Revision petition to compel issuance of passport declared inadmissible and judicial fine imposed for bad faith conduct

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin sentinţa civilă nr. 765 din 03.03.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii ca neîntemeiată; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne, B., Direcţia Generală de Paşapoarte, C., D., E.; s-a respins cererea în contradictoriu cu aceste persoane ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul F. în contradictoriu cu pârâta Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Paşapoartelor Simple Bucureşti. A fost obligată pârâta să-i elibereze reclamantului paşaportul simplu electronic; s-a respins în rest cererea ca neîntemeiată şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 79,86 RON reprezentând parte din cheltuielile de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2258 din 23.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2020, s-a dispus disjungerea cauzei având ca obiect recursurile promovate de recurentul-reclamant F. şi de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne-Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti-Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Paşapoartelor Simple Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 765/03.03.2020 şi s-a dispus formarea prezentului dosar, nr. x/2020 Măsura a fost justificată de împrejurarea că prin recursul promovat la data de 09.03.2020 recurentul-reclamant F. a declarat cale de atac atât împotriva sentinţei civile nr. 765/03.03.2020 a Tribunalului Bucureşti, cât şi împotriva sentinţei civile nr. 820/20.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti.

La termenul de judecată din data de 06.09.2021 s-a ataşat la prezenta cauză dosarul nr. x/2020 având ca obiect recursul (având conţinut identic cu cererea de recurs ce face obiectul prezentului dosar) promovat de recurentul-reclamant F. împotriva sentinţei civile nr. 765/03.03.2020, declinat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 56/13.01.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 1774 din data de 20.09.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii recursului formulat de recurentul-pârât Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Paşapoartelor Simple Bucureşti, invocată de recurentul-reclamant F.; a respins excepţia nulităţii şi excepţia lipsei de interes a recursului promovat de recurentul-reclamant F.; a admis recursul promovat de recurentul-pârât Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Paşapoartelor Simple din cadrul Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 765/03.03.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi G., C., D., H., E., Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia Secretariat General, Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia Generală de Paşapoarte şi A..

A casat în parte sentinţa recurată şi rejudecând pe fond capătul principal de cerere: a respins ca neîntemeiată cererea de obligare la emiterea paşaportului simplu electronic formulată de reclamantul F.; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate şi a respins ca nefondat recursul promovat de recurentul-reclamant F..

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs a declarat recurs recurentul-reclamant F., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., solicitând, în conformitate cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului şi casarea în totalitate a hotărârii atacate, precum şi a tuturor celorlalte hotărâri şi decizii pronunţate în cauză, cu consecinţa rejudecării fondului cauzei şi admiterii acţiunii.

În dezvoltarea recursului a susţinut, în esenţă, în contextul redării argumentelor instanţei de recurs din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, pe care le-a considerat nelegale, că soluţia pronunţată de aceasta este dovada efectuării unui act de injustiţie care îi încalcă dreptul de a avea un act de identitate în condiţiile în care i-a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâţilor la emiterea unui paşaport.

2. Hotărârea ce face obiectul prezentei revizuiri

Prin Decizia nr. 5284 din 10 noiembrie 2022, Înalta Curte a respins recursul declarat de reclamantul F. împotriva Deciziei nr. 1774 din 20 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

În temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. a aplicat recurentului F. o amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României şi faptul că obiectul recursului l-a reprezentat o decizie pronunţată în soluţionarea altui recurs, decizie care este definitivă şi care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În ceea ce priveşte amenda aplicată, Înalta Curte a constatat caracterul abuziv al recursului formulat precum şi modalitatea în care recurentul-reclamant şi-a expus argumentele, folosind expresii cu un pronunţat caracter vexatoriu.

3. Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant F. a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat anularea hotărârii şi rejudecarea în întregime a dosarului nr. x/2019

În motivarea cererii, revizuentul a făcut referire la demersurile efectuate anterior, în dosarul nr. x/2019, şi-a expus părerile cu privire la procedura desfăşurată şi a formulat diverse invective (care nu pot fi reproduse) la adresa judecătorilor care i-au soluţionat litigiul în diferitele faze procesuale şi la adresa completului care a pronunţat decizia ce face obiectul prezentei revizuiri.

În drept, cererea nu a fost întemeiată pe niciunul dintre motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

4. Apărările formulate

Intimaţii MAI-Direcţia Generală de Paşapoarte, MAI-Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti, D., E. şi C. au depus, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii revizuirii.

Întâmpinările au fost comunicate revizuentului la adresa de email indicată prin cerere, x@x.de, după cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent pentru următoarele motive.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1.1. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Conform articolului menţionat,

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. obiectul pricinii nu se află în fiinţă;

3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;

4. un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;

6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere;

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

9. partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;

10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;

101. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat în cauză un aviz consultativ asupra unei chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea unor drepturi şi libertăţi prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau de protocoalele adiţionale la această convenţie, care are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii, dacă aceasta a fost pronunţată anterior comunicării de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ, tradus în limba română;

11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul."

Revizuentul nu a invocat niciunul dintre motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. De altfel, prin cererea depusă la dosar a menţionat că, de fapt, nu este o cerere de revizuire, ci o "cerere de anulare în totalitate a deciziei abominabile şi de pedepsire a completului" care a pronunţat-o.

De asemenea, după cum reiese din conţinutul cererii, Înalta Curte constată că aşa-zisele argumente formulate de revizuent nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Revizuentul nu a făcut altceva decât să folosească expresii jignitoare şi termeni ofensatori la adresa judecătorilor ce i-au analizat cauza şi la adresa instituţiilor implicate în dosar în calitate de pârâţi/intimaţi, susţinerile sale făcând imposibilă analizarea acestora şi încadrarea lor din punct de vedere juridic, motiv pentru care cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

1.2. Însă, în ceea ce priveşte modul în care revizuentul a înţeles să îşi exercite drepturile procesuale, Înalta Curte reţine că pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime, părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, şicanator, vexatoriu pentru magistraţi ori pentru instanţă.

C. civ., prin art. 11 şi 14, impune oricărei persoane fizice sau juridice respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri, precum şi buna-credinţă în executarea şi exercitarea obligaţiilor şi drepturilor civile.

Art. 14 alin. (2) din C. civ. consacră conceptul de "bună-credinţă" ca o prezumţie legală relativă care valorează până la proba contrarie.

În acelaşi sens este şi art. 12 din C. proc. civ., conform căruia drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă potrivit scopului pentru care au fost reglementate şi cu respectarea drepturilor celorlalte părţi şi a bunelor moravuri, care caracterizează relaţiile sociale, exercitarea abuzivă atrăgând răspunderea părţii pentru prejudiciile morale şi materiale cauzate şi, totodată, aplicarea unei amenzi judiciare.

Conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., instanţa va putea sancţiona introducerea cu rea-credinţă a unor cereri şi exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice.

Revizuentul a formulat cererea de revizuire cu vădită rea-credinţă şi nu a făcut altceva decât să insulte instanţele de judecată şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv magistraţii ce i-au analizat şi soluţionat cererile, precum şi instituţiile publice chemate în judecată în calitate de pârâte, termenii folosiţi neputând fi reproduşi în cuprinsul prezentei decizii.

De altfel, Înalta Curte constată că revizuentul a folosit aceeaşi modalitate ofensatoare şi în redactarea recursului soluţionat prin decizia ce face obiectul prezentei cereri, conduita sa urmând a fi sancţionată şi în prezenta cauză cu amendă judiciară.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Prin urmare, Înalta Curte, reţinând că argumentele revizuentului nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele prevăzute la art. 509 C. proc. civ., în temeiul art. 513 C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, şi, faţă de vădita rea-credinţă ce reiese din modalitatea de formulare a cererii, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul F. împotriva Deciziei nr. 5284 din 10 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., aplică amendă judiciară în cuantum de 1.000 RON recurentului-reclamant F.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.