Unconstitutionality of age-based enrollment restrictions in subordinate legislation where superior law mandates the limit

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 septembrie 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, au formulat acţiune în anularea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Metodologia de înscriere a copiilor în învăţământul primar pentru anul şcolar 2021-2022 aprobată prin Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 3473/10.03.2021, publicat în Monitorul Oficial nr. 253 din data de 12 martie 2021, în privinţa restrângerii nelegale a competenţei CMBRAE de evaluare a dezvoltării copiilor în vederea înscrierii la clasa pregătitoare exclusiv cu privire la copii născuţi până la data de 31 decembrie 2015, cu excluderea celor născuţi ulterior acestei date şi care sunt apţi de şcoală, solicitând:

(i) anularea restrângerii competenţei CMBRAE de evaluare a copiilor născuţi după 1 ianuarie 2016, întrucât aceşti copii sunt discriminaţi pe criteriu de vârstă, fiindu-le negat dreptul la educaţie exclusiv pe criteriul vârstei, fără a li se permite să dovedească faptul că, in ciuda datei naşterii, ei sunt dezvoltaţi suficient pentru a fi şcolarizaţi;

(ii) obligarea Ministerului Educaţiei la modificarea metodologiei contestate în sensul permiterii evaluării dezvoltării şi înscrierii la clasa pregătitoare şi a copiilor născuţi după 1 ianuarie 2016, numai astfel asigurându-se respectarea principiului echităţii - în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare, înscris în art. 3 lit. a) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale;

(iii) recunoaşterea dreptului şi a copiilor născuţi după data de 1 ianuarie 2016 de a fi evaluaţi de CMBRAE şi şcolarizaţi;

(iv) publicarea hotărârii definitive ce se va pronunţa în prezenta cauză în Monitorul Oficial al României, anularea definitivă parţială a ordinului contestat urmând a fi opozabilă erga omnes, urmare a calităţii actului atacat de act administrativ normativ.

1.2. La data de 29 noiembrie 2021, intervenientul C. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea reclamanţilor A. şi B., solicitând admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi.

Cererea de intervenţie accesorie a fost admisă în principiu prin încheierea din 18 ianuarie 2022.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 498 din 15 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a respins excepţiile lipsei de interes, lipsei de obiect şi inadmisibilităţii invocate de pârâtul Ministerul Educaţiei;

(ii) a admis acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi intervenientul C.;

(iii) a anulat prevederile art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Metodologia de înscriere a copiilor în învăţământul primar pentru anul şcolar 2021-2022 aprobată prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 3473/10.03.2021 şi a dispus publicarea în Monitorul Oficial al României a hotărârii de anulare a prevederilor, la rămânerea definitivă a sentinţei;

(iv) a obligat pârâtul Ministerul Educaţiei la modificarea prevederilor legale contestate, în sensul permiterii evaluării psihosomatice a minorilor născuţi după data de 1.01.2016, cu consecinţa recunoaşterii dreptului evaluării acestora de către CMBRAE;

(v) a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul C..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 498 din 15 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei, circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât susţine că instanţa de fond nu a respectat cerinţa motivării, întrucât nu a prezentat argumente în sprijinul pretinsei contradicţii dintre ordinul atacat şi normele juridice cu forţă superioară şi nici nu a arătat motivele de fapt şi de drept care să susţină pretinsa vătămare a interesului legitim al reclamanţilor prin actul administrativ normativ contestat. Sunt astfel încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât prima instanţă şi-a însuşit argumentele reclamanţilor, fără a face o analiză proprie a acestora.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât arată că instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, referitoare la vârsta de înscriere a copiilor în clasa pregătitoare. Astfel, copiii trebuie să aibă 6 ani împliniţi până la data începerii anului şcolar sau, dacă există solicitarea scrisă a părinţilor/tutorilor/susţinătorilor legali în vederea înscrierii în clasa pregătitoare şi dezvoltarea psihosomatică este corespunzătoare, trebuie să împlinească 6 ani până la sfârşitul anului calendaristic. Prevederile art. 6 alin. (1) din Ordinul ministrului educaţiei nr. 3473/2021 reiau această soluţie legislativă, fără a adăuga la lege. De asemenea, art. 7 alin. (1) din acelaşi ordin nu derogă de la prevederile legii organice, instituind condiţiile concrete de evaluare a copiilor care împlinesc în anul curent vârsta de 6 ani.

Consideră recurentul-pârât că instanţa a interpretat greşit prevederile art. 1 din Legea nr. 1/2011, întrucât nicio normă juridică nu prevede că dreptul la educaţie al copiilor cuprinde şi obligaţia statului de a garanta accesul la clasa pregătitoare sub vârsta de 6 ani, sens în care sunt şi prevederile art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/2011. Astfel fiind, s-a reţinut greşit prin sentinţa recurată că art. 6 şi 7 din ordin încalcă art. 32 din Constituţie. Deşi dreptul la învăţătură este un drept fundamental, iar restrângerea lui se poate realiza doar în condiţiile art. 53 din Constituţie, prin emiterea normelor contestate nu este limitat acest drept, ci se protejează interesul superior al copilului prin stabilirea unei limite de vârstă corespunzătoare dezvoltării psihosomatice a copiilor pentru diferite categorii de vârstă. Normele ordinului respectă prevederile legale superioare, iar o eventuală neconstituţionalitate a acestora nu poate fi verificată de instanţa de contencios administrativ.

Circumscris art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul-pârât susţine că derogarea de la prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 se poate face doar prin lege. Or, prin soluţia dispusă, instanţa a obligat Ministerul Educaţiei să edicteze o normă secundară în afara cadrului legal primar. Totodată, ministerul este obligat să intervină asupra unor norme ale căror efecte au încetat, acestea vizând activitatea de înscriere a copiilor pentru anul şcolar 2021-2022.

4. Apărările formulate în cauză

În dosarul instanţei de recurs a depus întâmpinare intimatul-intervenient C., invocând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Consideră intimatul-intervenient că sentinţa instanţei de fond cuprinde atât motivele de fapt, cât şi motivele de drept care susţin soluţia, astfel că nu sunt fondate criticile subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederează că în mod greşit recurentul-pârât a susţinut că prevederile art. 6 şi 7 din ordinul contestat respectă prevederile art. 29 din Legea nr. 1/2011. Deşi legiuitorul a stabilit cadrul general pentru înscrierea copiilor la şcoală prin Legea nr. 1/2011, condiţiile şi modul de înscriere a copiilor în anii şcolari sunt reglementate prin metodologiile de înscriere.

În opinia intimatului-intervenient, deşi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 prevede vârsta standard de şcolarizare, textul legal nu interzice unui copil care nu se încadrează în această vârstă să urmeze cursurile şcolare, ci acest aspect urma să fie reglementat prin metodologia de înscriere. După cum corect a observat instanţa de fond, textul de lege nu a fost modificat anterior anului şcolar 2021-2022, dar modificarea adusă Metodologiei de înscriere a copiilor în anul 2021-2022 nu mai permite evaluarea de către CMBRAE a copiilor care nu împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul anului şcolar. Aşadar, în mod corect s-a stabilit că fiicei reclamanţilor i-a fost afectat dreptul la educaţie prin faptul că metodologia aferentă anului 2021-2022 nu este în conformitate cu legea şi cu Constituţia României.

Consideră intimatul-intervenient că nici motivul de recurs încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. nu este fondat. Metodologia de înscriere trebuie să fie în conformitate cu legea, însă Legea nr. 1/2011 nu interzice înscrierea la şcoală a copiilor mai mici de 6 ani, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare. Reclamanţii au solicitat anularea prevederilor art. 6 şi 7 din metodologie, iar nu a prevederilor Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cum în mod eronat susţine recurentul-pârât, astfel că instanţa de fond nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti în raport de obiectul judecăţii şi limitele învestirii instanţei.

Cât priveşte argumentul încălcării prevederilor Legii nr. 24/2000, în sensul că modificările cu privire la un act normativ pot interveni doar pe durata existenţei sale, intimatul-intervenient arată că, la data promovării acţiunii, normele contestate erau în vigoare, cererea de chemare în judecată fiind depusă conform art. 58 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, adică după intrarea în vigoare a metodologiei, în timpul duratei existenţei sale. Totodată, împrejurarea că metodologia cuprinde o serie de termene limită pentru efectuarea diverselor etape în vederea înscrierii copiilor la şcoală nu afectează însăşi existenţa şi aplicabilitatea actului normativ.

5. Alte aspecte procesuale

Excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-intervenient C., a fost respinsă, ca neîntemeiată, la termenul din 18 octombrie 2023, pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii, Înalta Curte constatând că recursul pârâtului Ministerul Educaţiei se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

Criticile de nelegalitate încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vor fi respinse, ca nefondate, sentinţa atacată respectând exigenţele art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, instanţa de fond a învederat motivele pentru care a apreciat că reclamanţii au demonstrat existenţa unei vătămări produse prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 3473/2021, contestat prin acţiune, argumentele expuse nefiind doar o preluare a susţinerilor reclamanţilor din cerere. Deşi reduse ca întindere, considerentele sentinţei demonstrează că judecătorul cauzei a analizat cauza din perspectiva susţinerilor părţilor, pe care le-a trecut prin filtrul propriu şi a expus raţionamentul logico-juridic care a condus la soluţia de admitere a acţiunii. Nevalorificarea unora dintre argumentele expuse de părţi în sensul dorit de acestea nu are semnificaţia nemotivării hotărârii, criticile expuse urmând fi avute în vedere de instanţa de control judiciar cu ocazia verificării modalităţii de interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente cauzei.

Înalta Curte constată, însă, că sunt fondate criticile recurentului-pârât circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat anularea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Metodologia de înscriere a copiilor în învăţământul primar pentru anul şcolar 2021-2022 aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 3473/10.03.2021, în ceea ce priveşte restrângerea dreptului copiilor născuţi după data de 31 decembrie 2015 de a fi evaluaţi de CMBRAE şi şcolarizaţi în anul 2021-2022.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că fiicei lor, care urma să împlinească vârsta de 6 ani la data de 16 ianuarie 2022, nu i-a fost permisă înscrierea la cursurile clasei pregătitoare în anul şcolar 2021-2022 şi nici înscrierea în vederea evaluării dezvoltării de către CMBRAE, deşi aceasta are un nivel de dezvoltare psihosomatică corespunzător, din punct de vedere cognitiv fiind peste vârsta şcolară. În consecinţă, au apreciat că Metodologia aprobată prin ordinul ministrului educaţiei aduce atingere principiului constituţional al egalităţii şi principiului nediscriminării, câtă vreme prezumă în mod absolut că toţi copiii născuţi după data de 31 decembrie 2015 nu sunt apţi pentru a fi şcolarizaţi şi, totodată, încalcă interesul superior al copilului.

Au mai susţinut reclamanţii că prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în aplicarea cărora au fost emise normele contestate, nu interzic unui copil care nu se încadrează în vârsta standard să urmeze cursurile şcolare, ci această interdicţie este generată de ordinul atacat, cu atât mai mult cu cât metodologiile anuale anterioare, cu excepţia celor contestate, au permis evaluarea copiilor aflaţi sub vârsta standard.

Instanţa de fond a admis cererea reclamanţilor şi a dispus anularea prevederilor normative contestate, reţinând că fiicei reclamanţilor i-a fost încălcat dreptul la învăţătură prevăzut de art. 32 din Constituţie şi art. 1 din Legea nr. 1/2011, întrucât metodologia contestată nu permite înscrierea în clasa pregătitoare a copiilor născuţi după data de 31 decembrie 2015, soluţie pe care Înalta Curte o constată a fi dată cu aplicarea greşită a normelor de drept incidente speţei.

Potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Metodologia de înscriere a copiilor în învăţământul primar pentru anul şcolar 2021-2022 aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 3473/10.03.2021, contestate în cauză:

"Art. 6 – (1) "Părinţii ai căror copii împlinesc vârsta de 6 ani în perioada 1 septembrie - 31 decembrie 2021 inclusiv pot să îşi înscrie copiii în învăţământul primar, în clasa pregătitoare, dacă nivelul lor de dezvoltare este corespunzător" (...)

Art. 7 – (1) "Evaluarea dezvoltării copiilor, menţionată la art. 6 alin. (1), se efectuează de către centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE/CMBRAE) doar în situaţia copiilor care nu au frecventat grădiniţa sau care s-au întors din străinătate, în perioada prevăzută de Calendarul înscrierii în învăţământul primar"

Aceste norme au fost emise în executarea art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, care statuează că "În clasa pregătitoare sunt înscrişi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar. La solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa pregătitoare şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare."

Având în vedere că Ordinul ministrului educaţiei este un act administrativ cu caracter normativ, emis în vederea executării dispoziţiilor Legii nr. 1/2011, sunt incidente prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora: "Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă."

Comparând textul art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Ordinul nr. 3473/2021 cu textul art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, Înalta Curte constată că articolele contestate respectă limitele normei legislative superioare în executarea cărora au fost emise, astfel cum impun dispoziţiile Legii nr. 24/2000, nefiind decelată vreo depăşire sau adăugire.

Motivele de nelegalitate invocate de intimaţii-reclamanţi faţă de ordinul ministrului educaţiei, prin care se critică imposibilitatea înscrierii în clasa pregătitoare a copiilor născuţi după data de 31 decembrie 2015, nu pot fi primite, câtă vreme această interdicţie rezultă din actul normativ superior, nefiind generată de însăşi metodologia contestată. Înscrierea în clasa pregătitoare, în anul şcolar 2021-2022, doar a copiilor care au împlinit vârsta standard de 6 ani până la sfârşitul anului calendaristic este expres prevăzută de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, iar art. 6 alin. (1) din Ordinul nr. 3473/2021 se limitează la reiterarea acestei soluţii legislative; cât priveşte art. 7 alin. (1) din acelaşi ordin, acesta stabileşte autorităţile abilitate să efectueze evaluarea dezvoltării copiilor menţionaţi la art. 6 alin. (1), necuprinzând referinţe diferite de textul la care se raportează.

Înalta Curte constată că art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 are o redactare clară, care nu lasă loc vreunui dubiu, stabilind categoria de vârstă în care trebuie să se încadreze copiii pentru a fi înscrişi la cursurile clasei pregătitoare, respectiv 6 ani împliniţi până cel târziu la sfârşitul anului calendaristic, fără nicio excepţie. Contrar susţinerilor intimaţilor-reclamanţi şi intimatului-intervenient, nu se poate susţine că, în lipsa unei interdicţii exprese, textul legal permite şi înscrierea copiilor care nu se încadrează în această categorie de vârstă, Înalta Curte constatând că o astfel de interdicţie rezultă din chiar modul de redactare a normei, care nu lasă loc de interpretări contrare sau excepţii.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, atâta vreme cât actul normativ ierarhic inferior respectă conţinutul şi limitele actului normativ ierarhic superior, aspectele de neconstituţionalitate invocate de reclamanţi prin acţiune au fost greşit valorificate de prima instanţă, acestea putând viza, eventual, dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, iar nu prevederile art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Ordinul nr. 3473/2021, care se rezumă la executarea legii. Câtă vreme în speţă nu s-a invocat (şi admis) o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, iar normele contestate din metodologia aferentă anului şcolar 2021-2022 sunt emise în limitele acestui text de lege, ele nu pot fi anulate pentru pretinse neconformităţi de ordin constituţional ale normei ierarhic superioare.

Nu prezintă relevanţă şi nu va fi analizată împrejurarea invocată de reclamanţi, în sensul că metodologiile anuale anterioare ar fi permis evaluarea în vederea înscrierii la şcoală a copiilor din alte categorii de vârstă, câtă vreme instanţa de contencios administrativ este învestită cu verificarea legalităţii Metodologiei de înscriere a copiilor în învăţământul primar pentru anul şcolar 2021-2022, care se analizează în raport de prevederile legale în executarea cărora a fost emisă, iar nu în raport de conţinutul metodologiilor anterioare.

Nerelevante pentru analiza de legalitate a normelor contestate sunt şi aspectele factuale invocate cu privire la dezvoltarea psihosomatică precoce a fiicei reclamanţilor, cu consecinţa învederată a încălcării dreptului constituţional la educaţie. Aceste caracteristici ale copilului, apreciate de reclamanţi a avea caracter excepţional prin raportare la alţi copii din aceeaşi categorie de vârstă, nu evidenţiază aspecte de nelegalitate a art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Ordinul nr. 3473/2021. Câtă vreme art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 nu prevede excepţii de la vârsta standard de 6 ani împlinită până la sfârşitul anului calendaristic, indiferent de gradul de dezvoltare psihosomatică a copilului, nu se poate susţine că prevederile metodologiei ar fi nelegale pentru că nu prevăd ele însele astfel de execpţii.

După cum s-a arătat anterior, aspectele de pretinsă neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dreptului la educaţie, la discriminarea între copiii aflaţi în diferite categorii de vârstă ori la încălcarea principiului egalităţii ar fi trebuit invocate în raport de norma ierarhic superioară (art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2011), iar nu de prevederile ordinului atacat, întrucât soluţia legislativă a neevaluării şi neînscrierii la cursurile şcolare a copiilor care nu împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul anului calendaristic nu derivă direct din acest ordin. Opţiunea legiuitorului de a stabili o vârstă standard pentru înscrierea în clasa pregătitoare nu poate fi contestată prin atacarea actului administrativ normativ emis pentru punerea în executare a legii.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului-pârât, prima instanţă pronunţând hotărârea cu greşita aplicare a prevederilor 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 raportat la art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, sens în care, consecutiv admiterii recursului şi casării în parte a sentinţei recurate, va rejudeca litigiul de faţă şi va respinge cererea de anulare a art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Ordinul nr. 3473/2021, ca neîntemeiată.

Întrucât consecinţa respingerii petitului referitor la anulare atrage şi consecinţa respingerii ca neîntemeiate a petitelor accesorii (referitoare la obligarea pârâtului la modificarea metodologiei, la recunoaşterea dreptului copiilor născuţi după data de 1 ianuarie 2016 de a fi evaluţi de CMBRAE şi şcolarizaţi şi la publicarea hotărârii judecătoreşti în Monitorul Oficial), Înalta Curte constată că nu mai este necesară analiza criticilor din recurs referitoare la obligarea Ministerului Educaţiei de a edicta o normă secundară în afara cadrului legal primar.

În concluzie, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei, va casa în parte sentinţa atacată şi va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi. Vor fi menţinute dispoziţiile sentinţei recurate referitoare la respingerea excepţiilor invocate de pârât, întrucât această soluţie nu a fost recurată în calea de atac, căpătând caracter definitiv.

În raport de prevederile art. 63 şi art. 67 alin. (1) C. proc. civ., dată fiind soluţia de respingere în tot a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul C. în favoarea reclamanţilor A. şi B., ca neîntemeiată, constatând că apărările formulate nu au fost utile reclamanţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei împotriva sentinţei civile nr. 498 din 15 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., ca neîntemeiată.

Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul C. în favoarea reclamanţilor A. şi B., ca neîntemeiată.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.