Ring-road expropriation challenge quashed and claimant action dismissed for loss of legal interest.

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Protecţia Mediului - Direcţia Autorizări Legislaţie Orizontală şi Guvernul României: anularea deciziei nr. 1/3394 din 14.07.2020 de soluţionare a contestaţiei administrative; anularea acordului de mediu RO-ANPM nr. 4/13.05.2010; anularea deciziei etapei de încadrare nr. 166 din 09.12.2019; anularea deciziei nr. 3388/3389/3390 din 18.08.2020 de soluţionare a contestaţiei administrative; precum şi anularea în parte a H.G. nr. 404/2020 privind declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional Autostrada de centură Bucureşti, sector Centura Nord km 000 - km 52+770, pe raza localităţilor Afumaţi, Corbeanca, Dragomireşti-Vale şi Glina din judeţul Ilfov şi Joiţa din judeţul Giurgiu, în ceea ce priveşte art. 1 din hotărârea atacată care prevede aprobarea traseului Autostrăzii 0; cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea adiţională formulată la 21.04.2021, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, pe lângă pârâţii iniţiali, şi a pârâţilor Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 1760 din 23 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins capetele de cerere în anularea adresei ANPM nr. x/14.07.2020 şi a adresei SGG nr. x/18.08.2020 privind soluţionarea plângerilor prealabile, ca inadmisibile.

A respins capătul de cerere în anularea deciziei etapei de încadrare nr. 166/09.12.2019 emisă de ANPM, ca inadmisibil pentru nerespectarea termenului de formulare a plângerii prealabile.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Protecţia Mediului - Direcţia Autorizări Legislaţie Orizontală, Guvernul României, Ministerul Transporturilor Infrastructurii şi Comunicaţiilor şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, astfel cum a fost formulată la 19.01.2021 şi modificată la 21.04.2021.

A anulat în parte acordul de mediu nr. RO-ANPM/4/13.05.2010 în limita reglementării privind Pădurea Petreşti din comuna Corbeanca, judeţ Ilfov, respectiv traseul autostrăzii identificat la km 20 + 800 – km 21 + 350 şi pasaj pe bretea peste autostradă începând cu km 20 + 816 pentru o deschidere de 72,25 m.

A constatat inexistenţa Anexei 1 la H.G. nr. 404/2020 în ce priveşte amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional "Autostrada de centură Bucureşti, sector Centura Nord km 0+000-Km 52+770" pe raza localităţii Corbeanca din judeţul Ilfov în limita traseului cuprins între, pe de o parte, graniţa dintre localitatea Corbeanca şi localitatea Baloteşti dinspre str. x din localitatea Corbeanca şi, pe de altă parte, liziera Pădurii Petreşti dinspre str. x.

A anulat în parte art. 1 din H.G. nr. 404/2020 în ce priveşte amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional "Autostrada de centură Bucureşti, sector Centura Nord km 0+000-Km 52+770" pe raza localităţii Corbeanca din judeţul Ilfov în limita traseului cuprins între, pe de o parte, graniţa dintre localitatea Corbeanca şi localitatea Baloteşti dinspre str. x din localitatea Corbeanca şi, pe de altă parte, liziera Pădurii Petreşti dinspre str. x din localitatea Corbeanca şi a obligat pârâţii Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Guvernul României la plata către reclamantă a sumei de câte 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Totodată, a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei de fond menţionate la pct. 2 au exercitat recurs pârâţii Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Guvernul României, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, criticând-o pentru nelegalitate conform argumentelor expuse pe larg în cererile de recurs formulate.

În plus, recursul pârâtei Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a vizat şi încheierea de şedinţă din 23.09.2023, iar recursul Guvernul României şi încheierile de şedinţă din 09.09.2023 şi 23.09.2023 ale aceleiaşi curţi de apel, în ceea ce priveşte excepţiile soluţionate prin acestea.

4. Apărările formulate în cauză

La dosarul de recurs au fost depuse întâmpinări de către recurenţii-pârâţi Guvernul României şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., precum şi de către recurentul-reclamant, acesta din urmă depunând, odată cu întâmpinarea, şi recurs incident exercitat împotriva sentinţei de fond, cu privire la care a depus ulterior cerere de renunţare. Prin încheierea de şedinţă din 2 martie 2023 s-a luat act de renunţarea recurentului-reclamant la judecata recursului incident.

Prin întâmpinarea sa, recurentul-reclamant a invocat excepţia nulităţii recursului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii pentru nemotivare în ceea ce priveşte motivul întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., precum şi excepţia nulităţii recursului CNAIR pentru nemotivare în privinţa motivului întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Toţi recurenţii-pârâţi au depus întâmpinări faţă de recursul incident al recurentului-reclamant, invocându-se excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivul de casare indicat, de către Guvernul României, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, iar de către recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere excepţiile netimbrării recursului incident, lipsei de interes a recurentului-reclamant în formularea cererii de recurs incident, precum şi lipsa calităţii procesuale pasive a CNAIR în prezenta cauză.

Recurentul-pârât Guvernul României a formulat răspunsuri la întâmpinări şi, de asemenea, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri de către intimatul-reclamant şi recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând, cu prioritate, în condiţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a intimatului-reclamant în susţinerea acţiunii, respectiv subzistenţa interesului acţiunii acestuia în raport cu emiterea noilor acte depuse la dosar de către recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată şi o va admite, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Acţiunea reclamantului A. are ca obiect anularea deciziei nr. 1/3394 din 14.07.2020 de soluţionare a contestaţiei administrative; anularea acordului de mediu RO-ANPM nr. 4/13.05.2010; anularea deciziei etapei de încadrare nr. 166 din 09.12.2019; anularea deciziei nr. 3388/3389/3390 din 18.08.2020 de soluţionare a contestaţiei administrative; precum şi anularea în parte a H.G. nr. 404/2020 privind declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional Autostrada de centură Bucureşti, sector Centura Nord km 000 - km 52+770, pe raza localităţilor Afumaţi, Corbeanca, Dragomireşti-Vale şi Glina din judeţul Ilfov şi Joiţa din judeţul Giurgiu, în ceea ce priveşte art. 1 din hotărârea atacată care prevede aprobarea traseului Autostrăzii 0.

Având în vedere obiectul concret al pretenţiilor ce au fost deduse judecăţii pe calea cererii de chemare în judecată, la stabilirea interesului procesual în susţinerea acţiunii reclamantului vor fi avute în vedere soluţia pronunţată de prima instanţă şi eventuale modificări survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate.

Aşa cum s-a consemnat în considerentele expuse la pct. I.2. al acestei decizii, prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantului şi a dispus anularea în parte a acordului de mediu în limita reglementării privind Pădurea Petreşti din comuna Corbeanca, judeţ Ilfov, respectiv traseul autostrăzii identificat la km 20+800-km 21+350 şi pasaj bretea peste autostradă începând cu km 20 +816 pentru o deschidere de 72,25 m. Totodată, a constatat inexistenţa Anexei 1 la H.G. nr. 404/2020 şi a anulat în parte art. 1 din hotărârea de Guvern menţionată, respingând în rest cererea, ca neîntemeiată, respectiv capetele de cerere în anularea adresei ANPM nr. x/14.07.2020 şi a adresei SGG nr. x/18.08.2020 privind soluţionarea plângerilor prealabile, ca inadmisibile, iar capătul de cerere în anularea deciziei etapei de încadrare nr. 166/09.12.2019 emisă de ANPM, ca inadmisibil pentru nerespectarea termenului de formulare a plângerii prealabile.

La termenul de judecată din 2 martie 2023, recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere a administrat proba cu următoarele înscrisuri: H.G. nr. 861/2022, prin care a fost aprobată declanşarea procedurii de expropriere pentru un amplasament suplimentar, faţă de modificarea amplasamentului autostrăzii; H.G. nr. 1527/2022 privind restituirea terenurilor expropriate iniţial, precum şi Ordinul nr. 2002/25.07.2022 emis de Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, de scoatere din fondul forestier a terenului în suprafaţă de aproximativ 2,7696 ha.

În speţă, Înalta Curte a apreciat că se pune problema subzistenţei interesului acţiunii formulate de reclamantul A. în raport cu emiterea noilor acte transmise la dosar de către recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, sens în care a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes a acţiunii reclamantului şi a reţinut cauza spre soluţionare pe excepţia invocată.

Referitor la excepţia lipsei de interes este important a se aminti că aceasta reprezintă un mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia dintre cerinţele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac, executarea silită), fiind o excepţie de fond, întrucât se invocă încălcarea cerinţelor interesului-condiţie de exercitare a acţiunii civile, peremtorie, întrucât admiterea sa împiedică soluţionarea fondului cererii, şi absolută, deoarece se încalcă norme de ordine publică.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Se impune a se reţine sub acest aspect şi articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Întrucât prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat cererea, este necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea acţiunii, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia, inclusiv în căile de atac.

În acest context, ţinând cont de faptul că pe parcursul procesului, ulterior pronunţării sentinţei de fond şi învestirii instanţei de control judiciar cu recursurile promovate de pârâţii Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Guvernul României, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, au fost emise alte acte administrative prin care a fost aprobată declanşarea procedurii de expropriere pentru un amplasament suplimentar faţă de modificarea amplasamentului autostrăzii şi s-a dispus restituirea terenurilor expropriate iniţial, Înalta Curte reţine că, faţă de obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii, interesul procesual în susţinerea acţiunii reclamantului nu mai este actual, în condiţiile în care o eventuală soluţionare favorabilă a demersului acestuia ar fi lipsită de folosul practic ce caracterizează interesul pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu un atare demers judiciar.

În consecinţă, cum interesul de a acţiona al reclamantului trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a acţiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererile de recurs.

Referitor la cererile recurenţilor-pârâţi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine, faţă de dispoziţiile art. 451-453 din C. proc. civ., aplicabile în materie, că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată pornesc de la principiul independenţei procesuale a fiecărei părţi în procesul civil şi, totodată, că au ca fundament culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii.

Cum soluţia instanţei de control judiciar este de admitere a recursurilor exercitate de recurenţii-pârâţi, de casare a sentinţei şi încheierilor de şedinţă atacate şi, în urma rejudecării cauzei pe fond, de respingere a acţiunii formulate de reclamant, ca lipsită de interes, în temeiul art. 451 alin. (1) C. proc. civ., ca o consecinţă a căderii în pretenţii, va fi obligat intimatul-reclamant A. să plătească recurenţilor-pârâţi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. cheltuieli de judecată în cuantum de câte 200 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursurile exercitate în cauză, va casa sentinţa şi încheierile recurate şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantului ca lipsită de interes,obligându-l pe acesta să plătească recurenţilor-pârâţi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., cheltuieli de judecată în cuantum de câte 200 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva încheierilor din 9 septembrie 2021 şi 23 septembrie 2021 şi a sentinţei nr. 1760 din 23 noiembrie 2021, toate pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recursurile declarate de pârâţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, precum şi recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului împotriva încheierii din 23 septembrie 2021 şi sentinţei nr. 1760 din 23 noiembrie 2021 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi încheierile recurate şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. ca lipsită de interes.

Obligă intimatul-reclamant A. să plătească recurenţilor-pârâţi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. cheltuieli de judecată în cuantum de câte 200 RON reprezentând taxă judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.