Taxpayer’s revision against prior tax ruling inadmissible for re-litigating res judicata claims.

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată la data de 12.05.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, anularea Deciziei nr. 57/21.01.2016 emise de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin care s-a respins parţial ca neîntemeiată contestaţia împotriva Deciziei de impunere x/22.06.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală xnr. 237/22.06.2015, cu privire la obligaţiile suplimentare de plată în sumă de 1.306.789 RON.

Prin sentinţa nr. 5590/2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, iar prin sentinţa nr. 8/2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Prin Decizia nr. 1872 din 19.05.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost stabilită competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi – secţia de contencios administrativ şi fiscal, pe rolul acestei instanţe cauza fiind înregistrată, ulterior, la nr. x/2016*.

2. Prin sentinţa civilă nr. 248/2017 a Curţii de Apel Galaţi s-a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 57/21.01.2016 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi a Deciziei de impunere nr. x/22.06.2015 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, numai în ceea ce priveşte suma de 1.306.789 RON stabilită cu titlu de obligaţii suplimentare de plată ca urmare a reconsiderării unor activităţi ca dependente.

Prin Decizia nr. 4924/06.10.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, a casat sentinţa civilă nr. 248/2017 a Curţii de Apel Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

3. În rejudecare după casare, prin sentinţa nr. 40/F din 11 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

A fost admisă acţiunea şi s-a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 57/2016 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi-Serviciul Soluţionare Contestaţii şi a Deciziei de impunere nr. x/2015 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, numai în ceea ce priveşte suma de 1.306.789 RON, stabilită cu titlu de obligaţii suplimentare de plată ca urmare a reconsiderării unor activităţi ca dependente.

Împotriva sentinţei nr. 40/F din 11 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi – secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, a formulat recurs, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Hotărârea ce face obiectul prezentei revizuiri

Prin decizia civilă nr. 5330 din 10 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâta DGRFP Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei nr. 40/F din 11 martie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, a casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

A menţinut în rest sentinţa recurată.

5. Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut revizuenta că în mod greşit instanţa a admis recursul pârâtelor şi pe fondul cauzei a respins acţiunea formulată împotriva Deciziei nr. 57/21.01.2016 a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi şi în ceea ce priveşte suma de 1.522.911 RON reprezentând debite principale şi accesorii stabilită cu titlu de obligaţii suplimentare de plată ca urmare a reconsiderării unor activităţi ca dependente ce fac obiectul anulării în conformitate cu Legea nr. 209/2015.

Deşi a invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la suma de 1.522.911 RON, Înalta Curte, ca instanţă de recurs, a admis recursul şi a respins acţiunea, în condiţiile în care asupra acestor obligaţii fiscale în cuantum de 1.522.911 RON s-a pronunţat în mod definitiv Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1525 din 13 martie 2017, sentinţă ce a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 3676 din 28 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, care a respins ca nefondat recursul formulat de aceleaşi pârâte.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat, aşa încât motivul permite revizuirea în cazul în care se ajunge la situaţia ca acelaşi proces să fie soluţionat de două ori pronunţându-se hotărâri potrivnice.

A apreciat revizuenta că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile pentru a fi invocat motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice, respectiv

- să fie vorba despre hotărâri potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei

- hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente, părţi, obiect şi cauză

- hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite

- în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat excepţia

- să se solicitate anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Aşadar, instanţa de revizuire nu are competenţa de a examina pe fond temeinicia hotărârii atacate, ci doar îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale, respectiv dacă prin ultima hotărâre a fost încălcată autoritatea de lucru judecat reieşită dintr-o hotărâre anterioară şi dacă se constată această situaţie instanţa procedează la anularea ultimei hotărâri. Deci, instanţa este îndreptăţită a constata dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat rezultată din prima hotărâre.

Or, autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat nu sunt sinonime, autoritatea de lucru judecat fiind doar o parte a puterii de lucru judecat, aşa încât existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleaşi părţi, să se discute acelaşi obiect şi cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 1525 din 13 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2016 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3676 din 28 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, care a respins recursul formulat de aceleaşi pârâte intimate, s-a hotărât în mod definitiv că S.C. A. S.R.L. nu datorează suma de 1.522.911 RON, aceasta făcând obiectul anulării în conformitate cu prevederile Legii nr. 209/2015, prin aceeaşi sentinţa a Tribunalului dispunându-se şi restituirea sumei de 1.522.911 RON.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţ prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca inadmisibilă, apreciind, în esenţă, că instanţa de recurs a avut în vedere aspectele învederate de revizuentă cu privire la sentinţa civilă nr. 1525 din 13 martie 2017 a Tribunalului Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 513 C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege. Motivele prevăzute de art. 509 C. proc. civ. în temeiul cărora se poate formula cerere de revizuire sunt limitativ determinate şi de strictă interpretare neputând fi extinse prin analogie la alte situaţii similare.

După cum, de altfel, susţine chiar şi revizuenta, activitatea instanţei învestite cu această cale extraordinară de atac este limitată la verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de revizuentă,

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […]

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; […]".

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Astfel, aşa cum s-a reţinut constant în practica instanţei supreme, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Pentru a fi admisibilă această cerere de revizuire, este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă.

Înalta Curte reţine că revizuenta S.C. A. S.R.L., în faţa instanţei de recurs în Dosarul nr. x/2016, în combatarea recursului formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, a invocat, printre alte argumente, şi cele reţinute prin sentinţa civilă nr. 1525 din 13 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2016, susţinând că operaţiunea de stingere a creanţelor prin compensare a fost făcută de ANAF-DGAMC cu ignorarea dispoziţiilor legale şi că în mod corect şi legal Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti au apreciat că pârâta a dat o interpretare greşită a dispoziţiilor pct. 2 alin. 1I Anexa nr. 5 din OPANAF nr. 2202/15.08.2015. De asemenea, a solicitat instanţei de recurs să constate că Tribunalul Bucureşti a dispus restituirea sumei ce constituie obiectul Legii nr. 209/2015, deci inclusiv a sumei ce constituie obiectul prezentei cauze în cuantum de 1.306.789 RON, pentru diferenţa de 216.124 RON (accesorii) fiind emisă o decizie de anulare în temeiul aceluiaşi act normativ, Legea nr. 209/2015.

Cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă doar în cazul îndeplinirii condiţiilor menţionate anterior, printre care şi condiţia ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat existenţa primei hotărâri, ori, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să discute excepţia autorităţii de lucru judecat, în sensul de a nu fi soluţionat excepţia puterii de lucru judecat.

Chiar prin cererea de revizuire, revizuenta a subliniat faptul că, deşi în cauza de faţă a invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la suma de 1.522.911 RON, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs, a admis recursul şi pe fond i-a respins acţiunea, în condiţiile în care asupra acestor obligaţii fiscale s-ar fi pronunţat Trbiunalul Bucureşti în mod definitiv.

Astfel, se constată că, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa de recurs a analizat argumentele intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. cu referire la cele reţinute prin sentinţa civilă nr. 1525 din 13 martie 2017 a Tribunalului Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Concret, instanţa de control judiciar a apreciat că nu este de natură a conduce la o altă concluzie, în ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei de soluţionare a contestaţiei emise la 21.01.2016, faptul că, ulterior emiterii Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 57/21.01.2016 de către DGRFP Galaţi, prin sentinţa nr. 1525 din 13 martie 2017 a Tribunalului Bucureşti s-a constatat că suma de 1.522.911 RON reprezintă obligaţii fiscale supuse anulării conform Legii nr. 209/2015. Prin decizia de soluţionare a contestaţiei nu s-a constatat faptul că obligaţiile fiscale în sumă de 1.306.789 RON nu formau obiectul Legii nr. 209/2015, aspect stabilit ulterior, ci exclusiv faptul că, la acea dată, 21.01.2016, nu erau anulate în baza acestui act normativ.

Or, prin cererea de revizuire, revizuenta S.C. A. S.R.L. a reluat aceleaşi argumente, care, însă, au fost analizate de instanţa de recurs şi au fost respinse.

În aceste condiţii, revizuenta nu se poate prevala de acest motiv de revizuire, referitor la autoritatea/puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare, invocarea şi analiza acestuia având un caracter subsidiar, dacă nu a fost invocat prin recurs sau, dacă a fost invocat, să nu fi fost analizat şi soluţionat de instanţa de recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va respinge revizuirea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 5330 din 10 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.