă prin încheierea din 01.01.2023, pronunţată în dosarul anterior arătat.

II. Soluţia instanţei de recurs asupra căii de atac formulate

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenţii - reclamanţi A. şi B. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Deşi recurenţii-reclamanţi invocă în mod formal incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5 şi 6 C. proc. civ., din conţinutul cererii de recurs se poate decela o singură critică de nelegalitate, aceasta referindu-se la nesoluţionarea de către instanţă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 în privinţa sintagmei "dar nu mai puţin de un mandat parlamentar" .

O astfel de critică se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizând nepronunţarea asupra incidentului procedural.

Critica se dovedeşte nefondată. Prima instanţă, invocând din oficiu excepţia inadmisibilităţii şi respingând cererea reclamanţilor A. şi B. ca inadmisibilă, s-a pronunţat în temeiul unui fine de neprimire, fără a mai ajunge la analizarea pe fond a cererii de chemare în judecată.

Excepţia de neconstituţionalitate anterior menţionată a fost invocată de reclamanţi prin răspunsul la întâmpinare, înregistrat la 12.10.2020, într-o formă nemotivată. Această excepţie are legătură cu fondul cauzei, care are ca obiect anularea ordinelor nr. 954/2016 şi nr. 949/2016, emise de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, prin care au fost respinse cererile recurenţilor-reclamanţi de acordare a indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de art. 49 din Legea nr. 96/2006.

În ordinea de soluţionare a chestiunilor litigioase ale cauzei a avut prioritate inadmisibilitatea acţiunii. Ca atare, nu se poate afirma că a avut loc o încălcare a normelor de procedură câtă vreme prima instanţă nu a ajuns să analizeze fondul cauzei, în raport de care ar fi trebuit să ia în considerare excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Chiar dacă s-ar considera că incidentul procedural constând în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate impunea o soluţie formală, cel mai târziu prin sentinţa de dezinvestire, în sensul pronunţării asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se constată că nulitatea sentinţei este condiţionată, în raport de dispoziţiile art. 174 şi următoarele din C. proc. civ., de invocarea unei vătămări. Or, în cauză, lipseşte vătămarea recurenţilor-reclamanţi, câtă vreme analiza condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 ar fi relevat că excepţia nu are legătură cu soluţionarea cauzei, pe temeiul finelui de neprimire. O eventuală admitere a excepţiei nu ar fi putut influenţa soluţia pronunţată în cauză, de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată.

Alte critici nu reies din cuprinsul cererii de recurs, invocarea cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4 şi 6 din C. proc. civ. nefiind însoţită de o argumentare concretă asupra nelegalităţii sentinţei.

Cu alte cuvinte, recurenţii- reclamanţi nu au criticat soluţia de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, considerând doar la nivel declarativ că declinarea de competenţă şi, apoi, respingerea ca inadmisibilă a cererii ar fi contrare dispoziţiilor art. 6-22 C. proc. civ. şi Legii nr. 554/2004, fără însă a dezvolta un raţionament critic.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii - reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 907 din data de 5 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.