Revision inadmissible: Contradiction with Constitutional Court decision outside Art. 509(1)(8) CPC’s res judicata scope

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, la data de 21.08.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat anularea Procesului-verbal de contravenţie nr. x emis de pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti-Brigada Rutieră.

Prin sentinţa nr. 15021 din 21 decembrie 2018, Judecătoria a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, admiterea plângerii împotriva Procesului-verbal de contravenţie şi exonerarea de la plata amenzii.

Prin Decizia nr. 1983 din 16 mai 2019, îndreptată material prin încheierea pronunţată la data de 14 mai 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins apelul formulat de A., ca nefondat.

2. Împotriva acestei hotărâri, apelantul-reclamant A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contenicios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate.

Prin Decizia nr. 1794 din 23 septembrie 2021, Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1983 din 16 mai 2019, ca inadmisibil.

3. Hotărârea ce face obiectul prezentei revizuiri

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestaţie în anulare la data de 19.10.2021, întemeiată pe art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021.

Prin Decizia nr. 728 din 23 martie 2022, Curtea a respins contestaţia în anulare privind pe contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1794/23.09.2021, ca nefondată.

4. Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire.

În susţinerea cererii, revizuentul a susţinut că decizia pronunţată în contestaţia în anulare este în contradicţie cu Decizia nr. 483/2015 a Curţii Constituţionale şi cu alte decizii ale altor curţi de apel.

Instanţa de recurs nu a analizat solicitarea prin care a uzitat de prima cale extraordinară de atac, iar prin decizia pronunţată instanţa a admis că s-a făcut o eroare judiciară gravă prin încălcarea atribuţiilor obligatorii ce îi revin prin Decizia nr. 483/2015 a Curţii Constituţionale.

Prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt strict şi limitative şi prin acestea pot fi atacate deciziile definitive fără drept de cale de atac.

În motivarea hotărârii nr. 728/2022, instanţa a reţinut că lipsa analizării motivului de casare invocat nu s-a datorat omisiunii instanţei de recurs, ci împrejurării că recursul a fost soluţionat prin admiterea excepţiei de inadmisibilitate a căii de atac. Ceea ce a consemnat instanţa este complet eronat şi neadevărat, deoarece instanţa de recurs, pe lângă faptul că a omis cu rea-voinţă să analizeze dacă sunt încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nu a dorit să verifice cererea, deşi acesta a fost motivul solicitării de recurs.

Acest aspect este strict şi limitativ prin care se pot exercita căi extraordinare de atac la deciziile definitive fără drept de recurs, iar inadmisibilitatea pe care a admis-o instanţa de recurs este alta faţă de cea cerută de intimată. Instanţa de recurs a uzitat de art. 32 din O.U.G. nr. 2/2001, care nu poate fi motiv de inadmisibilitate, întrucât prevederile acestui articol nu intra în cerinţele părţii intimate şi nu pot produce efecte juridice.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti-Brigada Rutieră a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, apreciind că, din analiza cererii, nu rezultă îndeplinirea niciunui motiv dintre cele prevăzute limitativ în cuprinsul art. 509 C. proc. civ., deşi revizuentul a invocat dispoziţiile pct. 8.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 513 C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentul A..

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege. Motivele prevăzute de art. 509 C. proc. civ. în temeiul cărora se poate formula cerere de revizuire sunt limitativ determinate şi de strictă interpretare neputând fi extinse prin analogie la alte situaţii similare.

Activitatea instanţei învestite cu această cale extraordinară de atac este limitată la verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de revizent,

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […]

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; […]".

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra acestui motiv de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalităţii hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile anterior menţionate, este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă.

Se reţine, astfel, că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii: - existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; - hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; - cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

Aceste condiţii de admisibilitate nu pot fi însă verificate în prezenta cauză, întrucât Decizia nr. 483 din 23 iunie 2015 a Curţii Constituţionale, în raport cu care se invocă aşa-zisa contrarietate a Deciziei nr. 728 din 23 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu este o decizie judecătorească (a unei instanţe de contencios administrativ şi fiscal), neputându-se vorbi, în consecinţă, nici de identitate de părţi, obiect sau cauză.

Potrivit art. 146 alin. (1) lit. d) din Constituţia Romaniei, Curtea Constituţională "hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanjţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial".

Sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea unor dispoziţii legale reprezintă un mijloc juridic de restabilire a stării de legalitate, iar scopul pronunţării deciziilor instanţei de contencios constituţionale este, în mod evident, diferit de raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. anterior enunţată.

De asemenea, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se poate pronunţa doar asupra "excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecatoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei".

În acest context, nu este admisibilă invocarea contrarietăţii de hotărâri şi încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei decizii a Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal în raport cu o decizie a Curţii Constituţionale, întrucât aceste hotărâri soluţionează situaţii juridice distincte şi produc efecte juridice diferite.

Prin urmare, întrucât motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu vizează pretinsa contrarietate dintre o hotărâre judecătorească definitivă şi o decizie pronunţată de Curtea Constituţională în soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, Înalta Curte nu poate analiza îndeplinirea condiţiilor revizuirii din perspectiva acestui motiv.

De altfel, Înalta Curte observă că revizuentul expune o interpretare proprie a dispoziţiilor legale pretins a fi încălcate de instanţele ce i-au soluţionat cauza, interpretare trunchiată şi care nu poate fi avută în vedere. În concret, este nemulţumit de modul în care i-a fost soluţionată cererea de către instanţa de fond şi de instanţele de control judiciar şi încearcă a provoca o nouă judecare a cauzei, ceea ce este inadmisibil, cât timp revizuirea este o cale extraordinară de atac, care permite retractarea unei hotărâri numai pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge revizuirea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 728 din 23 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.