Transfer refusal upheld as court staffing needs override judge's private interests

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Contestaţia judiciară

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârii nr. 464 din 28 martie 2023 emise de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită un act administrativ prin care să dispună transferul contestatorului de la Judecătoria Sfântu Gheorghe la Tribunalul Covasna.

În motivarea contestaţiei, partea a prezentat situaţia sa personală şi profesională şi a susţinut faptul că hotărârea dedusă judecăţii este nelegală, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2004.

Contestatorul a apreciat că în mod eronat s-a reţinut că activitatea Judecătoriei Sfântu Gheorghe ar fi fost perturbată ca urmare a admiterii transferului său de la Judecătoria Sfântu Gheorghe la Tribunalul Covasna.

A învederat că se poate observa că secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 464/28.03.2023, a dat eficienţă unui singur criteriu dintre cele prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, respectiv cel prevăzut la lit. a). A apreciat contestatorul că nici acest criteriu nu îi era complet defavorabil, în condiţiile în care Judecătoria Sfântu Gheorghe a avizat favorabil cererea sa, iar Curtea de Apel Braşov a emis, de asemenea, un punct de vedere favorabil, evidenţiind că la Tribunalul Covasna erau vacante patru posturi de judecător, unul chiar în cadrul secţiei penale.

A susţinut contestatorul că intimatul a uzat în mod discreţionar de acest criteriu, folosindu-l arbitrar într-un alt scop decât cel conferit de lege. Totodată, motivarea hotărârii este una clişeizată, generică, vorbind la modul general despre cum respingerea cererii contestatorului constituie o decizie obiectivă, pronunţată cu luarea în considerare a criteriilor legale prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022.

A mai arătat contestatorul că respingerea cererii de transfer având drept consecinţă continuarea activităţii pe o funcţie de execuţie la aceeaşi instanţă reprezintă un adevărat regres în cariera sa, un factor care îi afectează în mod direct motivaţia şi perspectivele de dezvoltare profesională.

A apreciat contestatorul că intimatul şi-a ignorat rolul de a veghea asupra carierei şi de a-i asigura perspectivele necesare dezvoltării profesionale.

A concluzionat contestatorul că, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2004, hotărârea emisă de intimat este nelegală şi netemeinică şi a condus la vătămarea drepturilor sale.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

3. Soluţia instanţei

Contestatorul A. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă cu cererea de verificare a legalităţii Hotărârii nr. 464 din 28 martie 2023 prin care secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Sfântu Gheorghe la Tribunalul Covasna.

Analizând motivele de nelegalitate prezentate în cadrul contestaţiei de faţă, precum şi apărările dezvoltate în întâmpinarea depusă la dosar de către intimat, prin prisma cadrului normativ aplicabil şi a documentaţiei care a stat la baza adoptării acestei hotărâri, Înalta Curte reţine următoarele:

3.1. Referitor la nerespectarea principiului motivării actului administrativ

Într-adevăr, un act administrativ este motivat atunci când el enunţă motivele de fapt şi de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului. Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmăreşte o dublă finalitate: îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative în profitul cetăţenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi permite autorităţii judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia. Din această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar şi neechivoc raţionamentele instituţiei publice care a emis actul administrativ. De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

O motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu lipsa motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

Contrar susţinerilor contestatorului, Înalta Curte apreciază că intimatul a examinat în mod efectiv şi concret toate criteriile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, tocmai în scopul de asigura un just echilibru între interesul public ce se impunea a fi ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care puteau fi lezate prin actul administrativ.

Mai precis, secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod coroborat datele privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă existentă la instanţele implicate în procedura transferului, avizele emise de aceste instanţe, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe. Concluzia la care ajuns secţia pentru Judecători a fost aceea că motivele de ordin personal şi profesional invocate de contestator în susţinerea cererii de transfer nu reprezentau situaţii excepţionale de natură să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public al bunei funcţionări a instanţei şi interesul privat al judecătorului.

În raport de aspectele anterior descrise, Înalta Curte apreciază că principiul motivării actelor administrative a fost respectat de emitentul hotărârii deduse controlului de legalitate al instanţei.

3.2. Referitor la cererea de transfer

În motivarea cererii de transfer, contestatorul a invocat că experienţa profesională dobândită în calitate de judecător, de aproximativ 9 ani şi o lună şi respectiv 8 ani şi 9 luni în specializarea în materie penală, în care a soluţionat majoritatea cauzelor aflate în competenţa judecătoriei şi în care a îndeplinit şi funcţia de preşedinte de instanţă, poate fi valorificată în cadrul secţiei penale a Tribunalului Covasna, în contextul deficitului de judecători cu care se confruntă tribunalul.

Totodată, contestatorul a susţinut că şi-a exprimat şi disponibilitatea de a activa în oricare dintre secţiile şi compartimentele Tribunalului Covasna, în eventualitatea în care cerinţele acestei instanţe o impun.

Contestatorul a mai învederat că ambele instanţe au acelaşi sediu şi funcţionează în clădiri alăturate, astfel că este familiarizat nu doar cu naveta pe care o implică desfăşurarea activităţii la tribunal, dar şi cu personalul acestei instanţei, cu specificul cauzelor şi cu participanţii la actul de justiţie. A mai arătat că are o stare de sănătate foarte bună, locuieşte împreună cu soţia şi cei doi copii în com. Cristian într-o casă proprietate personală, iar soţia ocupă funcţia de judecător la Tribunalul Braşov – secţia I Civilă.

Potrivit prevederilor art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

În cuprinsul Hotărârii nr. 464 din 28 martie 2023, secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut faptul că autorul cererii de transfer are o vechime de 9 ani şi o lună în funcţia de judecător şi la instanţă şi o vechime de 10 luni în gradul profesional de tribunal. În prezent, domnul judecător ocupă funcţia de preşedinte al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, începând cu 21.08.2020, pentru un mandat de trei ani, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 1037/2020 a secţiei pentru judecători.

Conform evidenţelor direcţiei de resort, la Judecătoria Sfântu Gheorghe, instanţa de la care s-a solicitat transferul, sunt ocupate 9 posturi de judecător din cele 10 posturi prevăzute în schema de personal, fiind vacant 1 post. De asemenea, mai există 1 post temporar vacant.

În anul 2022, la Judecătoria Sfântu Gheorghe, încărcătura efectivă pe judecător a fost de 1031 dosare, comparativ cu media naţională de 1159 dosare, iar încărcătura efectivă pe schemă a fost de 876 dosare, comparativ cu media naţională de 893 dosare.

Conform evidenţelor aceleiaşi direcţii, la Tribunalul Covasna, instanţa la care s-a solicitat transferul, dintre cele 15 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 11 posturi, fiind vacante 4 posturi.

În anul 2022, la Tribunalul Covasna, încărcătura efectivă pe judecător a fost de 301 dosare, comparativ cu media naţională de 514, iar încărcătura efectivă pe schemă a fost de 271 de dosare, comparativ cu media naţională de 388.

În temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, Judecătoria Sfântu Gheorghe şi Curtea de Apel Braşov au emis avize favorabile transferului, iar Tribunalul Covasna a comunicat aviz nefavorabil transferului.

Secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că nu este oportun transferul judecătorului, deoarece Tribunalul Covasna, instanţa la care s-a solicitat transferul a comunicat un aviz nefavorabil având în vedere că activitatea Judecătoriei Sfântu Gheorghe ar fi perturbată ca urmare a faptului că vor funcţiona doar 6 din cei 10 judecători prevăzuţi în schema de personal. De asemenea, secţia pentru judecători a constatat că la Judecătoria Sfântu Gheorghe există în prezent două posturi vacante, iar încărcătura pe judecător este foarte ridicată, respectiv 1031 dosare.

Totodată, ţinând cont de faptul că dl judecător ocupa la data analizării cererii funcţia de preşedinte al instanţei de la care a solicitat transferul, secţia pentru judecători a apreciat că rolul său de manager este foarte important, în condiţiile în care Judecătoria Sfântu Gheorghe se confrunta cu deficit de personal.

În raport de datele anterior prezentate, Înalta Curte apreciază că este corectă soluţia de respingere a cererii de transfer formulate de contestator, în condiţiile în care motivele personale şi profesionale invocate de acesta în susţinerea cererii nu puteau prevala faţă de necesitatea de funcţionare corespunzătoare a instanţei unde îşi desfăşura activitatea.

Cu alte cuvinte, transferul judecătorului este o vocaţie conferită de norma anterior citată, iar nu un drept al acestuia. În mod indiscutabil, situaţia obiectivă a instanţei trebuie să primeze pentru a se asigura buna desfăşurare a actului de justiţie. În plus, atunci când a optat pentru ocuparea postului de judecător la o anumită instanţă, contestatorul şi-a asumat implicit posibilitatea rămânerii la aceasta pe un termen mai îndelungat.

În concluzie, Înalta Curte nu poate reţine faptul că intimatul a acţionat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: dreptul de apreciere a fost exercitat de către intimat în limitele competenţei prevăzute de art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu luarea în apreciere a criteriilor statuate de art. 192 din aceeaşi lege, iar justul echilibru care trebuie să existe între interesul personal şi interesul public a fost respectat.

3.3. Temeiul legal al soluţiei pronunţate

În consecinţă, pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 464 din 28 martie 2023 prin care secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Sfântu Gheorghe la Tribunalul Covasna, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 464 din 28 martie 2023 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 19 octombrie 2023.