Doctoral degree withdrawal annulled; administrative revocation invalid once title entered civil circulation.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Ministerul Educaţiei Naţionale solicitând anularea art. 50 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 134/2016, anularea art. 1, art. 24, art. 33 şi art. 35 din Anexa 2 a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul nr. 3.482/24.03.2016 al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, anularea Ordinului nr. 5.121/01.09.2016 al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, prin care s-a dispus retragerea titlului ştiinţific de doctor în drept, precum şi a tuturor actelor juridice şi a operaţiunilor administrative, identificate în motivarea cererii, care au precedat emiterea acestui ordin.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3265 din 10 iulie 2018, a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Guvernul României în ceea ce priveşte capetele 2 şi 3 de cerere, invocată de pârât prin întâmpinare, a respins capetele 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca fiind introduse împotriva unui pârât fără calitate procesual pasivă, a respins excepţia lipsei de interes al reclamantului în formularea capătului 1 de cerere, invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată, a respins excepţia inadmisibilităţii capătului 3 de cerere, invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată şi, totodată, a respins, pe fond, acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că soluţia şi considerentele instanţei de fond cu privire la respingerea capetelor 1 şi 2 din cererea introductivă sunt date cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi cele ale 4 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 24/2000.

Principiul neretroactivităţii legilor constă în aceea că legea se aplică numai situaţiilor care iau naştere după intrarea în vigoare a acesteia; ea se aplică numai pentru viitor, iar nu şi pentru trecut. Raţiunea acestui principiu are la bază asigurarea circuitului civil .

Prin sentinţă, chiar şi instanţa de fond reţine faptul că "este abilitată să verifice concordanţa actului administrativ cu caracter normativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi de art. 4 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 24/2000."

Cu toate acestea, instanţa de fond reţine faptul că "disp. art. 1, 24, 33, şi 35 din Anexa 2 a Ordinului nr. 3482/24.03.2016 sunt legale, conţinutul acestora fiind conform cu conţinutul legii educaţiei nr. 1/2011 în baza căreia este emis.", fără a observa că efectele acestor dispoziţii sunt de asemenea limitate la actele şi faptele guvernate de Legea nr. 1/2011.

Prin urmare, chiar dacă instanţa reţine că atât normele art. 50 alin. (2) din H.G. nr. 681/2011 cât şi dispoziţiile art. 1, 24, 33, şi 35 din Anexa 2 a Ordinului nr. 3482/24.03.2016, sunt norme de procedură, aceasta apreciază în mod eronat că aplicabilitatea lor ar putea fi extinsă dincolo de limita temporală de intrare în vigoare a legislaţiei primare în a cărei executare au fost edictate.

În opinia recurentului, soluţia şi considerentele instanţei de fond cu privire la respingerea capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului MENCŞ nr. 5121/01.09.2016 sunt date cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi ale art. 6 din C. civ., respectiv cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, dar şi cu încălcarea principiului nulla poena sine lege.

Nelegalitatea Ordinului din perspectiva netemeiniciei măsurii dispuse prin raportare la nedovedirea existenţei unei încălcări a normelor în vigoare la data obţinerii titlului de doctor.

Hotărârea instanţei de fond este netemeinică prin raportare la confuzia pe care instanţa a făcut-o între noţiunile de "originalitate" şi "plagiat", confuzie ce a condus la o analiză necorespunzătoare a fondului actului administrativ atacat.

Prin urmare, a plagia înseamnă a prelua informaţii din alte opere anterior publicate fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale, neavând nicio legătură cu originalitatea, în afară de aceea că fapta de plagiat poate fi reţinută exclusiv dacă opera din care s-a preluat anumite citate este originală, adică beneficiază de protecţia juridică reglementată drepturilor de autor.

Faptul că în Raportul de sinteză s-a urmărit verificarea existenţei plagiatului şi nu a originalităţii reiese inclusiv din cuprinsul acestuia, Comisia reţinând faptul că "sesizarea cu care Comisia de experţi a fost învestită are în vedere exclusiv suspiciunea de plagiat apărută cu privire la teza de doctorat, astfel că analiza realizată de fiecare dintre membrii Comisiei nu a avut în vedere nivelul calitativ al lucrării, rigurozitatea analizei sau pertinenţa concluziilor".

Astfel fiind, recurentul consideră că analiza efectuată de către instanţă asupra originalităţii operei ce a stat la baza obţinerii titlului ştiinţific dovedeşte faptul că instanţa de fond nu a făcut o verificare efectivă asupra existenţei noţiunii de "plagiat" şi a eventualei sancţiunii aplicate unei astfel de fapte prin raportare la legislaţia incidentă la data susţinerii tezei de doctorat, ci a analizat, în mod fundamental greşit şi total în afara fondului actelor care au stat la baza Ordinului, dacă opera reclamantului respectă cerinţa originalităţii.

Nu în ultimul rând, în sublinierea nelegalităţii Ordinului, dar şi pentru a evidenţia abuzul în dreptul de apreciere a CNATDCU, materializat în existenţa unui dublu standard în analiza situaţiilor identice, învederează instanţei Decizia nr. 17222/05.11.2018 .

Având în vedere acestea şi raportat la situaţia de fapt, respectiv faptul că în cazul său admiterea la doctorat s-a realizat în data de 01.10.1996, susţinerea tezei de doctorat fiind în data de 18.01.2001, apreciază că sunt pe deplin incidente considerentele reţinute în Decizia menţionată, astfel că pentru identitatea de raţiune se impunea aceeaşi soluţie, motiv pentru care consideră că este de domeniul evidenţei că întreaga analiză a constituit materializarea unui abuz al organului administrativ, fapt ce nu poate conduce la altceva decât la anularea actului administrativ atacat.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Incidente procedurale

Prin încheierea de şedinţă din 25.02.2022, instanţa de recurs a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, formulată de recurentul-reclamant şi, totodată, a dispus suspendarea cauzei, în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Ca urmare a sesizării, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 831 din 24 august 2022, prin care s-a dispus:

"Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de B. în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 170 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice".

Având în vedere decizia pronunţată de Curtea Constituţională, recurentul-reclamant a formulat o cerere de reluare a judecăţii recursului, iar instanţa, apreciind că a încetat motivul suspendării a repus cauza pe rol, constatând că aceasta poate fi efectuată prin raportare la decizia Curţii Constituţionale.

În susţinere, recurentul-reclamant a depus practică judiciară pronunţată de instanţele de judecată după soluţia dată de Curtea Constituţională.

De asemenea, recurentul-reclamant a arătat că îşi restrânge acţiunea, respectiv solicită doar anularea Ordinului nr. 5121/01.09.2016 al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, instanţa de recurs luând act de acest lucru la data de 13 octombrie 2023.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la emiterea ordinului contestat au fost avute în vedere dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, potrivit cărora, în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua măsuri.

Înalta Curte reţine că, prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial Nr. 831 din 24 august 2022, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi a constatat că dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice.

Retragerea titlului de doctor dispusă prin ordinul contestat are natura juridică a unei revocări, întrucât cauza emiterii sale este reprezentată de nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională.

Curtea Constituţională a reţinut prin decizia sus arătată că trebuie realizată o diferenţiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanţa judecătorească şi, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situaţii evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil şi al producerii de efecte juridice.

Astfel, în cazul în care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât şi înscrisul constatator pot fi desfiinţate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituţiei emitente a actului desfiinţarea titlului, se imprimă şi se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit.

Din analiza prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 reiese că pârâtul putea emite ordinul de retragere a titlului de doctor atribuit reclamantei numai în situaţia în care titlul acordat nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice, revocarea fiind posibilă numai pentru condiţii de nelegalitate.

Potrivit considerentelor deciziei CCR nr. 364/2022, paragraf 36: "În mod evident, cele stabilite de comisia de doctorat şi validate de CNATDCU, cu consecinţa conferirii/atribuirii titlului de doctor, nu pot fi reexaminate de o altă comisie sub aspectul valorii ştiinţifice a lucrării, neexistând niciun temei constituţional sau legal în acest sens. Odată ce comisia de doctorat s-a pronunţat, nicio altă comisie nu se poate transforma în cenzorul acesteia, astfel că nu poate să realizeze o reanalizare şi o reapreciere a evaluării acesteia, să infirme constatările acesteia şi să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat şi validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conţinutului tezei de doctorat, şi angajează răspunderea autorităţii emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat şi infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalităţii creează un veritabil risc la adresa securităţii juridice."

Faţă de considerentele arătate, se constată că Ordinul nr. 5121/01.09.2016, prin care s-a dispus retragerea titlului de doctor atribuit reclamantului a fost emis cu încălcarea principiului legalităţii şi al principiului stabilităţii raporturilor juridice, deoarece autoritatea emitentă nu mai putea dispune această măsură, titlul de doctor acordat reclamantului fiind intrat în circuitul civil, în condiţiile în care, în exercitarea funcţiilor publice deţinute, recurentului i se acordase sporul de doctorat.

Retragerea titlului de doctor nu s-a făcut pentru motive ce ţin de legalitatea desfăşurării procedurii de conferire/atribuire sau a condiţiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor ci în urma unei reevaluări arbitrare a fondului ştiinţific al tezei de doctorat, care nu putea avea loc în cadrul acestei proceduri, după cum s-a arătat în cele ce preced.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că Ordinul de retragere a titlului de doctor este nelegal, fiind emis cu încălcarea legii fundamentale, prin raportare la considerentele şi dispozitivul Deciziei CCR nr. 364/2022.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată, şi rejudecând, va admite în parte acţiunea, va anula Ordinul nr. 5.121/01.09.2016 al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, prin care s-a dispus retragerea titlului ştiinţific de doctor în drept al recurentului-reclamant, precum şi a tuturor actelor juridice şi a operaţiunilor administrative care au precedat emiterea acestui ordin. În contextul acestei soluţii şi luând în calcul şi poziţia exprimată de recurentul-reclamant în faţa instanţei de recurs la prezentul termen de judecată va respinge ca rămase fără obiect petitele 1 şi 2 ale cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3265 din 10 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată, şi rejudecând, admite în parte acţiunea.

Anulează Ordinul nr. 5.121/01.09.2016 al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, prin care s-a dispus retragerea titlului ştiinţific de doctor în drept al recurentului-reclamant, precum şi a tuturor actelor juridice şi a operaţiunilor administrative care au precedat emiterea acestui ordin.

Respinge ca rămase fără obiect petitele 1 şi 2 ale cererii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.