Cancellation of biomass origin certificate: sufficiency of control suspicions versus mandatory re-verification under Order 1341/2012

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea depusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12/02/2020, sub nr de dosar x/2020, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, a formulat cerere de chemare în judecată, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună:

1. Anularea în parte, în ceea ce priveşte decizia de anulare a Certificatului de Origine nr. x/06.09.2016 pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe, a următoarelor acte administrative emise de pârâtă:

a. Actul administrativ nr. 50336/CM/24.06.2019 emis de Ministerul Apelor şi Pădurilor prin Cabinetul Ministrului prin care au fost anulate un număr de 11 certificatele de origine pentru biomasă din silvicultură şi industriile conexe;

b. Adresa nr. x C. civ./04.06.2019 întocmită de Corpul de Control al Ministrului din cadrul Ministerului Apelor şi Pădurilor;

c. Raportul de control nr. 50295/CM/3D.05.2019 întocmit de Corpul de Control al Ministrului din cadrul Ministerului Apelor şt Pădurilor, şi, pe cale de consecinţă, să se constate că Certificatul de Origine nr. x/06.09.2016 este valabil emis de către Ministerul Mediului Apelor si Pădurilor;

2. în măsura admiterii doar în parte a capătului de cerere nr. x, să se constate că Certificatul de Origine nr. x/06.09.2016 este valabil emis de către Ministerul Mediului Apelor si Pădurilor în parte, respectiv pentru sortimentele si cantităţile de biomasă în privinţa cărora nu există inadvertenţe sau neconformitate privind provenienţa legală.

3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La 11.09.2020, reclamanta a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin care a indicat că înţelege să cheme în judecată şi pe pârâta Garda Forestieră Braşov, solicitând suplimentar ca instanţa să dispună anularea tuturor actelor administrative emise de Garda Forestieră Braşov care stau la baza deciziei de anulare a certificatului de origine nr. x/6.09.2016. A arătat că înţelege să invoce excepţia de nelegalitate a acestor acte în baza art. 4 din Legea nr. 554/204.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 293/2021 din 3 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Garda Forestieră Braşov.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată modificată formulată în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Braşov ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Braşov prin Inspector Şef B..

A fost anulată în parte adresa cu nr. x/24.06.2019 emisă de către Ministerul Apelor şi Pădurilor cu privire la decizia de anulare a Certificatului de origine nr. x/06.09.2016.

Au fost respinse cererea de anulare a adresei nr. x C. civ./04.06.2019 emise de Şeful Corpului de Control al Ministrului din cadrul Ministerului Apelor şi Pădurilor şi de anulare a Raportului de control nr. x/30.05.2019 întocmit de Corpul de Control al Ministrului din cadrul Ministerului Apelor şi Pădurilor.

A fost respins capătul de cerere cu privire la constatarea valabilităţii Certificatului de origine nr. x/06.09.2016 ca fiind neîntemeiat.

A fost obligat pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.050 RON (taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial acordat în parte conform art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.).

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei de fond în ceea ce priveşte anularea în parte a adresei nr. x/24.06.2019 emise de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor cu privire la decizia de anulare a Certificatului de origine nr. x/06.09.2016 şi, prin urmare, respingerea cererii de chemare în judecată în ceea ce priveşte acest capăt de cerere.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond nu a efectuat o analiză în totalitate a solicitărilor intimatei-reclamante, raportat la motivele invocate şi la apărările formulate de recurentul-pârât, nu a analizat din perspectiva proprie probele administrate în cauză.

A susţinut recurentul că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că măsura dispusă prin adresa nr. x/24.06.2019 s-a bazat pe inadvertenţele constatate şi identificate de echipa de control, din verificări certe şi directe din care a rezultat, din documentele verificate, în mod neechivoc, existenţa unor diferenţe între cantitatea de material lemnos raportată de unii dintre furnizorii intimatei-reclamante în depozitele acestora şi cantitatea de biomasă furnizată către intimata-reclamantă.

A menţionat recurentul că, în opinia sa, există un temei faptic şi legal pentru a se dispune direct anularea certificatului de origine nr. x/2016, exclusiv în baza raportului de control, dat fiind conţinutul acestuia prin care au fost identificate neconcordanţe şi inadvertenţe în ceea ce priveşte provenienţa legală a biomasei provenite din silvicultură şi industriile conexe.

Practic, inadvertenţele la care se face referire în raport reprezintă neregulile constatate privind sortimentele primite şi care nu sunt definite ca "biomasă", potrivit prevederilor art. 1 din Procedura aprobată prin OM nr. 1341/2012, precum şi neregulile constatate care definesc provenienţa legală a sortimentelor primite, definite de prevederile normelor tehnice aprobate prin H.G. nr. 470/2014.

Aspectele relevate de către raportul Corpului de control au fost criticate de intimată exclusiv prin prisma faptului că actul contestat nu este motivat, fără să fie combătute, punctual, susţinerile concrete ale ministerului relativ la emiterea legală a certificatului de origine nr. x/2016.

A concluzionat recurentul că anularea certificatelor este în concordanţă şi cu prevederile Procedurii aprobate prin OM nr. 1534/2016, astfel că a solicitat admiterea recursului.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurent este nefondat.

A susţinut recurentul că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că măsura dispusă prin adresa nr. x/24.06.2019 s-a bazat pe inadvertenţele constatate şi identificate de echipa de control, din verificări certe şi directe din care a rezultat, din documentele verificate, în mod neechivoc, existenţa unor diferenţe între cantitatea de material lemnos raportată de unii dintre furnizorii intimatei-reclamante în depozitele acestora şi cantitatea de biomasă furnizată către intimata-reclamantă.

Înalta Curte reţine că, potrivit prevederilor în vigoare la momentul depunerii cererii de avizare, respectiv la momentul emiterii Certificatului de origine nr. x/6.09.2016, în conformitate cu art. 8 din Ordinul nr. 1341/2012 privind aprobarea Procedurii de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe:

"În situaţiile în care ulterior emiterii certificatului de origine se constată inadvertenţe sau elemente certe de neconformitate cu realitatea în ce priveşte provenienţa legală a biomasei provenite din silvicultură şi industriile conexe, conducătorul structurii emitente anulează certificatul de origine respectiv şi comunică Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei despre aceasta în termen de 5 zile lucrătoare de la data anulării."

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că măsura dispusă prin adresa cu nr. x/24.06.2019 emisă de către Ministerul Apelor şi pădurilor cu privire la decizia de anulare a Certificatului de origine nr. x/06.09.2016 s-a bazat doar pe "suspiciunile" identificate de către echipa de control, şi nu pe probe şi verificări certe şi directe din care să rezulte în mod neechivoc faptul că acele cantităţi de material care au fost avizate iniţial de către Garda Forestieră Braşov (aviz nr. x/22.08.2016) nu ar fi deţinute în mod legal de către intimata-reclamantă.

Astfel, urmare a identificării de către Corpul de Control al Ministrului a unor suspiciuni privind neeligibilitatea cantităţilor de biomasă şi întrucât s-a constatat că la emiterea acestui aviz Garda Forestieră Braşov nu a efectuat verificări, ceea ce s-a propus în finalul raportului de control a fost "efectuarea unui control de către Garda Forestieră Braşov pentru stabilirea eligibilităţii şi provenienţei legale".

Recurentul susţine că, în opinia sa, există un temei faptic şi legal pentru a se dispune direct anularea certificatului de origine nr. x/2016, exclusiv în baza raportului de control, dat fiind conţinutul acestuia prin care au fost identificate neconcordanţe şi inadvertenţe în ceea ce priveşte provenienţa legală a biomasei provenite din silvicultură şi industriile conexe.

Practic, apreciază recurentul, inadvertenţele la care se face referire în raport reprezintă neregulile constatate privind sortimentele primite şi care nu sunt definite ca "biomasă", potrivit prevederilor art. 1 din Procedura aprobată prin OM nr. 1341/2012, precum şi neregulile constatate privind provenienţa legală a sortimentelor primite, definite de prevederile normelor tehnice aprobate prin H.G. nr. 470/2014.

Înalta Curte apreciază că prima condiţie din cuprinsul art. 8 din Ordinul nr. 1341/2012 (descoperirea unor "inadvertenţe") nu este îndeplinită în prezenta cauză, în măsura în care neconcordanţele sesizate în legătură cu cantitatea de biomasă care a făcut obiectul certificării prin certificatul nr. x/6.09.2016 au impus, chiar în opinia celor care au elaborat Raportul de control, necesitatea efectuării unor reverificări din partea Gărzii Forestiere Braşov.

Din cuprinsul Raportului de control nu rezultă că au fost efectuate de către Corpul de control al ministrului verificări ale tuturor înscrisurilor depuse de reclamantă la Garda Forestieră Braşov prin adresa nr. x/1.08.2016 aferente perioadei 1.05.2016 – 30.06.2016 în vederea eliberării avizului pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe.

Totodată, în concluziile Raportului Corpului de control recomandarea a fost aceea de a se efectua reverificări de către Garda Forestieră Braşov asupra aspectelor identificate cu ocazia acestui control.

Prin urmare, este corectă concluzia instanţei de fond în sensul că, în absenţa acestor reverificări punctuale a întregii documentaţii depuse de către intimata-reclamantă pentru perioada aferentă 1.05.2016 – 30.06.2016, măsura anulării în întregime a Certificatului de origine nr. x/6.09.2016, pentru întreaga cantitate care a fost avizată, deşi nu au fost verificate intregal documentaţiile depuse de reclamantă pentru cantitatea ulterior avizată şi nici nu au fost efectuate reverificările punctuale de către Garda Forestieră Braşov, este una netemeinică şi nelegală.

În concluzie, anularea actului administrativ în absenţa unor reverificări punctuale de către Garda Forestieră Braşov şi faţă de care intimata-reclamantă să aibă posibilitatea de a-şi formula apărări ar conduce la încălcarea principiului previzibilităţii, având în vedere că anularea a vizat în întregime certificatul pentru întreaga cantitate avizată anterior, deşi nu s-au identificat şi clarificat dacă inadvertenţele identificate de Corpul de control vizau ansamblul cantităţii de biomasă certificată sau doar o parte a acesteia.

Înalta Curte observă că recurentul a prezentat şi o serie de critici referitoare la omisiunea instanţei de fond de a cerceta şi analiza, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii atacate, prin analiză proprie, argumentele părţilor, aspect care, în opinia părţii, nu satisface exigenţele desfăşurării unui proces echitabil; totodată, a apreciat recurentul că instanţa de fond nu a analizat din perspectiva proprie probele administrate în cauză.

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de control judiciar reţine că instanţa de fond a procedat la analiza cauzei, indicând aspectele de fapt şi temeiurile de drept pe baza cărora şi-a format opinia juridică. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu este obligată să răspundă detaliat la fiecare argument al părţilor, ci să examineze în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei instanţei, în considerentele hotărârii urmând să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia.

Din această perspectivă, critica formulată de recurent este neîntemeiată, deoarece hotărârea prin care instanţa a soluţionat cauza în fond răspunde argumentelor decisive care conduc la o soluţie în acord cu considerentele, astfel încât să rezulte construcţia logico-juridică care a stat la baza formării convingerii instanţei.

Prin urmare, aspectele invocate prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii atacate, criticile formulate neevidenţiind incidenţa motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind corect justificate observaţiile şi aprecierile primei instanţe.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei civile nr. 293/2021 din 3 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În condiţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata către intimata-reclamantă A. S.A. a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs - onorariu avocaţial, dovedite prin depunerea la dosarul instanţei de recurs a facturii şi ordinului de plată (reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei civile nr. 293/2021 din 3 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor la plata către intimata-reclamantă A. S.A. a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs (reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.).

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 19 octombrie 2023.