Inclusion of non-listed medication in rare disease compensation program and passive procedural capacity of health authorities

Şedinţa publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. x/25.04.2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţionala a Medicamentelor şi Dispozitivelor Medicale, Casa Judeţeana de Asigurări de Sănătate Timiş, Direcţia de Sănătate Publica a Judeţului Timiş şi Compania Naţionala Unifarm S.A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

- obligarea, în solidar, a pârâţilor să aducă în ţară medicamentul Soliris (Eculizumab) pentru reclamant, în mod gratuit, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva a hotărârii;

- obligarea, în solidar, a pârâţilor de a asigura continuitatea tratamentului cu medicamentul Soliris (Eculizumab) pentru reclamant, în mod gratuit, pe toată perioada necesară îmbunătăţirii calităţii vieţii;

În subsidiar, reclamantul a solicitat:

- obligarea, în solidar, a pârâţilor Ministerul Sănătăţii, Casa Naţionala de Sănătate, Casa Judeţeană de Sănătate Timiş şi Direcţia de Sănătate Publică Timiş, la efectuarea demersurilor necesare în vederea trimiterii reclamantului în străinătate pentru a-i fi administrat medicamentul Soliris (Eculizumab), cu obligarea acestora la alocarea în avans a sumelor de bani necesare tratamentului în străinătate;

- obligarea, în solidar, a pârâţilor de rang 1, 2, 4 şi 5 de a întreprinde demersurile necesare în vederea includerii bolii denumită Hemoglobinurie Paroxistica Nocturna (HPN) în programul bolilor rare, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii;

- obligarea, în solidar, a pârâţilor de rang 1,2,4 şi 5 de a întreprinde demersurile necesare în vederea includerii pe Lista medicamentelor pentru boli rare, a medicamentului Soliris (Eculizumab), în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii;

- obligarea, fiecărui pârât, căzut în pretenţii, la plata de penalităţi de întârziere de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere în care reclamantul nu beneficiază de tratamentul cu Soliris (Eculizumab), începând cu a 30-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii;

- aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economic pentru fiecare zi de întârziere în administrarea tratamentului cu Soliris reclamantului şi pentru fiecare zi de întârziere în includerea bolii pe lista bolilor rare şi a medicamentului Soliris pe lista medicamentelor pentru boli rare, conducătorului fiecărei unităţi pârâte începând cu a 30-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 835 din data de 26.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului. A declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţionala a Medicamentelor şi Dispozitivelor Medicale, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiş şi Compania Naţională Unifarm S.A., în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, la data de 25.07.2019.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 195 din 14 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtele Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiş şi Compania Naţioanală Unifarm S.A.

S-a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentelor şi Dispozitivelor Medicale, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiş şi Compania Naţioanală Unifarm S.A. ca rămasă fără obiect.

S-au respins cererile de intervenţie formulate de intervenienţii în interes propriu B., C. şi D., ca rămase fără obiect.

Au fost obligate pârâtele în solidar la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3550 RON în favoarea reclamantului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recursuri recurenţii-pârâţi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Compania Naţională Unifarm S.A., Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiş.

3.1. Recurenta - pârâtă Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiş a solicitat admiterea recursului în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

S-a arătat că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei – pârâte, singura legătură a acesteia cu cererea de chemare în judecată fiind reprezentată de cererea reclamantului cu nr. x/06.05.2017 privind suportarea costurilor efectuării tratamentului în străinătate. Or între reclamant şi recurenta – pârâtă nu există un raport juridic, întrucât aceasta nu are atribuţii în ceea ce priveşte decontarea medicamentului în străinătate, sau în ceea ce priveşte extinderea medicamentelor din Lista aprobată prin H.G. nr. 734/2010.

Totodată, hotărârea a fost pronunţată şi cu încălcarea normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât OMS nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate nu reglementează decontarea cheltuielilor aferente procurării medicamentelor în străinătate.

Cauza nu a rămas fără obiect ca urmare a îndeplinirii unor obligaţii ce reveneau şi DSPJ Timiş, cum greşit a reţinut prima instanţă.

Pe cale de consecinţă, în mod nefondat s-a dispus obligarea la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, respingerea acţiunii în tot faţă de pârâta DSPJ Timiş, ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă şi respingerea capătului de cerere privind obligarea în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

3.2. Recurenta – pârâtă Casa de Aigurări de Sănătate Timiş a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

3.3. Prin recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu aceasta.

S-a criticat hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive raportat la atribuţiile recurentei care nu are competenţă şi nici temei legal în baza căruia să poată proceda la decontarea în mod direct a contravalorii medicamentului Soliris cu indicaţia terapeutică "hemoglobinurie paroxistică nocturnă".

Competenţa de evaluare a tehnologiilor medicale şi a medicamentelor propuse Ministerului Sănătăţi pentru compensare aparţine Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale în conformitate cu Legea nr. 95/2006.

3.4. Recurenta – pârâtă Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4,6 şi 8 din C. proc. civ.

Referitor la obligarea recurentei, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, s-a arătat că această măsură nu are acoperire în realitatea de fapt şi de drept a speţei în condiţiile în care chiar prin cuprinsul întâmpinării depuse în faţa instanţei de fond s-a prezentat situaţia deosebită a medicamentului Soliris, care nu era autorizat pentru punere pe piaţă în România datorită lipsei interesului financiar din partea companiei E..

Astfel, nu se poate reţine, faţă de lipsa atribuţiilor pârâtei, o pasivitate a acesteia, sau un refuz nejustificat care să atragă obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

S-a apreciat întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., instanţa de fond depăşind competenţa conferită puterii judecătoreşti.

Totodată, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii, existând o contradicţie intre textele de lege indicate şi soluţia pronunţată, cu referire la art. 1 şi art. 4 din Legea nr. 134/2019.

S-a mai arătat că hotărârea a fost pronunţată şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material instanţa nerealizând o analiză a culpei fiecărei părţi litigante.

Recurenta – pârâtă Compania Naţională Unifarm S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea acţiunii faţă de aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată,

În acest sens a invocat procedura prevăzută de Ordinul nr. 861/2014 privind autorizarea de punere pe piaţă, apreciind că legitimare procesuală pasivă are deţinătorul de autorizaţie.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul – reclamant F. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursurilor, excepţie respinsă de instanţă în şedinţă publică.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursurilor, arătându-se că recurenţii – pârâţi au calitate procesuală pasivă în raport de petitele acţiunii, aducerea în ţară a medicamentului şi acordarea, în mod gratuit, reclamantului.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile pârâţilor sunt nefondat, pentru următoarele considerente:

5.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin demersul judiciar iniţiat reclamantul a solicitat obligarea, în solidar, a pârâţilor, să aducă în ţară medicamentul Soliris (Eculizumab) pentru reclamant, în mod gratuit, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii;

- obligarea, în solidar, a pârâţilor de a asigura continuitatea tratamentului cu medicamentul Soliris (Eculizumab) pentru reclamant, în mod gratuit, pe toată perioada necesară îmbunătăţirii calităţii vieţii;

În subsidiar, reclamantul a solicitat:

- obligarea, în solidar, a pârâţilor Ministerul Sănătăţii, Casa Naţionala de Sănătate, Casa Judeţeană de Sănătate Timiş şi Direcţia de Sănătate Publică Timiş, la efectuarea demersurilor necesare în vederea trimiterii reclamantului în străinătate pentru a-i fi administrat medicamentul Soliris (Eculizumab), cu obligarea acestora la alocarea în avans a sumelor de bani necesare tratamentului în străinătate;

- obligarea, în solidar, a pârâţilor de rang 1, 2, 4 şi 5 de a întreprinde demersurile necesare în vederea includerii bolii denumită Hemoglobinurie Paroxistica Nocturna (HPN) în programul bolilor rare, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii;

- obligarea, în solidar, a pârâţilor de rang 1,2,4 şi 5 de a întreprinde demersurile necesare în vederea includerii pe Lista medicamentelor pentru boli rare, a medicamentului Soliris (Eculizumab), în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Ulterior, prin notele de şedinţă depuse pentru termenul de judecată din data de 14.12.2020, reclamantul a precizat că înţelege să îşi restrângă acţiunea formulată, în ceea ce priveşte solicitarea privind trimiterea în străinătate pentru a beneficia de tratamentul necesar.

Prin adresa nr. x din data de 13.01.2022 a Ministerului Sănătăţii s-a comunicat faptul că s-a completat anexa la H.G. nr. 720/2008 şi s-a introdus în lista medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în regim de compensare 100% medicamentul Eculizumab, pt. boala hemoglobinurie paroxistică nocturnă-fila x, vol. II.

Totodată, prin adresa Reg. nr. x/21.03.2022, Ministerul Sănătăţii a comunicat împrejurarea că în Mof. 242 bis din 11.03.2022 a fost publicat Ordinul comun nr. 702/133/2022 al MS si CNAS, privind completarea Anexei 1 a Ordinului nr. 564/499/2021 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor, iar la punctele 13, 14 din anexă, a fost introdus medicamentul Eculizumab, pentru boala hemoglobinurie paroxistică nocturnă-fila x, vol. II.

Faţă de aceste relaţii, instanţa de fond a constatat că la data soluţionării cererii de chemare în judecată, în legătură cu medicamentul Eculizumab a fost emisă o decizie a Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale privind includerea în listă, precum şi o decizie finală din partea Ministerului Sănătăţii, a CNAS şi a Guvernului României, raportat la disp. art. 231 şi urm. din Legea nr. 95/2006 rep., fiind definitivată procedura, motiv pentru care acţiunea formulată de reclamant a rămas fără obiect.

5.2. Analizând cu prioritate excepţia netimbrării invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul pârâtei Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Recurentei – pârâte i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON conform O.U.G. nr. 80/2013, adresa instanţei fiind comunicată acesteia la data de 20 iulie 2023, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

Recurenta - pârâtă nu a înţeles să acopere lipsa taxei judiciare de timbru până la termenul acordat în cauză.

Potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Astfel, deşi i s-a adus la cunoştinţă, prin citaţia pentru termenul de faţă, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru conform prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării recursului, recurenta - pârâtă nu s-a conformat dispoziţiei instanţei.

Potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat iar, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, va anula recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, ca netimbrat.

5.3. Recurenţii pârâţi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiş au invocat, drept temei de casare, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ori cuprinde motive contradictorii.

Din perspectiva acestor critici, reţine Înalta Curte că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi să ofere toate garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părţilor, cât timp raţionamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar şi în condiţiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

În privinţa lipsei motivelor pe care se întemeiază sentinţa recurată, este evident că o astfel de critică are un caracter neîntemeiat, hotărârea răspunzând chestiunilor de fapt şi de drept care au fost supuse judecăţii în faţa sa.

Totodată, criticile recurenţilor sub aspectul existenţei unor motive contradictorii sunt pur formale, nefiind arătate, în concret, aspectele contradictorii existente în considerentele hotărârii atacate.

Prin urmare, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursurilor în privinţa criticilor întemeiate pe motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

5.4. Aceeaşi concluzie se constată şi în cazul criticilor vizând depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti priveşte nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, respectiv săvârşirea, de către instanţa de judecată, a unor acte aflate în sfera de competenţă a organelor puterii executive sau legislative, situaţie care nu se regăseşte în speţă, în condiţiile în care criticile recurentei – pârâte Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale se referă doar la motivarea sentinţei asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, iar nu la acte de dispoziţie ale instanţei.

5.5. Referitor la modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurenţilor – pârâţi (caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), motiv de recurs comun, Înalta Curte reţine bogata jurisprudenţă a instanţei supreme în acest tip de cauze.

Având în vedere că reclamantul urmăreşte recunoaşterea dreptului de a beneficia de un medicament care nu se află pe lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, rezultă că toate autorităţile cu drept de decizie în parcurgerea acestei proceduri au calitate procesuală pasivă.

Din verificarea textelor legale şi având în vedere şi capetele de cerere privind obligarea, în solidar, a pârâţilor de a întreprinde demersurile necesare în vederea includerii pe Lista medicamentelor pentru boli rare, a medicamentului Soliris (Eculizumab), Înalta Curte constată că în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală sunt implicate mai multe autorităţi publice, competenţa fiind astfel partajată între Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cărora le revine dreptul şi obligaţia de a elabora lista, respectiv Guvernul României, care se pronunţă asupra aprobării listei prin hotărâre. Totodată, pe baza listei aprobate, revine structurilor Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate competenţa în legătură cu decontarea medicamentelor respective.

Totodată, recurenta - pârâta Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiş are în atribuţii centralizarea datelor privind necesarul de estimat referitor la medicament, iar recurenta – pârâtă S.C. Unifarm S.A. competenţa de a iniţia demersurile necesare în vederea obţinerii unei autorizaţii de nevoi speciale pentru aducerea în ţară a medicamentului Soliris, în temeiul atribuţiilor reglementate de H.G. nr. 892/1998.

Astfel, în opinia instanţei de control judiciar, se impune ca hotărârea pronunţată, prin finalitatea urmărită, să fie opozabilă tuturor "actorilor" implicaţi în demararea, executarea şi finalizarea procedurilor de actualizare a Listei medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, justificând aşadar calitatea procesuală în cauză.

Pe cale de consecinţa, Înalta Curte constată că sub acest aspect, hotărârea primei instanţe este legală.

5.6. Recursul pârâtelor supune atenţiei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modul în care prima instanţă a soluţionat capătul accesoriu al cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea acestora în solidar la plata cheltuielilor de judecată, cu precizarea că în ceea ce priveşte cuantumul acestora, devin incidente considerentele deciziei nr. 3/2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, potrivit cărora o solicitare de reapreciere a acestuia nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de casare.

Cheltuielile de judecată sunt acelea efectuate pentru derularea litigiului, aflat pe rolul instanţei. Aşa fiind, este neîndoielnic caracterul lor accesoriu, acordarea acestora depinzând de rezultatul capătului de cerere principal.

Este adevărat că potrivit 453 din C. proc. civ. (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, însă jurisprudenţial s-a consacrat că natura juridică a cheltuielilor de judecată este una bivalentă, acestea reprezentând, pe de o parte, prejudiciul cauzat de culpa procesuală, iar, pe de altă parte, despăgubirile pe care partea căzută în pretenţii trebuie să le plătească celeilalte părţi.

Prima instanţă a constatat că prin a emiterea unei decizii din partea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale privind includerea în listă, precum şi a unei decizii finale din partea Ministerului Sănătăţii, a CNAS şi a Guvernului României, cererea de chemare în judecată a fost soluţionată în mod favorabil, rămânând fără obiect la momentul pronunţării sentinţei, deşi acesta exista la data sesizării instanţei.

În ceea ce priveşte culpa recurenţilor - pârâţi, aceasta se desprinde tocmai din depăşirea termenelor de evaluare şi negociere stabilite prin Ordinele ministrului sănătăţii nr. 861/2014 şi nr. 3/2015, respectiv a termenului total de adoptare a unei decizii în ce priveşte cererea de includere a medicamentului în listă, având în vedere şi limita instituită prin art. 6 din Directivă, aceasta fiind de 90 de zile de la data cererii, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 90 de zile, norma europeană fiind clară şi precisă sub acest aspect, lămurit de altfel în jurisprudenţa instanţei din Luxemburg. (cauza C-245/03 Merck, Sharp & Dohme c. Belgia).

Având în vedere că pretenţia dedusă judecăţii a fost recunoscută de autorităţile pârâte prin includerea în lista medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în regim de compensare 100%, cel puţin din perspectiva cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, depăşirea termenului de adoptare a deciziei, având în vedere că demersul reclamantului a fost demarat în anul 2017, poate sta la baza aplicării dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

5.7. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimatul – reclamant, Înalta Curte reţine faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. de şi soluţia adoptată, caracterul întemeiat şi dovedit al cererii (chitanţa nr. x din 01.08.2022), urmând a o încuviinţa şi a obliga pe recurenţii – pârâţi, în solidar, la plata sumei de 1500 de RON, reprezentând onorariul de avocat în recurs.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, ca netimbrat, iar în ceea ce priveşte recursurile celorlalte recurente – pârâte, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 sau 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., le va respinge ca nefondate, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş împotriva sentinţei civile nr. 195 din 14 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Compania Naţională Unifarm S.A., Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiş împotriva sentinţei civile nr. 195 din 14 aprilie 2022 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenţii – pârâţi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Compania Naţională Unifarm S.A., Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiş şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, în solidar, la plata sumei de 1500 de RON, reprezentând onorariul de avocat, în favoarea intimatului – reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 octombrie 2023.