Discretionary power of CSM to organize post-retirement prosecutor appointment sessions under Law No. 303/2004

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 aprilie 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul"), a solicitat:

(i) să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea cu privire la numirea în funcţia de procuror în temeiul art. 331 din Legea nr. 303/2004;

(ii) să fie obligat pârâtul să organizeze sesiunea de evaluare pentru numirea în funcţia de procuror, în temeiul art. 331 din Legea nr. 303/2004, în care să soluţioneze cererea de numire în funcţie formulată de reclamant.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 419 din 2 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 419 din 2 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii introductive.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant susţine că prima instanţă a aplicat greşit prevederile art. 331 din Legea nr. 303/2004, Deciziile Curţii Constituţionale nr. 121/2020 şi nr. 454/2020, precum şi prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Apreciază că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, considerentele preluând argumentele pârâtului din întâmpinare, fără a fi trecute prin propriul filtru al instanţei.

În ceea ce priveşte valorificarea de către instanţă a Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 121/2020 şi nr. 454/2020, consideră recurentul-reclamant că acestea nu aveau aplicabilitate în speţă, întrucât prima decizie analizează prevederile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, iar cea de-a doua analizează dispoziţiile art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, din perspectiva lipsei unor reglementări legale complete în ceea ce priveşte concursurile/examenele pentru accederea în profesia de judecător/procuror sau în ceea ce priveşte transferul judecătorilor şi procurorilor, pe când textul de lege incident cauzei de faţă - art. 331 din Legea nr. 303/2004 se referă la revenirea în profesie a foştilor judecători şi procurori, fără concurs sau examen.

Susţine recurentul-reclamant că, extrapolând raţionamentul Curţii Constituţionale din cele două decizii amintite la un alt text de lege, care nu a fost supus analizei acestei Curţi, prima instanţă şi-a arogat atribuţii proprii acestei autorităţi publice, pronunţându-se asupra constituţionalităţii unui text de lege şi stabilind că acesta nu este conform Constituţiei.

În opinia recurentului-reclamant, prevederile art. 331 din Legea nr. 303/2004 au o redactare clară, nefiind necesară detalierea lor prin norme legale sau infralegale. Condiţiile de revenire în magistratură sunt ocuparea anterioară a funcţiei de judecător sau de procuror pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 10 ani, lipsa sancţiunilor disciplinare, calificativul "foarte bine" obţinut la toate evaluările şi încetarea activităţii din motive neimputabile. Această posibilitate de revenire în funcţia de judecător sau procuror a fost creată de legiuitor cu intenţia ocupării posturilor vacante în sistemul judiciar, iar prima instanţă nu a explicat motivul pentru care organizarea sesiunii de evaluare ar provoca disfuncţionalităţi în sistem.

Mai susţine recurentul-reclamant că abrogarea de către pârât a Hotărârii nr. 210/2019, invocându-se decizii ale Curţii Constituţionale care nu vizau prevederile art. 331 din Legea nr. 303/2004, nu reprezintă o justificare legală a răspunsului dat cererii reclamantului, ci o expresie a refuzului nejustificat de aplicare a unei norme legale în vigoare.

În ceea ce priveşte oportunitatea, recurentul-reclamant apreciază că aceasta trebuie avută în vedere la momentul analizării pe fond a cererii de revenire în funcţia de judecător sau procuror de către secţia corespunzătoare din cadrul CSM, neexistând un drept de apreciere al pârâtului asupra organizării sau neorganizării sesiunii de evaluare. Consiliul are obligaţia legală de a face aplicarea art. 331 din Legea nr. 303/2004 şi a organiza sesiunea de evaluare, câtă vreme exista o cerere de numire în funcţie formulată în temeiul textului de lege amintit.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte criticile vizând depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant A. a susţinut că prima instanţă şi-ar fi arogat atribuţii aparţinând Curţii Constituţionale, pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor art. 331 din Legea nr. 303/2004.

Motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative, situaţie care nu se regăseşte în speţă.

Aspectele reţinute de prima instanţă în legătură cu Deciziile Curţii Constituţionale nr. 121/2020 şi nr. 454/2020 se referă la motivele invocate de intimatul-pârât CSM în justificarea abrogării Hotărârii secţiei pentru procurori nr. 210/2019, prin care a fost aprobată Metodologia privind numirea în funcţia de procuror în condiţiile art. 331 din Legea nr. 303/2004 privind statutul procurorilor şi procurorilor, abrogare care a determinat (în lipsa metodologiei) refuzul de numire a reclamantului în funcţia de procuror, respectiv de declanşare a unei sesiuni de evaluare a cererilor de numire în funcţia de procuror. Înalta Curte constată că prima instanţă nu s-a pronunţat în nicio modalitate asupra conformităţii art. 331 din Legea nr. 303/2004 cu Constituţia, nu s-a substituit judecătorului constituţional şi nu a procedat la o analiză care ar excede atribuţiilor sale stabilite prin Constituţie şi lege.

Singurul considerent criticabil al instanţei de fond, pe care Înalta Curte nu îl împărtăşeşte, este argumentul succint vizând necesitatea ca procedura prevăzută de art. 331 din Legea nr. 303/2004 să fie stabilită de legiuitor prin lege organică, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în Deciziile nr. 121/2020 şi nr. 454/2020, în ceea ce priveşte textele legale din cuprinsul Legii nr. 303/2004 care reglementau accesul în profesia de judecător/procuror şi elementele referitoare la modificarea raportului de muncă prin transfer. Însă acest argument, care reprezintă, în realitate, o opinie a intimatului-pârât însuşită de instanţa de fond, nu poate conduce la concluzia (excesivă) că prima instanţă ar fi procedat la analiza de constituţionalitate a art. 331 din Legea nr. 303/2004, depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti.

De altfel, acest argument nici nu este unul decisiv în soluţia pronunţată, putând fi înlăturat din motivarea sentinţei recurate fără a afecta raţionamentul avut în vedere de judecător la pronunţarea soluţiei, după cum se va arăta mai departe.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, acest motiv de recurs.

Referitor la criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se invocă nemotivarea efectivă a sentinţei atacate, Înalta Curte le apreciază a fi nefondate.

Lecturând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prima instanţă expunând în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportat la dispoziţiile legale aplicabile litigiului dedus judecăţii. Astfel, judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv prin argumente care demonstrează că a analizat efectiv chestiunea de drept disputată şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împrejurarea că argumentele expuse în considerentele sentinţei recurate corespund poziţiei procesuale exprimate de Consiliul pârât nu reprezintă o necercetare a cauzei în sensul neanalizării susţinerilor reclamantului, în condiţiile în care argumentele proprii judecătorului pot fi decelate cu uşurinţă din lecturarea hotărârii, iar din considerentele sentinţei reiese că au fost avute în vedere toate susţinerile părţilor.

Nefondate sunt şi criticile reclamantului circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurentul-reclamant critică sentinţa primei instanţe din perspectiva valorificării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 121/2020 şi nr. 454/2020 şi a dreptului de apreciere al intimatului-pârât CSM cu privire la aplicarea art. 331 din Legea nr. 303/2004.

Cât priveşte primul rând de argumente, Înalta Curte reţine că, deşi prima instanţă a expus considerentele deciziilor Curţii Constituţionale susindicate, această expunere a fost făcută în contextul analizei asupra adresei nr. x/24.02.2021, prin care intimatul CSM a răspuns cererii reclamantului de a fi numit în funcţia de procuror, precum şi a apărărilor formulate de pârât în cauză. În adresă, intimatul CSM a învederat că, prin Hotărârea secţiei pentru procurori nr. 846/03.09.2020, a fost abrogată Metodologia privind numirea în funcţia de procuror în condiţiile art. 331 din Legea nr. 303/2004 privind statutul procurorilor şi procurorilor, aprobată prin Hotărârea secţiei pentru procurori nr. 210/2019, iar prin întâmpinarea depusă în fond a învederat motivele care au stat la baza abrogării metodologiei şi anume pronunţarea Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 121/2020 şi nr. 454/2020.

Aşadar, prima instanţă nu a valorificat considerentele acestor decizii în sensul indicat de reclamant, adică prin aplicarea lor la un alt text de lege (art. 331 din Legea nr. 303/2004), ci le-a avut în vedere în contextul prezentării situaţiei care a condus la refuzul numirii în funcţia de procuror, reţinând, pe de-o parte, că pârâtul a soluţionat cererea cu care a fost sesizat, iar pe de altă parte, că refuzul de a soluţiona cererea reclamantului în sensul solicitat, nu are caracter nejustificat, în condiţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că argumentele cu caracter decisiv, care fundamentează soluţia primei instanţe şi pe care instanţa de control judiciar le confirmă, sunt cele referitoare la dreptul de apreciere al autorităţii publice pârâte, care se reflectă în oportunitatea organizării sau nu a unei sesiuni de numire în funcţie în condiţiile art. 331 din Legea nr. 303/2004.

Contrar opiniei exprimate de recurentul-reclamant, Înalta Curte reţine că organizarea unei astfel de sesiuni nu reprezintă o obligaţie legală a intimatului, care trebuie îndeplinită ori de câte ori se formulează o cerere de către un fost judecător sau procuror. Normele care reglementează instituţia numirii în funcţie a foştilor judecători/procurori conferă doar o vocaţie, fără a crea automat un drept solicitantului în sensul demarării procedurii prevăzute de art. 331 din Legea nr. 303/2004. Oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de apreciere a autorităţii, care, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor, poate recurge la mijloace de acţiune adecvate, în limitele competenţei sale.

Prin urmare, dreptul de apreciere al Consiliului nu priveşte doar analiza de fond a cererii recurentului-reclamant, ci se întinde şi asupra deciziei de declanşare a procedurii de evaluare cu privire la cererile formulate de foştii judecători/procurori. Eventuala existenţă a unor posturi vacante în sistemul judiciar, care ar putea fi ocupate şi prin reprimirea în profesie a foştilor judecători/procurori, nu creează în mod automat premisele pentru declanşarea sesiunii de evaluare, solicitarea reclamantului fiind supusă unei analize de oportunitate ce intră în atribuţiile proprii ale Consiliului şi pe care instanţa de judecată nu o poate cenzura.

De altfel, în cuprinsul Adresei de răspuns nr. x/24.02.2021, intimatul-pârât CSM a învederat reclamantului că, până la acest moment, secţia pentru procurori nu a declanşat o sesiune de numire în funcţia de procuror, fără concurs sau examen, urmând ca cererile să fie analizate după publicarea anunţului procedurii. Împrejurarea că, în analiza de oportunitate a organizării unei sesiuni de evaluare, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere şi lipsa unei metodologii privind numirea în funcţia de judecător sau procuror, nu prezintă relevanţa pe care o pretinde reclamantul, decizia organizării sau nu a unei sesiuni de acest tip aparţinându-i în mod exclusiv CSM şi nedovedindu-se că dreptul de apreciere ar fi fost exercitat cu depăşirea competenţelor legale.

Pentru toate aceste aspecte, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 419 din 2 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.