Jurisdiction of civil versus administrative courts for challenging Insurance Guaranty Fund decisions under the procedural law in force at the filing date
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by determining that the Bucharest Tribunal – Civil Section has the material competence to hear the case, reversing the Court of Appeal’s declination and establishing that the civil court, not the administrative court, is competent. The dispute involved an insurance policyholder’s action against the Fund for Insureds’ Guarantee (FGA) for the payment of late interest and court costs, which was initially filed after the insolvency of the insurer; the lower courts were divided on whether the procedural rules governing the challenge to FGA decisions fell under administrative or civil jurisdiction. Decisively applying the principle that procedural norms are those in force at the time the process begins before the court, the High Court relied on Law No. 102/2021 as amending Law No. 213/2015, which transferred the jurisdiction for challenging FGA rejection decisions from the administrative courts to civil courts under the General Civil Procedure Law; because the value of the claim exceeded 200,000 RON, the specific competence was assigned to the Tribunal under Article 94(1)(k) read in connection with Article 95 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, art. 19 din Legea nr. 503/2004, art. 24 C. proc. civ, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, art. 95 C. proc. civ, art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction of civil versus administrative courts for challenging Insurance Guaranty Fund decisions under the procedural law in force at the filing date: The dispute involved an insurance policyholder’s action against the Fund for Insureds’ Guarantee (FGA) for the payment of late interest and court costs, which was initially filed after the insolvency of the insurer; the lower courts were divided on whether the procedural rules governing the challenge to FGA decisions fell under administrative or civil jurisdiction. Decisively applying the principle that procedural norms are those in force at the time the process begins before the court, the High Court relied on Law No. 102/2021 as amending Law No. 213/2015, which transferred the jurisdiction for challenging FGA rejection decisions from the administrative courts to civil courts under the General Civil Procedure Law; because the value of the claim exceeded 200,000 RON, the specific competence was assigned to the Tribunal under Article 94(1)(k) read in connection with Article 95 of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative part for the High Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent instance.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 01.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 14454/17.01.2022 şi obligarea intimatului la plata sumei de 550.678 RON reprezentând penalităţi de întârziere, cheltuieli de judecată solicitate prin cererile de plată menţionate în anexa 1 la Decizia nr. 14454/17.01.2022.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 2485 din 25 octombrie 2022, Tribunalul Bucureşti – secţia a VI –a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărâ astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 966/03.12.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva asigurătorului B. S.A., hotărâre rămasă definitivă.
Conform prevederile art. 13 alin. (5) din L.213/2015 versiunea în vigoare la data retragerii autorizaţiei societăţii de asigurare, în caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere.
Împotriva deciziei se poate formula contestaţie, în condiţiile art. 19 din legea 503/2004 şi care prevede că împotriva deciziei FGA, societatea de asigurare/reasigurare poate face contestaţie la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării.
Prin sentinţa civilă nr. 924 din 23 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX –a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VI – a civilă.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că în concepţia legiuitorului procesual civil, este absolut irelevantă pentru determinarea competentei data începerii procedurii administrative în faţa FGA. Astfel, dispoziţiile art. VI din O.U.G. nr. 102/2021 se referă foarte clar la procedurile administrative gestionate de FGA pentru plata despăgubirii. Prin urmare, nu vorbim de o procedură civilă aplicabilă procesului în faţa instanţei, ci de procedurile administrative în faţa FGA aflate în derulare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021. Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile şi în privinţa competenţei instanţei, întrucât nu se poate extinde voinţa legiuitorului la situaţii pe care nu le-a reglementat. Este evident că în ce priveşte procedurile în instanţă, aflate pe rolul instanţei de contencios administrativ, acestea s-au derulat în continuare atunci când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 102/2021 pe parcursul litigiilor deja pornite. În speţă însă nu se poate în mod nelegal extinde aplicabilitatea art. VI din O.U.G. nr. 102/2021 la art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004, considerând că aceste din urmă norme sunt aplicabile litigiului de faţă în forma lor anterioară modificării Legii nr. 213/2015 prin O.U.G. nr. 102/2021 întrucât legiuitorul nu a prevăzut ultraactivitatea Legii nr. 213/2015, iar, pe de altă parte, se opun prevederile art. 24 C. proc. civ.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti – secţia a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:
Reclamanta reclamanta A. S.A a învestit instanţa de judecată cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului FGA în principal la plata sumei 550.678 RON reprezentând penalităţi de întârziere, cheltuieli de judecată solicitate prin cererile de plată menţionate în anexa 1 la Decizia nr. 14454/17.01.2022.
Instanţele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluţioneze cauza de faţă, tribunalul apreciind că instanţa competentă trebuie determinată în raport de versiunea Legii nr. 213/2015 aflată în vigoare la momentul retragerii autorizaţiei societăţii de asigurare, iar curtea de apel apreciind că normele de drept relevante sunt cele ale Legii nr. 213/2015 şi C. proc. civ., în forma aflată în vigoare la momentul formulării cererii de chemare în judecată. Înalta Curte constată că această din urmă instanţă a stabilit în mod corect legea aplicabilă litigiului.
Înalta Curte reţine că, anterior modificărilor legislative aduse Legii nr. 213/2015 prin dispoziţiile O.U.G. nr. 102/2021, regimul juridic al actelor emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor în procedura de soluţionare a cererilor de plată adresate de persoanele fizice şi juridice ca urmare a intrării în faliment a asigurătorului, erau supuse jurisdicţiei contenciosului administrativ, deciziile emise, precum şi orice alte pretenţii derivate din această procedură (precum acţiunile în obligarea FGA de a soluţiona cererile de plată) fiind soluţionate în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ ale Curţii de Apel Bucureşti.
Odată cu modificarea art. 13 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, prin O.U.G. nr. 102/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 24.09.2021, legiuitorul a prevăzut că "(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestaţie în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancţiunea decăderii, la instanţele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competenţă generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.", iar după alin. (5) a fost introdus alin. (5^1), cu următorul cuprins: "(5^1) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".
După cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că pentru determinarea competentei instanţei în acţiunea în anularea deciziei FGA (în sensul de act tipic) sau de contestare a unui refuz (ca act administrativ asimilat) – obligaţie de a face/de a emite un act/de a acorda despăgubirile solicitate sunt aplicabile normele de procedură de la momentul începerii procesului în faţa instanţei
Înalta Curte constată că această modificare legislativă nu a privit exclusiv căile de atac formulate împotriva deciziilor emise de FGA, ci s-a intenţionat ca întreaga procedură desfăşurată de autoritatea publică să fie scoasă de sub incidenţa contenciosului administrativ şi subsumată jurisdicţiei instanţelor civile.
Întrucât norma de procedură prevăzută de art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 face trimitere în mod expres la Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor acestui cod şi, faţă de valoarea obiectului cererii, care excede sumei de 200.000 RON, constată că, în cauza pendinte, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului, conform art. 94 pct. 1 lit. k) raportat la art. 95 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguratilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a VI – Civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 3 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.