Challenge to forensic medicine oversight acts declared inadmissible for failing to meet statutory grounds for annulment

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii.

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 28.08.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici"- Comisia de Avizare şi Control, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- anularea Avizului nr. x/2018 din data de 04.07.2018 al Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici-Comisia de Avizare şi Control dat Raportului nr. x/18.11.2018 al Serviciului de Medicină Legală Dâmboviţa.

- introducerea în cauză, ca reclamant, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, unde se fac cercetări în Dosarul nr. x/2016 privind torturarea, tentativele de omor calificat şi omorul calificat al mamei sale, B..

- în cazul admiterii acţiunii, a solicitat ca instanţa se pronunţe şi asupra efectelor care se produc asupra Raportului Medico-legal de Necropsie - Exhumare cu numărul de referinţă A3/331/18.11.2016 emis de Serviciului de Medicină Legală Dâmboviţa şi nesemnat de persoanele anume prevăzute de dispoziţiile legale, dar avizat prin actul de control nr. E2/6001/2018 din data de 04 iulie 2018 al Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici,,- Comisia de Avizare şi Control.

Reclamantul a precizat cadrul procesual pasiv, în sensul că "Institutul National de Medicina Legală "Mina Minovici, are calitatea de pârât, iar terţul chemat în judecată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, are calitatea procesuală de intervenient forţat.

Prin acţiunea înregistrată ulterior sub nr. x/2018 la data de 18.09.2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici:

- anularea actului administrativ - Adresa de înaintare, emisă de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, operator 3771, Dosar nr. x/2016, adresată Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", unde a fost înregistrată cu nr. x/29.05.2018;

- anularea Avizului dat de I.N.M.L. "Mina Minovici-Comisia de Avizare şi Control nr. x/29.05.2018 dat Raportului medico-legal de necropsie-exhumare A3/331/18.11.2016, efectuat la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa şi semnat de către medicul specialist legist C..

Prin încheierea pronunţată la data de 06.02.2019 în dosarul nr. x/2018, instanţa a luat act că prin încheierea pronunţată la data de 05.02.2019 în dosarul nr. x/2018 s-a dispus conexarea la dosarul nr. x/2018 a dosarului nr. x/2018 şi a dispus citarea, în calitate de pârât a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1987 din 12 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunile conexe, ca inadmisibile.

Împotriva sentinţei civile nr. 1987 din 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate prin invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, cu consecinţa modificării sentinţei recurate în sensul aprecierii ca fiind admisibilă examinarea de către instanţa de contencios administrativ a cererii prin care a solicitat anularea actelor menţionate la punctele 1.1 şi 1.3.

1.3. Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 50 din 12 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 s-a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1987 din 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

1.3. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei deciziei nr. 50 din 12 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 reclamantul a formulat contestaţie în anulare.

În susţinerea căii de atac a arătat că acţiunea i-a fost respinsă ca inadmisibilă în ceea ce priveşte desfiinţarea avizului IML, deşi nu s-a constatat existenţa vreunei alte proceduri judiciare prevăzute de vreo lege organică prin care s-ar putea modifica şi desfiinţa expertiza medicală.

Or, în lipsa indicării procedurii judiciare de urmat, i s-a îngrădit în mod nejustificat dreptul de acces efectiv la justiţie, indicând în acest sens dispoziţiile art. 20 şi 21 din Constituţia României şi art. 8 şi 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Pentru aceste motive a formulat cerere de constatare şi declarare a nulităţii absolute a Adresei de înaintare emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, Avizului dat de I.N.M.L. nr. x/29.05.2018, a Raportului de necropsie - exhumare, a sentinţei nr. 1987 din 12 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti şi a deciziei nr. 50 din 12 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

A invocat contestatorul dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că nu pot fi atacate în contencios actele administrative pentru desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 3 din C. proc. civ., art. 176 din C. proc. civ. şi art. 1, 20 şi 21 din Constituţia României, precum şi decizia nr. 88/2019 pronunţată de Curtea Constituţională.

2. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată inadmisibilă contestaţia în anulare introdusă, pentru următoarele considerente:

Deşi contestatorul şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe cazurile prevăzute în art. 503 alin. (2) pct. 1 şi 3 din C. proc. civ., din parcurgerea motivelor reiese nemulţumirea acestuia faţă de soluţia instanţei de fond, menţinută şi prin decizia recurs cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 "(2)Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...]

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

3.instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

Motivele contestaţiei în anulare speciale sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate a hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Susţinerile contestatorului privind omisiunea de a cerceta o serie de argumente, sau omisiunea instanţei de a indica procedura judiciară care trebuie urmată în vederea anulării raportului de expertiză medico legală, nu îndeplinesc condiţiile expres şi limitativ prevăzute în textele legale susmenţionate, ele referindu-se la însăşi legalitatea deciziei atacate. Contestatorul a formulat critici cu privire la modalitatea de apreciere de către instanţele de fond şi de recurs a condiţiei de admisibilitate a acţiunii prin raportare la dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ. din parcurgerea motivelor scrise rezultă caracterul pur formal al invocării acesteia, în absenţa oricăror critici privind modul de alcătuire al completului sau omisiunii de a se pronunţa asupra excepţie necompetenţei absolute a intanţei.

Contestatorul invocă o pretinsă greşeală de judecată în interpretarea şi aplicarea prevederilor Legii nr. 554/2004 cu privire la condiţiile prevăzute de lege care trebuie îndeplinite cumulativ pentru admisibilitatea acţiunii, respectiv actul a cărui anulare se solicită să fie un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.

Constată Înalta Curte că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu nici omisiunii cercetării unui motiv de recurs, astfel cum este definită de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de recurs s-a pronunţat asupra motivului de recurs invocat de recurentul reclamant întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material din perspectiva faptului că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat că actele a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative în înţelesul Legii nr. 554/2004.

În concluzie se reţine că prin promovarea contestaţiei în anulare titularul căii de atac urmăreşte să obţină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condiţiile de exercitare ale contestaţiei în anulare, pe calea acestei căi de retractare neputând fi înlăturate presupuse greşeli de judecată şi nici cenzurat modul în care instanţa de recurs a răspuns motivelor de casare invocate de partea recurentă.

Referitor la considerentele cuprinse în decizia Curţii Constituţionale nr. 88/2019 invocate de contestator, Înalta Curte constată că acestea nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşta admisibilitatea contestaţiei în anulare, ci vizează regimul nulităţii absolute, prin raportare la cazurile de asistenţă juridică obligatorie în procedura penală.

Pentru aceste considerente, constatând că nu au fost expuse motive care să se încadreze în prevederile art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 50 din 12 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 octombrie 2023.