Peremption of appeal due to failure to initiate judicial proceedings within six months of suspension

Şedinţa publică din data de 3 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 15 iulie 2020 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2020 reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Gorj, solicitând instanţei de judecată ca pe baza probelor ce vor fi administrate să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună următoarele, şi anume:

- anularea Deciziei de impunere nr. x din 06.12.2016;

- anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 06.12.2016;

- anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei, act administrativ fiscal ce nu i-a fost comunicat.

Prin sentinţa civilă nr. 20 din data de 19 ianuarie 2021, Curtea de Apel Craiova – secţia a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesauale active a reclamantului.

Împotriva sentinţei civile nr. 209 din 19 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Prin încheierea din 13 iunie 2023, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-reclamant A. şi a amânat judecarea cauzei în vederea discutării excepţiei de perimare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Astfel, perimarea operează dacă timp de 6 luni nu s-a săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei. De asemenea, este necesar ca această situaţie să fie determinată de lipsa de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 din C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Fiind un termen procedural stabilit pe luni, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., conform cărora acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.

În speţă, prin încheierea de şedinţă din data de 15 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata cererii de recurs în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., reţinând că, deşi legal citate, părţile nu s-au prezentat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Aşadar, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, nefiind întrerupt sau suspendat. În acest sens, este de observat că, deşi recurentul a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, aceasta a fost respinsă întrucât nu a fost însoţită de o solicitare de judecare a cauzei în lipsă, situaţie în care nu s-a putut reţine formularea cererii cu intenţia de a continua judecata cauzei. În consecinţă, această cerere nu a întrerupt cursul perimării, nefiind un act de procedură făcut în vederea judecării procesului, astfel că termenul de perimare s-a împlinit la 15 martie 2023.

În situaţia expusă, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (15 noiembrie 2022) şi până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepţiei de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii (cererea de repunere pe rol a cauzei din 14 martie 2023, fiind respinsă, astfel cum s-a arătat mai sus, nu are această valenţă procesuală) şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, astfel încât judecata cererii de recurs formulate de recurentul A. s-a perimat.

Ca urmare, văzând dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu şi va constata perimat recursul formulat împotriva sentinţei nr. 20/2021 din data de 19 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 20/2021 din data de 19 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată astăzi, 3 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.