Administrative jurisdiction decline perempted for unpaid stamp tax on resumption request

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primar General, S.C. Herăstrău Nord S.A. şi B., solicitând achitarea sumei de 50.000 Euro pentru lipsa de folosinţă a apartamentului nr. x din strada x nr. 108A şi 100.000 Euro daune morale, precum şi restituirea apartamentului.

I.2. Prin sentinţa nr. 140 din 9 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primar General, S.C. Herăstrău Nord S.A. şi B., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

I.3. Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.06.2021, sub nr. x/2020.

Prin rezoluţia din 07.06.2021 a completului legal învestit, s-a stabilit termen în vederea soluţionării recursului, la data de 23.09.2021, cu citarea părţilor.

I.4. Prin încheierea din 23.09.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020, s-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 04.11.2021, în vederea soluţionării cererii de ajutor public judiciar formulate de recurentul-reclamant.

I.5. Prin încheierea din 04.11.2021, constatând că părţile legal citate nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat judecata în lipsă, Înalta Curte a dat eficienţă dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor.

La data de 29.03.2022 recurentul-reclamant a depus o cerere prin care a solicitat repunerea pe rol a dosarului nr. x/2020, pentru discutarea căreia s-a stabilit termen la data de 29.09.2022, părţile fiind citate cu această menţiune, iar recurentul-reclamant şi cu obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 150 RON (100 RON taxa de timbru aferentă căii de atac, iar 50 RON taxa de timbru pentru cererea de repunere pe rol a cauzei).

I.6. Prin încheierea din 29.09.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte a anulat cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-reclamant A., ca netimbrată, şi a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei dispuse prin încheierea din data de 04.11.2021.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului.

Analizând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de perimare a cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, urmând să o admită şi să constate că prezentul recurs s-a perimat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Articolul 416 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează instituţia perimării cererii, prevede că "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, art. 411 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod statuează că: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

În speţă, este de observat că prin încheierea din 04.09.2021 a fost dispusă suspendarea judecăţii recursului, având în vedere că părţile, cu privire la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat judecata în lipsă, iar prin încheierea din 29.09.2022 s-a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei dispuse prin încheierea anterioară. Această încheiere din 29.09.2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la data menţionată a început să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 29.03.2023, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 din acelaşi act normativ.

Înalta Curte reţine că prin încheierea sus-menţionată s-a constatat că, în lipsa achitării taxei judiciare de timbru, cererea recurentului-reclamant de repunere a cauzei pe rol nu a îndeplinit condiţiile prevăzute de lege pentru a determina o legală învestire a instanţei cu soluţionarea cererii de reluare a judecăţii în condiţiile art. 415 C. proc. civ., fiind privată de unul dintre elementele necesare şi esenţiale pentru asigurarea disciplinei procesuale. Astfel, deşi formularea cererii de repunere pe rol reprezintă o dovadă că recurentul-reclamant a înţeles iniţial să stăruie în judecată, prezumţia de desistare pe care se întemeiază sancţiunea procesuală a perimării recursului de faţă este dedusă din faptul neîndeplinirii obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina sa, aspect ce a determinat rămânerea fără efect a solicitării de continuare a judecăţii.

Mai reţine Înalta Curte că pentru termenul din 29.09.2022 procedura de citare a fost legal îndeplinită, părţile nefiind însă prezente în faţa instanţei de recurs, astfel cum rezultă din practicaua încheierii întocmite la termenul arătat. Totodată, deşi încheierea din 29.09.2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală C. proc. civ., părţile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea procesului, prin intermediul unei cereri formulate în conformitate cu art. 415 alin. (1) din acelaşi cod, cu atât mai mult cu cât această încheiere le-a fost comunicată, astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar.

În conformitate cu art. 416 C. proc. civ., perimarea reprezintă o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează de drept, atât în etapa judecăţii în prima instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, precum şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.

În analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii recursului, excepţie invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, atât timp cât pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii în interiorul termenului imperativ prevăzut de lege, deşi le-a fost comunicată încheierea din 29.09.2022, din care rezultă motivul menţinerii măsurii de suspendare a judecăţii cauzei, precum şi temeiul legal al acesteia, şi nici nu s-a făcut dovada intervenirii vreunei situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează exclusiv pasivităţii părţilor. Această stare de pasivitate a fost menţinută mai mult de 6 luni, timp în care nu au fost efectuate demersuri pentru reluarea judecăţii înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici nu s-a făcut dovada că părţile au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa lor.

În aceste condiţii, reţinând că de la momentul suspendării judecăţii din 29.09.2022, până la data de 29.03.2023, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 din acelaşi act normativ, că în aceeaşi perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu este incident vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit de instanţă din oficiu şi că nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum prevede art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia perimării este fondată şi că recursul promovat în cauză s-a perimat.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru motivele arătate la pct. II.1. din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din motive imputabile părţii, în conformitate cu art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 420 şi art. 421 alin. (2) din acelaşi act normativ, va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 140 din 9 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 140 din 9 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.