Transfer refusal quashed; Council ordered to grant judge's transfer to Bucharest court

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul litigiului. Hotărârile contestate

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/23.09.2022, doamna judecător A. a solicitat transferul de la Judecătoria Ploieşti, în principal, la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti sau, în subsidiar, la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Prin Hotărârea nr. 2466 din 15 noiembrie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer formulată.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/11.10.2022, doamna judecătoria A. a solicitat transferul de la Judecătoria Ploieşti la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1-6 Bucureşti.

Prin Hotărârea nr. 2739 din 17 noiembrie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători a respins şi această cerere de transfer.

În motivarea ambelor hotărâri, secţia pentru Judecători a avut în vedere, în esenţă, prevederile art. 60 alin. (1) şi ale art. 612 din Legea nr. 303/2004, situaţia posturilor vacante la Judecătoria Ploieşti, volumul de activitate la instanţele implicate precum şi avizele şi punctele de vedere negative emise de Curtea de Apel Ploieşti şi de Judecătoria Ploieşti.

2. Contestaţia formulată

Cele două hotărâri au fost contestate de doamna judecător A., care a solicitat anularea hotărârilor prin care i-au fost respinse cererile de transfer şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea sa de transfer de la Judecătoria Ploieşti la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1-6 Bucureşti, de pe raza Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea contestaţiei, după ce a prezentat situaţia de fapt şi demersurile efectuate, contestatoarea a apreciat că există o discriminare vădită faţă de colegii săi ale căror cereri de transfer au fost aprobate.

A mai susţinut că intimatul CSM, secţia pentru judecători nu a avut în vedere motivele invocate prin cererile de transfer şi nu a realizat efectiv o punere în balanţă a interesului legitim privat al persoanei în cauză cu interesul public, temeiurile respingerii cererilor sale fiind exclusiv unele care vizează celeritatea actului de justiţie şi volumul de muncă la nivelul instanţei, fără a arăta în mod concret care sunt motivele care să determine înclinarea balanţei în favoarea interesului public.

Astfel, aceste aspecte echivalează cu o nemotivare a hotărârilor, exigenţă care ar trebui să existe şi în cazul soluţiilor date asupra cererilor formulate în procedura transferului.

În raport cu dispoziţiile art. 612 din Legea nr. 303/2004, care prevăd criteriile avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer, contestatoarea a susţinut că nu s-a avut în vedere vechimea sa la instanţa de la care a solicitat transferul, prioritate în acordarea transferurilor având unii judecătorilor delegaţi sau detaşaţi deja la instanţele din Bucureşti, care aveau o vechime efectivă mai mică.

De asemenea, în ceea ce o priveşte nu au fost analizate nici măcar prima facie motivele personale şi profesionale invocate, fiind înlăturate faţă de interesul Judecătoriei Ploieşti, deşi, în cazul unor judecători cu vechime mai mică, motivele personale au fost determinante în admiterea cererilor de transfer.

Astfel, cererea sa pare să fi fost analizată numai din perspectiva unor motive neargumentate, cum ar fi, de exemplu, necesitatea asigurării resurselor umane, echilibrarea volumului de muncă, celeritatea, cu ignorarea completă a situaţiei sale personale şi a dorinţelor sale profesionale.

În drept, contestatoarea a invocat art. 60-613 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi art. 29 alin. (4) şi (7)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

3. Apărările intimatului şi procedura derulată în cauză

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru judecători a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, combătând motivele invocate de contestatoare.

În esenţă, intimatul a arătat că soluţiile date cererilor de transfer sunt legale şi temeinice, în speţă nefiind răsturnată prezumţia de legalitate de care beneficiază actul administrativ. Cererile de transfer sunt analizate în funcţie de circumstanţele fiecărui caz, prin raportare la criteriile legale, care nu au o ordine de prioritate şi care necesită o evaluare comparativă şi cumulativă, astfel încât să se asigure un just echilibru între interesul public al bunei funcţionări a instanţei şi interesul legitim privat al solicitantului. Hotărârile contestate în speţă au fost adoptate după analiza coroborată şi unitară a tuturor criteriilor legale incidente în materia transferurilor, prin raportare la motivele personale invocate în cerere şi la avizele consultative solicitate în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În plus, cu referire la situaţia contestatoarei, dincolo de analiza comparativă privind volumul de activitate şi vechimea în funcţie şi la instanţă, a arătat, raportat la motivele de ordin personal invocate, că susţinerile privind efectuarea zilnică a navetei nu ar fi credibile, pentru că în avizul Judecătoriei Ploieşti s-a menţionat că aceasta a beneficiat de decontarea chiriei în Municipiul Ploieşti.

Contestatoarea a formulat note scrise prin care a răspuns argumentelor invocate în întâmpinare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia intimatul a depus la dosar documentaţia avută în vedere la adoptarea hotărârilor contestate, iar contestatoarea a depus dovezi în susţinerea aspectelor invocate în contestaţie.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Prin hotărârile supuse controlului judecătoresc pe calea prevăzută în art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile de transfer de la Judecătoria Ploieşti la una dintre judecătoriile sectoarelor municipiului Bucureşti, formulate de contestatoare în cadrul celor două etape ale aceleiaşi sesiuni de transfer.

Examinând hotărârile contestate prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa constată caracterul fondat al contestaţiei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi, analiza cererilor de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, nu trebuie să fie una formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii administrative în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, care să aibă aptitudinea de a menţine un echilibru rezonabil între interesul public pe care, după cum intimatul CSM a precizat, acesta are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei, şi interesului legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, în raport cu circumstanţele personale invocate.

Aceasta, pentru că raportul de drept administrativ- categorie juridică în care se încadrează şi cel în cadrul căruia au fost adoptate hotărârile contestate- este supus principiului proporţionalităţii între măsurile individuale dispuse de autorităţile publice şi interesul public pe care acestea au misiunea de a-l aduce la îndeplinire. Ţinând seama de împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât şi o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestor limite vizează, în final, respectarea principiului proporţionalităţii, a echilibrului necesar între măsurile individuale şi interesul public ocrotit, potrivit sumei de atribuţii ce constituie competenţa legală a autorităţii publice (în speţă – interesul public al bunei funcţionări a justiţiei).

Prin urmare, împrejurarea că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în gestionarea resurselor umane din justiţie şi a carierei judecătorilor şi procurorilor nu poate conduce la concluzia că puterea discreţionară a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerentele de oportunitate corespunzătoare circumstanţelor fiecărui caz, întrucât, în caz contrar, hotărârile sale ar avea un caracter arbitrar.

În acest context, fără a nega marja de apreciere pe care o are Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată, pe de o parte, că hotărârile contestate nu cuprind o analiză efectivă a motivelor invocate de contestatoare în cererile de transfer, limitându-se la a menţiona – în ambele situaţii- că motivele invocate de aceasta nu pot prevala faţă de interesele instanţei de la care provine, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă.

Pe de altă parte, se constată că argumentele referitoare la interesul public ocrotit au caracter general, cu referire la situaţia constant dificilă cu care s-a confruntat Judecătoria Ploieşti, şi nu explică în mod convingător, cu argumente concrete, dezechilibrul pe care admiterea cererii contestatoarei l-ar fi putut produce în activitatea Judecătoriei Ploieşti.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că în motivarea Hotărârii nr. 2466 din 15 noiembrie 2022 s-au făcut referiri la volumul de activitate şi la situaţiile de personal ale instanţelor implicate în transfer, dar acestea au constat doar în evidenţierea datelor statistice, fără să conţină o analiză din care să reiasă impedimentele pentru transferul contestatoarei sau, dimpotrivă, argumente pentru soluţia favorabilă dată altor două cereri de transfer de la Judecătoria Ploieşti, care au fost considerate prioritare.

De altfel, din conţinutul hotărârii din 15 noiembrie 2022 reiese că intimatul a avut în vedere doar parţial avizele şi punctele de vedere ale Curţii de Apel Ploieşti şi Judecătoriei Ploieşti, în sensul că a apreciat ca fiind optim transferul a doi judecători de la Judecătoria Ploieşti la instanţe de acelaşi grad, fără afectarea bunei funcţionări a instanţei, şi nu doar a unui singur judecător, aşa cum opinaseră cele două instanţe că ar fi oportun.

În plus, cu toate că în hotărâre se face referire la o analiză concomitentă a celor 14 cereri de transfer de la Judecătoria Ploieşti, printr-o verificare comparativă şi cumulativă a criteriilor prevăzute în art. 622 din Legea nr. 303/2004, în motivarea hotărârii nu se regăseşte o astfel de analiză comparativă, fiind consemnate succint doar argumentele favorabile reţinute în cazul celor două cereri admise.

Or, verificând documentaţia care a stat la baza hotărârii contestate, în limitele obiectului învestirii în prezenta cauză, Înalta Curte constată, cel puţin în privinţa uneia dintre cererile admise (cererea doamnei judecător B.), că nici din conţinutul hotărârii, nici din documentaţia anexată, nu reiese care ar fi acele elemente distinctive pe baza cărora, comparativ cu situaţia contestatoarei din prezentul litigiu, acea cerere a fost considerată prioritară. În ambele cazuri, avizul Judecătoriei Ploieşti a fost negativ, existau avize favorabile din partea unor instanţe la care s-a solicitat transferul, motivele de ordin personal invocate erau asemănătoare (contestatoarea invocând în plus situaţia medicală), iar vechimea contestatoarei din cauza de faţă, atât în funcţie, cât şi la instanţă, era semnificativ mai mare.

Cât priveşte hotărârea din cea de-a doua etapă a procedurii de transfer, instanţa constată că întreaga motivare se referă la volumul de activitate al instanţei de la care se solicită transferul şi al instanţelor la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate şi evoluţiile în gradul de ocupare a acestora, în ceea ce o priveşte pe contestatoare consemnându-se doar că are o vechime de 8 ani în funcţia de judecător, dintre care 4 ani şi 8 luni la judecătoria Ploieşti.

Aşadar, se poate conchide că legalitatea hotărârilor contestate este afectată de încălcarea dispoziţiilor legale sub aspectul motivării şi al analizării efective a tuturor criteriilor prevăzute în art. 612 din Legea nr. 303/2004, normă al cărui scop a fost tocmai menţinerea unui just echilibru între criteriile de ordin obiectiv, referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate într-o procedură de transfer, şi criteriile de ordin personal ale solicitanţilor, ceea ce impune, ca premisă, analiza tuturor motivelor invocate în susţinerea unei cereri de transfer.

Faţă de argumentele expuse, în temeiul art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, ţinând seama şi de prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, Înalta Curte va admite contestaţia, va anula hotărârea contestată şi va obliga intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să adopte o nouă hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Ploieşti la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1-6 Bucureşti, corespunzător cererilor de transfer formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârilor nr. 2466 din 15 noiembrie 2022 şi nr. 2739 din 17 noiembrie 2022 ale Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

Anulează hotărârile contestate şi obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Ploieşti la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1-6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.