Inadmissibility of revision for contradictory judgments due to lack of triple identity and prior adjudication of res judicata exception

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.07.2022 pe rolul Tribunalului Dolj – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, obligarea pârâtei să-i calculeze şi să-i plătească pentru perioada ultimilor trei ani anterior formulării acţiunii la zi şi în continuare, pe durata raportului de funcţie publică, diferenţa dintre salariul de bază efectiv achitat şi salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcţiile similare aflate în plată în cadrul ANAF, pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă/gradaţie, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor băneşti obţinute prin hotărâri judecătoreşti, cu plata diferenţelor de drepturi salariale între cele acordate şi cele cuvenite, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la plata efectivă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 89/2023 din 19.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Dolj – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată;

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

A obligat pârâta să calculeze şi să plătească reclamantei diferenţele salariale dintre salariul efectiv încasat şi salariul maxim aflat în plată în cadrul Direcţiei Generale Antifraudă pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, începând cu data de 21.07.2019 şi, în continuare, sume actualizate cu indicele de inflaţie, la care se va adăuga dobânda legală la data plăţii efective;

3. Recursul exercitat

Împotriva sentinţei nr. 89/2023 din 19.01.2023, pronunţate de Tribunalul Dolj – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

4. Hotărârea instanţei de recurs, a cărei revizuire se solicită

Prin decizia nr. 1047 din data de 8 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, în contradictoriu cu reclamanta A., împotriva sentinţei nr. 89/2023 din 19.01.2023 pronunţate de Tribunalul Dolj – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1047 din data de 8 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, a formulat cerere de revizuire revizuenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii a cărei revizuire se solicită şi suspendarea executării hotărârilor judecătoreşti până la soluţionarea prezentei revizuiri.

În motivarea cererii de revizuire se arată că dosarul în raport de care se formulează prezenta cerere de revizuire are nr. 4427/118/2019 şi a fost pronunţat cu privire la 150 funcţionari publici din cadrul ANAF, printre care se afla şi reclamanta din prezentul dosar, iar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat: obligarea pârâtei la acordarea începând cu data de 01.03.2017 şi pentru viitor a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihica în cuantum de 25% aplicat la salariul brut lunar, la plata diferentelor dintre sumele acordate efectiv cu titlu de spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.03.2017 şi cele datorate cu acest titlu de la aceasta dată, la actualizare cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale pentru sumele reprezentând diferente dintre sumele efectiv acordate şi cele menţionate în acţiune.

În dosarul nr. x/2020, prin sentinţa civilă nr. 642/17.06.2020, Tribunalul Constanţa – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, iar prin decizia nr. 479/21.04.2021, Curtea de apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul ANAF, a casat sentinţa şi a respins acţiunea ca nefondată.

Consideră că cele două dosare au aceeaşi cauză (în dosarul nr. x/2019, reclamanţii au solicitat aplicarea prevederilor art. 12 alin. (8) şi (9) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015), iar în prezentul dosar, nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat aplicarea aceloraşi prevederi legale; acelaşi obiect (calcularea şi plata sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică; aceleaşi părţi, reclamanta din prezentul dosar având aceeaşi calitate şi în dosarul nr. x/2019.

Mai mult, chiar şi în situaţia în care s-ar considera că nu există tripla identitate, aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat se impune a fi reţinut în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., fără a fi necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Cu privire la acest aspect, arată că jurisprudenţa CCR a dat eficienţă efectului pozitiv al lucrului judecat, privind atât dispozitivul, dar mai ales considerentele (decizia nr. 495/25.06.2020, par. 18), iar CEDO a statuat în mod constant, asupra imposibilităţii de a se contrazice hotărârile definitive anterioare şi a necesitaţii asigurării unei practici judiciare unitare (Hotărârea în cauza Amurăriţei vs. România). În mod constant, CEDO a decis că instanţele sunt obligate să ţină seama de constatările şi dezlegările date de instanţe în procedurile anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri, constituind o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 (1) din Convenţie.

Consideră că instanţa de recurs trebuia să dea eficienţă aspectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, respectiv prezumţiei legale de lucru judecat a sentinţei civile nr. 642/17.06.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 479/21.04.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pe fond, arată că a criticat sentinţa civilă nr. 89/19.01.2023 a Tribunalului Dolj şi pentru motivul că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, prevederile din O.U.G. nr. 83/2014, care reglementau acordarea acestui spor au fost abrogate, astfel că, în momentul de faţă, nu există nicio reglementare care să prevadă acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%.

În acest sens, invocă prevederile art. 1 alin. (1) şi alin. (3), art. 7 lit. i) din Legea nr. 153/2017, arătând că sporurile reglementate de Legea nr. 153/2017 sunt prevăzute la Capitolul II, Secţiunea a 3-a, intitulat Sporuri, în cadrul art. 20 - art. 26 iar sporul solicitat de intimata-reclamantă prin prezenta acţiune nu se regăseşte reglementat în legislaţia privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, astfel că nu există un temei legal pentru acordarea acestuia.

Totodată, la data intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017 au fost abrogate dispoziţiile legale care reglementau acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică pentru funcţionarii publici din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, direcţie ce funcţionează în cadrul ANAF - aparat central.

De asemenea, arată că existenţa unor hotărâri judecătoreşti care privesc alţi funcţionari publici, nu conduce la discriminare, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 2/2015.

Pe de altă parte, arată că intimata beneficiază de spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, în cuantum de 15% din salariul de bază, pentru existenţa factorilor cu grad de pericol ridicat ce pot afecta sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.

6. Apărările formulate în revizuire

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibile, având în vedere că admisibilitatea unei asemenea cereri este condiţionată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă o atare excepţie a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei, soluţia contrară fiind de natură să nesocotească autoritatea de lucru judecat rezultată din cea de-a doua hotărâre.

Invocă inadmisibilitatea cererii de revizuire, având în vedere că în dosarul nr. x/2022 a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, aceasta fiind respinsă.

Consideră că în cauză nu este vorba de o contrarietate de hotărâri, cele două dosare invocate având cauze juridice şi obiecte diferite.

7. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 20.06.2023 s-a fixat termen de judecată la data de 04.10.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind ulterior amânată pentru data de 14.06.2023.

8. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora, în cadrul acestei căi de atac, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (....) pct. 8 "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Dispoziţiile citate au în vedere situaţia în care se pronunţă soluţii contradictorii, în una şi aceeaşi cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat. Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

De asemenea, trebuie precizat că pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, de aceeaşi instanţă sau de către instanţe diferite, poate fi evitată prin invocarea excepţiei puterii lucrului judecat. Dacă din diferite motive, partea interesată nu a invocat excepţia puterii lucrului judecat, situaţia creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară a revizuirii. De aceea, în termeni semnificativi s-a apreciat că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".

Totodată, existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, este condiţia fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorităţii lucrului judecat.

Instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Reglementând procedura de judecată a cererii de revizuire, dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Aşadar, se impun a fi analizate cu prioritate condiţiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

Prima condiţie are în vedere existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice. În opinia revizuentei hotărârile pretins contradictorii sunt reprezentate, pe de o parte, de sentinţa nr. 89/2023 din 19.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Dolj – secţia contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 1047 din data de 8 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal în acelaşi dosar, iar pe de altă parte, de sentinţa civilă nr. 642/17.06.2020, pronunţată de Tribunalul Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 479/21.04.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Contrarietatea invocată vizează atât considerentele celor două hotărâri rămase definitive, cât şi soluţiile pronunţate.

Următoarea condiţie de admisibilitate impun ca hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în prezenta cauză fiind vorba despre Curtea de Apel Craiova şi Curtea de Apel Constanţa.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată neîndeplinirea cerinţei ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

În speţă, Înalta Curte observă că în dosarul nr. x/2022, în faţa instanţei de fond, respectiv a Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, astfel cum s-a reţinut prin sentinţa nr. 89/2023 din 19 ianuarie 2023, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu dosarul nr. x/2019, ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionat definitiv prin decizia nr. 479/21.04.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În respectivul dosar, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a analizat cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinare şi a reţinut că nu există identitate de obiect între cele două cereri de chemare în judecată, având în vedere că în dosarul nr. x/2022 reclamanta nu a solicitat acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică, ci stabilirea salariului la salariul maxim aflat în plată, motiv pentru care a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, ca fiind neîntemeiată.

Ulterior, prin cererea de recurs formulată, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a formulat critici cu privire la modalitatea în care instanţa de fond a analizat excepţia autorităţii de lucru judecat.

În aceste condiţii, aceeaşi excepţie nu poate fi reiterată pe calea revizuirii, întrucât se opune însăşi autoritatea de lucru a celei din urmă hotărâri, iar modalitatea în care cea de a doua instanţă a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri nu intră în puterea de cenzură a instanţei învestită cu judecarea cererii de revizuire.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că între cele două dosare nu există identitate de obiect.

Astfel, în dosarul nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, obligarea pârâtei să-i calculeze şi să-i plătească pentru perioada ultimilor trei ani anterior formulării acţiunii, diferenţa dintre salariul de bază efectiv achitat şi salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcţiile similare aflate în plată în cadrul ANAF, pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă/gradaţie, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor băneşti obţinute prin hotărâri judecătoreşti, cu plata diferenţelor de drepturi salariale între cele acordate şi cele cuvenite, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la plata efectivă.

În dosarul nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, împreună cu alţi reclamanţi, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală: obligarea pârâtei la acordarea începând cu data de 1 martie 2017 şi pentru viitor a sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% aplicat la salariul brut lunar, nivel maxim aflat în plată pentru funcţionarii publici din cadrul institutiei pârâte, care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi au aceleaşi funcţii; obligarea pârâtei la plata diferenţelor între sumele acordate efectiv cu titlu de spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1 martie 2017 şi cele datorate cu acest titlu de la această dată; obligarea pârâtei la actualizarea cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale pentru sumele reprezentând diferenţe între sumele efectiv acordate şi cele menţionate în petitul 2.

În raport cu petitele din cererile de chemare în judecată din cele două dosare, Înalta Curte constată că între acestea nu există identitate de obiect şi nici de cauză, întrucât pretenţiile deduse judecăţii se întemeiază pe dispoziţii legale diferite.

Pentru considerentele expuse, constatând neîndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor de admisibilitate anterior examinate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă calea extraordinară de atac formulată.

9. Temeiul legal al soluţiei adoptate cu privire la cererea de revizuire

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1047 din data de 8 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei nr. 1047 din data de 8 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.