CNCD failed to decide discrimination complaint; appeal allowed and case quashed to remand authority for substantive ruling

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 21.07.2021 pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., anularea Hotărârii nr. 399/2021 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, urmând a se judeca petiţia nr. 824/06.02.2020 adresată CNCD în fond şi să se dispună admiterea cererilor, aşa cum au fost formulate, cu obligarea CNCD la suportarea cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 68 de la data de 24.08.2021 a Curţii de Apel Târgu-Mureş – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII şi B., având ca obiect anularea Hotărârii nr. 399/2021, emisă de CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

1.3 Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii primei instanţe, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

În esenţă, în motivare, cu privire la primul motiv de nelegalitate invocat, a arătat reclamanta că a formulat două capete de cerere însă analiza primei instanţe a vizat doar un aspect al cererii de chemare în judecată, lăsând nesoluţionat restul. În acest caz, apreciază că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de nelegalitate a susţinut că prima instanţă s-a bazat pe raţionamentul expus de pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, cu precizarea că a fost ignorat punctul de vedere al societăţii reclamante expus atât în faţa autorităţii, cât şi în faţa primei instanţe de judecată.

În măsura în care CNCD nu ar fi fost de acord cu solicitările reclamantei, le-ar fi respins, iar nu ignorat în totalitate.

A criticat raţionamentul expus de autoritate, dar şi de prima instanţă din care rezultă că discriminarea se poate comite numai cu privire la o persoană fizică, sens în care art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 s-ar interpreta corelat cu art. 2 alin. (4) din acelaşi act normativ, în condiţiile în care este vorba de dispoziţii de sine stătătoare.

Ulterior, a arătat că este evidentă contravenţia de la art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 şi că prima instanţă a dat dovadă de superficialitate şi de rea-credinţă când a reţinut că reclamanta ar fi susţinut că s-a săvârşit o contravenţie în dreptul fundaţiei.

Pentru toate aceste considerente, a apreciat că prima instanţă de judecată a încălcat dispoziţiile legale cuprinse în O.G. nr. 137/2000 sens în care se impune admiterea prezentei căi de atac, casarea sentinţei civile de la fond şi admiterea acţiunii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Consiliul National pentru Combaterea Discriminării şi B., deşi au primit copie a motivelor de casare formulate în cauză, nu au depus întâmpinare la dosar.

2.1. Procedura de soluţionare a recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat şi va fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin cererea adresată Consiliului National pentru Combaterea Discriminării (CNCD), reclamanta A. a solicitat să se constate, în temeiul art. 2 alin. (4), (5) şi (7) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, că B. a săvârşit mai multe pretinse fapte de discriminare.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminării prin Decizia nr. 399/2021, referindu-se la sesizarea nr. 824/06.02.2020 adresată de A., precum şi autosesizarea din oficiu de la data de 20.01.2021, a constatat că B. a săvârşit o faptă de discriminare conform art. 2 alin. (4) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 şi l-a sancţionat pe acesta din urmă cu avertisment.

Criticând soluţia Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, A. a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 399/2021, cu precizarea că autoritatea nu a analizat petiţia sa formulată în temeiul art. 2 alin. (4), (5) şi (7) din O.G. nr. 137/2000.

Prima instanţă a respins acţiunea, ca nefondată, cu motivarea că niciunul dintre argumentele aduse de reclamantă nu susţin posibilitatea sancţionării contravenţionale a pârâtului B., în temeiul art. 2 alin. (4), (5) şi (7) din O.G. nr. 137/2000; totodată, a reţinut că petiţia formulată de reclamantă a fost respinsă, iar, ca urmare a autosesizării CNCD, s-a dispus sancţionarea faptei de discriminare săvârşite de B..

Împotriva acestei soluţii, din perspectiva motivelor de casare/nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. a formulat cerere de recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac cu consecinţa casării hotărârii de la fondul cauzei.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:... 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.", iar potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile formulate de recurentă circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reţinând că sub imperiul acestei norme de drept se pot include doar neregularităţi de ordin procedural, care atrag sancţiunea nulităţii sentinţei în condiţiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în celelalte cazuri de casare/nelegalitate ce sunt reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Acest motiv de casare vizează ipoteza de nulitate reprezentată de încălcarea normelor procedurale. Astfel, hotărârea poate fi casată pentru acest motiv de nelegalitate atunci când se invocă, cu titlu de exemplu: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii sau al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului la apărare urmarea nelegalei citări a părţii pentru termenele de judecată; încălcarea dreptului la apărare dacă instanţa s-a pronunţat asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii în acest sens; lipsa încheierii de dezbateri; etc.

În concret, partea recurentă-reclamantă pretinde că prima instanţă nu ar fi efectuat nicio cercetare cu privire la primul capăt de cerere şi nu ar fi combătut criticile formulate sub acest aspect.

Într-adevăr, art. 9 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.", iar potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ. "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.".

În cauză, reclamanta a învestit Curtea de Apel Târgu Mureş cu o acţiune prin care a solicitat (i)anularea hotărârii CNCD nr. 399/2021, (ii)judecarea petiţiei nr. 824/06.02.2020 şi admiterea cererilor formulate în respectiva petiţie, (iii)acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă recurată, Curtea de Apel a respins ca nefondată acţiunea, realizând verificarea legalităţii hotărârii CNCD nr. 399/2021.

În aceste condiţii nu se poate conchide că prima instanţă nu s-ar fi pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere formulate, îndeosebi cel vizând anularea hotărârii CNCD nr. 399/2021, câtă vreme lectura atentă a sentinţei civile recurate denotă realizarea de către judecătorul fondului a unei verificări de legalitate asupra actului litigios, concluzia sa finală fiind aceea a validităţii hotărârii CNCD, ceea ce excludea incidenţa anulării.

Astfel, instanţa de control judiciar nu identifică o încălcare de către prima instanţă a principiilor dreptului la un proces echitabil, în cauză fiind respectate dispoziţiile legale care guvernează desfăşurarea procesului civil. Prin urmare, nu există temeiuri pentru a imputa primei instanţe că ar fi pronunţat soluţia cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii sau a principiilor procesului civil.

Înalta Curte apreciază însă ca fiind fondate criticile recurentei-reclamante din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia primei instanţe fiind pronunţată cu încălcarea normelor de drept material ale O.G. nr. 137/2000.

În acest sens, Înalta Curte reţine că prin hotărârea nr. 399/2021 Consiliul National pentru Combaterea Discriminării a indicat soluţionarea în acelaşi timp a autosesizării din oficiu de la data de 20.01.2021, precum şi a petiţiei nr. 824/2021 formulată de A., fiind identificată ca incidentă o faptă de discriminare în condiţiile art. 2 alin. (1) şi alin. (4) raportat la art. 15 din O.G. nr. 137/2000, cu sancţionarea contravenţională a domnului B. cu avertisment.

Astfel, prin sesizarea nr. 824/06.02.2020 reclamanta-petentă a imputat în sarcina domnului B. existenţa unor fapte de discriminare în ceea ce o priveşte, în condiţiile art. 2 alin. (4), (5) şi (7) din O.G. nr. 137/2000, din perspectiva unei postări pe x din data de 31 ianuarie 2020 şi a comentariilor - reacţie ce o însoţesc, implicând pretinsa existenţă a unui comportament activ care defavorizează, urmărind supunerea la un tratament injust şi degradant, pretinsa existenţă a unei hărţuiri şi pretinsa existenţă a unei victimizări.

În acest context, prin autosesizare din 20 ianuarie 2021 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării indică posibilitatea existenţei unor mesaje antimaghiare şi are în vedere art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Cu toate acestea, prin hotărârea CNCD nr. 399/2021 intimata-pârâtă analizează exclusiv situaţia premisă reprezentată de autosesizarea din 20 ianuarie 2021 raportat la mesajul postat de intimatul-pârât pe x la data de 31 ianuarie 2020 şi comentariile - reacţie aferente referitor la mesaje îndreptate împotriva maghiarilor, fără a exista nicio analiză cu privire la situaţia proprie petentei recurentă-reclamantă.

Prin urmare, faţă de conţinutul hotărârii CNCD nr. 399/2021 şi în raport de considerentele expuse în motivare de prima instanţă, Înalta Curte constată că în mod eronat a apreciat judecătorul fondului că petiţia formulată de A. ar fi fost soluţionată de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării în sensul respingerii.

Or, Înalta Curte constată că analiza petiţiei formulate de Fundaţia reclamantă a fost efectuată pentru prima dată direct în cadrul judecăţii de la fondul cauzei, fără ca în cuprinsul hotărârii Consiliului National pentru Combaterea Discriminării să se identifice motivele de fapt şi de drept care să fi condus la respingerea sesizării A..

Pentru a stabili astfel, Înalta Curte a avut în vedere dispoziţiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 care prevăd "(2) Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1). ... (7) Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita.".

Astfel, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, care a reunit spre soluţionare atât sesizarea din oficiu de la data de 20.01.2021, precum şi petiţia Fundaţiei reclamante nr. 824/2020, în motivarea hotărârii CNCD nr. 399/2021 trebuia să arate motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei de admitere/respingere a petiţiei reclamantei, respectiv raţionamentul organului colegial la emiterea soluţiei asupra cererii A.. Aceste menţiuni ar fi condus la ideea că petiţia întemeiată pe disp. art. 2 alin. (4), (5) şi (7) din O.G. nr. 137/2000 a fost analizată în mod efectiv.

Or, câtă vreme astfel de considerente lipsesc, Înalta Curte reţine că analiza petiţiei respective a fost efectuată, pentru prima dată, la judecata în fond prin sentinţa civilă recurată, Curtea de Apel Târgu Mureş substituindu-se Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în sensul soluţionării unei sesizări ce nu a făcut obiectul niciunei analize a autorităţii publice.

În atare condiţii, faţă de împrejurarea că petiţia Fundaţiei recurente- reclamante a rămas nesoluţionată de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării şi în raport de dispoziţiile legale care reglementează activitatea acestei instituţii ca fiind autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi totodată garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi cu documentele internaţionale la care România este parte, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea prezentei căi de atac.

Ca urmare a admiterii recursului, se va casa sentinţa civilă de la fondul cauzei şi se va admite, în parte, cererea de chemare în judecată, fiind obligat pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării să soluţioneze pe fond petiţia cu nr. x/06.02.2020 formulată de A. privind pretinsele contravenţii prevăzute de art. 2 alin. (4), (5) şi (7) din O.G. nr. 137/2000, imputate pârâtului B..

În ceea ce priveşte hotărârea CNCD nr. 399/12.05.2021, aceasta rămâne validă sub aspectul soluţiei date autosesizării Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, anume constatarea respectivei fapte de discriminare şi aplicarea sancţiunii avertismentului în sarcina intimatului-pârât B., aspecte ce nu fac obiectul căii de atac a recursului.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 451 şi art. 453 C. proc. civ., intimatul-pârât fiind partea procesuală care a căzut în pretenţii atât la fondul pricinii, cât şi în recurs, faţă de soluţia pronunţată, Înalta Curte urmează a o admite şi a obliga pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării la plata către partea reclamantă a sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru ocazionate de judecata prezentului dosar în faţa instanţei de control judiciar şi a primei instanţe.

2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, fiind identificat motivul de casare/nelegalitate a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamanta A., va casa sentinţa recurată şi va admite în parte acţiunea, obligând Consiliul National pentru Combaterea Discriminării la soluţionarea petiţiei reclamantei, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 68 din 24 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi, în rejudecare:

Admite în parte acţiunea.

Obligă Consiliul National pentru Combaterea Discriminării să soluţioneze petiţia cu nr. x/06.02.2020 formulată de A. privind pretinsele contravenţii prevăzute de art. 2 alin. (4), (5) şi 7 din O.G. nr. 137/2000, imputate pârâtului B..

Obligă Consiliul National pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 150 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată la fond şi în recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.