Annulment of EU convergence program financial corrections; nullity of appeal for failure to invoke statutory grounds for quashing

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.05.2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României-Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene-Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare, anularea Notificării nr. x/22.09.2020, a Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele de convergenta înregistrate sub nr. x/21.09.2020, a Deciziei nr. 3059 din 19.11.2020 si admiterea contestaţiei formulate, iar în subsidiar, diminuarea corecţiilor acestora pana la procentul minim de 5% din valoarea contractului.

A solicitat suspendarea executării actelor administrative, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004.

Prin sentinţa civilă nr. 1806 din 6 decembrie 2021, Curtea a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.A. a formulat recurs, solicitând, în principal, modificarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, sau, în subsidiar, returnarea sumelor achitate în cuantum de 4.347.731,79 RON, ca urmare a plăţilor aferente Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele de convergenţă înregistrate sub nr. x/21.09.2020, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, recurenta-reclamantă a prezentat istoricul litigiului, a reiterat aspectele prezentate în cuprinsul acţiunii şi a prezentat cele reţinute de prima instanţă, exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată.

3. Apărările formulate

Intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proeictelor Europene-Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii şi excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantei S.C. A. S.A. nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentei, rezultă că acesta nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a încheierii atacate care să se poată încadra în vreunul dintre motivele de casare.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentei A. S.A. de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurenta-reclamantă, după cum s-a expus, succint, la pct. I.2 al prezentei decizii, a prezentat istoricul cauzei, situaţia de fapt şi s-a limitat la a-şi exprima nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi la a face aprecieri asupra anumitor considerente ale hotărârii recurate, fără, însă, a-şi circumstanţia în niciun mod criticile de nelegalitate şi fără a motiva de ce instanţa ar fi pronunţat o soluţie nelegală.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, arătarea incidenţei unuia dintre motivele de casare prevăzute de lege sau identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar având competenţa de a verifica exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei nr. 1806 din 6 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.