Integrity evaluation report annulled; appeal dismissed and costs awarded against the agency

Şedinţa publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/28.03.2022 întocmit de inspectorul de integritate, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 237 din data de 23 noiembrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu pârâta Agenţia Naţională de Integritate;

A anulat raportul de evaluare nr. x/28.03.2022, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate;

A obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată reduse în cuantum de 3500 RON, reprezentând onorariu de avocat, şi la plata sumei de 50 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 237 din data de 23 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi exonerarea recurentei de plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON, rejudecarea cauzei şi respingerea contestaţiei.

În motivarea recursului arată, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii şi dreptul său la apărare, întrucât nu i-a comunicat adresa nr. x/13.06.2003, emisă de Ministerul Industriilor şi Resurselor – Direcţia Resurse Umane şi nici adresa nr. x/2022, emisă de Ministerul Economiei, pe care şi-a întemeiat soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată.

În acest sens, invocă art. 14 C. proc. civ., apreciind că cele două adrese se impuneau a-i fi comunicate, în vederea respectării dreptului la apărare, respectiv pentru a putea formula apărări cu privire la acestea.

Apreciază că instanţa de fond şi-a însuşit cele arătate în cele două adrese, în condiţiile în care recurenta-pârâtă nu şi-a putut exprima un punct de vedere faţă de acestea, câtă vreme acestea nu i-au fost comunicate, fiind încălcate dispoziţiile art. 14 alin. (2) C. proc. civ. că emitenţii celor două adrese nu sunt părţi în procedura litigioasă; că în cauză s-a încălcat dreptul la o procedură contradictorie.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că sentinţa recurată este nelegală, fiind dată cu Interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, arată că societatea comercială Cupru Min S.A. Abrud s-a înfiinţat în anul 2002, prin desprinderea din Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A. Deva, fiind succesoarea Combinatului Minier al Cuprului Roşia Poieni, înfiinţat în 1977.

Conform art. 5 din H.G. nr. 808/1998, Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A. Deva participă, în numele Statului, ca acţionar unic, la capitalul social al Filialei de extracţie şi prelucrare a minereurilor neferoase – Societatea comercială Avram Iancu S.A..

Prin Hotărârea Extraordinară a Adunării Generale a Acţionarilor companiei mai sus arătate, din data de 20.03.2022, s-a decis externalizarea Filialei Avram Iancu S.A. Abrud şi transformarea acesteia în societate comercială pe acţiuni, sub denumirea de Cupru Min S.A. Abrud, prin preluarea actului şi pasivului Filialei Avram Iancu S.A. Abrud.

Astfel, aceasta este constituită în baza Hotărârii AGA nr. 26/20.03.2002 a Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A. Deva şi a mandatului special nr. 129/10.04.2002 al Ministerului Industriei şi Resurselor, a Oedinului nr. 3061/2002, respectiv a Ordinului nr. 3062/2002, emise de Ministerul Industriei şi Resurselor, având la bază Actul constitutiv nr. 853/10.05.2002.

S.C. Cupru Min S.A. Abrud este persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acţiuni, cu capital integral de stat, aflată, în perioada de referinţă 09.07.2018-28.03.2019, sub autoritatea Ministerului Economiei, fiind condusă de Adunarea Generală a Acţionarilor şi de Consiliul de Administraţie.

Mai arată că societatea are ca obiect principal de activitate extracţia de minereuri neferoase şi prepararea minereurilor cuprifere şi rare (exclusiv a minereurilor radioactive), fiind unicul producător din România care efectuează aceste activităţi, şi care valorifică concentratul cupros şi metalele preţioase, având cea mai mare exploatare de cupru la suprafaţă din ţară; S.C. Cupru Min S.A. Abrud se organizează şi funcţionează conform Legii nr. 31/1990, fiind o întreprindere publică, în sensul art. 2 pct. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice.

Susţine că instanţa de fond a ignorat modalitatea de înfiinţare a S.C. Cupru Min S.A., precum şi obiectul de activitate al acesteia, rezultat din actul constitutiv, astfel că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că aceasta nu are calitatea de societate comercială de interes naţional.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că instanţa de fond a comunicat recurentei acţiunea şi citaţia pentru termenul acordat, aducându-i la cunoştinţă şi faptul că are posibilitatea de a completa cererea de acces la dosarul electronic, iar prin întâmpinarea formulată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Consideră că recurentei-pârâte nu i s-a încălcat dreptul la apărare şi că dacă formula cerere de acces a dosarului electronic, ar fi avut cunoştinţă de cele două adrese, iar pe de altă parte, arată că odată cu întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, depunând înscrisurile pe baza cărora a fost întocmit raportul de evaluare, a depus şi răspunsul nr. x/13.06.2003, emis de Ministerul Industriilor şi Resurselor – Direcţia Resurse Umane la solicitarea Primarului Oraşului Abrud, nr. 2435/2003.

Mai arată că art. 105 C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs, nu mai este în vigoare, fiind abrogat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 310/2018.

Pe fond, arată că prima instanţă a reţinut în mod corect că S.C. Cupru Min S.A. Abrud nu este o societate comercială de interes naţional, astfel că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate.

Precizează că prin H.G. nr. 808/1998 a fost înfiinţată Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A. Deva, cu trei filiale, între care şi Filiala de Extracţie şi Prelucrare a Minereurilor Neferoase, respectiv SC "Avram Iancu" S.A..; în Anexa 3.2. a H.G. nr. 808/1998 se află Statutul filialei, din care nu rezultă că aceasta ar fi o societate comercială de interes naţional.

Ulterior, prin Hotărârea AGEA a Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A. Deva nr. 25/20.03.2002, luată în baza mandatelor speciale nr. 55, 56 şi 57 date de Ministrul Industriei şi Resurselor, s-a aprobat externalizarea şi transformarea în societate comercială a Filialei "Avram Iancu" S.A..

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 martie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 4 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/28.03.2022.

Prima instanţă a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu pârâta Agenţia Naţională de Integritate; a anulat raportul de evaluare nr. x/28.03.2022, emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate; a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată reduse în cuantum de 3500 RON, reprezentând onorariu de avocat, şi la plata sumei de 50 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi exonerarea recurentei de plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 RON, rejudecarea cauzei şi respingerea contestaţiei.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că subsumat acestuia, recurenta-pârâtă a criticat faptul că nu i-au fost comunicate adresele nr. x/13.06.2003, emisă de Ministerul Industriilor şi Resurselor – Direcţia Resurse Umane şi nr. 5073/FMS/2022, emisă de Ministerul Economiei, pe care şi-a întemeiat soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată, astfel că a fost încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii.

Înalta Curte constată că aceste susţineri sunt nefondate.

Astfel, în ceea ce priveşte adresa nr. x/13.06.2003, emisă de Ministerul Industriilor şi Resurselor – Direcţia Resurse Umane, Înalta Curte constată că aceasta a fost depusă la dosarul de fond chiar de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate, fiind ataşată întâmpinării, respectiv printre înscrisurile care au stat la baza întocmirii raportului de evaluare, ceea ce denotă faptul că recurenta-pârâtă avea cunoştinţă de conţinutul acesteia.

În ceea ce priveşte adresa nr. x/2022, aceasta a fost emisă de Ministerul Economiei la solicitarea instanţei, astfel cum reiese din încheierea din data de 07.09.2022, pentru lămurirea caracterului de societate de interes naţional a S.C. Cupru Min S.A. Abrud.

Deşi adresa nr. x/13.06.2003, emisă de Ministerul Industriilor şi Resurselor – Direcţia Resurse Umane exista la dosarul de fond, fiind depusă chiar de către pârâtă, instanţa de fond a apreciat că se impune emiterea unei noi adrese către Ministerul Economiei, cu menţiunea de a preciza dacă S.C. Cupru Min S.A. Abrud este o societate de interes naţional.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că potrivit art. 14 alin. (2) C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs de către recurenta-pârâtă: "Părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea".

Astfel, adresa nr. x/2022 nu a reprezentat un act depus de către părţile din proces, ci a fost depusă la dosar ca urmare a solicitării formulate de către instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei.

De asemenea, nu se poate reţine nici încălcarea dreptului la apărare al recurentei-pârâte, în condiţiile în care, astfel cum reiese din art. 13 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., conţinutul dreptului la apărare al părţilor din proces constă în dreptul de a fi reprezentate sau asistate în condiţiile legii, posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului, să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Or, în cauză nu se poate reţine încălcarea unuia dintre drepturile mai sus relevate, în condiţiile în care adresa nr. x/2022 a fost emisă la solicitarea instanţei, iar adresa nr. x/13.06.2003, emisă de Ministerul Industriilor şi Resurselor – Direcţia Resurse Umane, exista la dosarul de fond, fiind depusă chiar de către pârâtă şi aflându-se printre înscrisurile ce au stat la baza emiterii raportului de evaluare atacat.

Mai mult, în dosarul de fond, recurenta-pârâtă solicitase prin întâmpinare judecarea cauzei în lipsă, solicitare ce presupune o monitorizare sporită a cursului judecăţii din respectivul dosar.

Tot nefondat se constată a fi şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, în cauză, prin Raportul de evaluare nr. x/28.03.2022, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut starea de incompatibilitate în care s-a aflat intimatul-reclamant în perioada 09.07.2018 – 28.03.2019, când acesta a deţinut şi exercitat calitatea de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Alba şi funcţia de director general/director general adjunct în cadrul S.C. Cupru Min S.A. Abrud, realizând venituri de natură salarială din ambele funcţii deţinute.

Potrivit art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, forma în vigoare la data întocmirii raportului de evaluate contestat în prezenta cauză:

"(1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: (...)

d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes judeţean ori înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului judeţean sau la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă, cu excepţia reprezentanţilor în adunarea generală a acţionarilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială respectivă deţine participaţie, în cazul consilierului local, respectiv la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local, precum şi la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ- teritorială respectivă, cu excepţia reprezentanţilor în adunarea generală a acţionarilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială respectivă deţine participaţie, în cazul consilierului judeţean."

În cauză, intimatul-reclamant a susţinut că nu se află în situaţia de incompatibilitate menţionată de Agenţia Naţională de Integritate în cuprinsul raportului de evaluare, în condiţiile în care S.C. Cupru Min S.A. Abrud nu este o societate de interes naţional.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că în fapt, Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A. Deva a fost înfiinţată prin H.G. nr. 808/1998, având trei filiale, printre care şi Filiala de Extracţie şi Prelucrare a Minereurilor Neferoase, respectiv SC "Avram Iancu" S.A..

Potrivit art. 1 şi art. 2 alin. (1) din Hotărârea nr. 808/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest - S.A.:

"Art. 1 - Se înfiinţează Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" - S.A., societate comercială pe acţiuni cu capital integral de stat, cu sediul în municipiul Deva, judeţul Hunedoara, prin reorganizarea Regiei Autonome a Cuprului Deva, care se desfiinţează.

Art. 2 - (1) Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" - S.A. este persoană juridică română, se organizează şi funcţionează în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu statutul propriu prevăzut în anexa nr. 1."

Anexa nr. 2 Hotărârii 808/1998 cuprinde filialele Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" - S.A., după cum urmează:

1. Filiala de extracţie şi prelucrare a minereurilor feroase şi neferoase - Societatea Comercială "B." - S.A., cu sediul în Deva, Deva, judeţul Hunedoara;

2. Filiala de extracţie şi prelucrare a minereurilor neferoase - Societatea Comercială "Avram Iancu" S.A., cu sediul în Abrud, judeţul Alba;

3. Filiala de extracţie şi prelucrare a minereurilor neferoase - Societatea Comercială "Bălan" S.A., cu sediul în judeţul Harghita.

Prin Hotărârea AGEA a Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" S.A. Deva nr. 25/20.03.2002 s-a aprobat externalizarea şi transformarea în societate comercială a Filialei "Avram Iancu" S.A., fiind astfel înfiinţată S.C. Cupru Min S.A. Abrud, în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

Prin urmare, de la momentul intrării în vigoare a H.G. nr. 808/1998, filialele au fost înfiinţate pentru a funcţiona pe un anumit areal geografic, iar ulterior, Filiala de extracţie şi prelucrare a minereurilor neferoase - Societatea Comercială "Avram Iancu" S.A. s-a transformat în S.C. Cupru Min S.A. Abrud.

De altfel, din adresa nr. x/13.06.2003, emisă de Ministerul Industriilor şi Resurselor – Direcţia Resurse Umane reiese că S.C. Cupru Min S.A. Abrud nu are statut de societate comercială de interes naţional, iar din adresa nr. x/2022, emisă de Ministerul Economiei, reiese că societatea este de interes strategic, fără a exista însă o hotărâre de Guvern care să îi atribuie această calitate.

Astfel fiind, instanţa de fond a reţinut în mod corect că în raport cu punctele de vedere expres exprimate de către Ministerul de resort (actual Ministerul Economiei, fost Ministerul Industriei şi Resurselor), sub autoritatea căruia funcţionează SC "Cupru Min" S.A. Abrud, aceasta nu are statut de societate comercială de interes naţional în sensul art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce priveşte exonerarea recurentei de plata cheltuielilor de judecată de la fond, în cuantum de 3.500 RON, Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate, întrucât instanţa de fond, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ. şi culpa pârâtei ce a constat în emiterea raportului de evaluare, a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru şi onorariul de avocat.

Criticile sunt nefondate, întrucât fundamentul culpei procesuale care dă dreptul părţii adverse la cheltuieli rezidă în pierderea procesului, aşa încât partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile proprii, cât şi cele făcute de partea adversă, deoarece este în culpă procesuală, cauzând, prin emiterea actelor administrative nelegale, aceste cheltuieli.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 237 din data de 23 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, ca parte care a pierdut procesul, la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 237 din data de 23 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.