Judicial appeal nullified for failure to articulate Article 488 Civil Procedure Code cassation grounds and annulled for non-payment of appeal stamp duty
Legislator summary
AI generatedFinal Outcome: The High Court of Cassation and Justice definitively nullified the appeals filed by the claimants and two intervenors for lack of motivation and annulled the appeal of a third intervenor as unstamped, thereby leaving the lower court's judgment in force; the state defendants prevailed. Dispute and Facts: The case involved a challenge to the Romanian Judicial Inspectorate's disciplinary resolutions concerning a prior trial, where the lower court had dismissed the claimants for lack of standing, declared their initial complaint null, dismissed other intervenors' claims as inadmissible, and annulled one intervention for insufficient stamping. Legal Basis: The court applied the strict procedural requirements for appeals under Article 486(1)(d) and Article 489(2) of the Civil Procedure Code, determining that the appellants failed to articulate valid grounds for cassation under Article 488(1) points 5-8, rendering their appeals null for mere reiteration of facts without legal critique; additionally, the court enforced the prepayment of judicial fees for appeals under Article 197 of the Civil Procedure Code and Articles 24 and 33 of Emergency Ordinance No. 80/2013, finding the third intervenor's appeal annulled due to the failure to pay the required 200 RON stamp duty.
Legislator headnote
AI generatedart. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 248 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Judicial appeal nullified for failure to articulate Article 488 Civil Procedure Code cassation grounds and annulled for non-payment of appeal stamp duty: Dispute and Facts: The case involved a challenge to the Romanian Judicial Inspectorate's disciplinary resolutions concerning a prior trial, where the lower court had dismissed the claimants for lack of standing, declared their initial complaint null, dismissed other intervenors' claims as inadmissible, and annulled one intervention for insufficient stamping. Legal Basis: The court applied the strict procedural requirements for appeals under Article 486(1)(d) and Article 489(2) of the Civil Procedure Code, determining that the appellants failed to articulate valid grounds for cassation under Article 488(1) points 5-8, rendering their appeals null for mere reiteration of facts without legal critique; additionally, the court enforced the prepayment of judicial fees for appeals under Article 197 of the Civil Procedure Code and Articles 24 and 33 of Emergency Ordinance No. 80/2013, finding the third intervenor's appeal annulled due to the failure to pay the required 200 RON stamp duty.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for declaring the appeals null due to failure to formulate valid grounds for cassation as required by the Civil Procedure Code.
Procedural basis for maintaining the first-instance judgment after the nullification of the appeals.
Legal basis for annulling the appeal as unstamped due to the lack of proof of payment of the judicial fee.
Full text
Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2023
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 02.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii, Administraţia Prezidenţială, Guvernul României şi Uniunea Europeană-Comisia Europeană - Mecanismul de Cooperare şi Verificare, au formulat plângere împotriva rezoluţiei Inspectorului-şef nr. C21-831/18.05.2021 şi a rezoluţiei de clasare nr. 773/19.03.2021.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 1079 din 10 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Superior al Magistraturii, Administraţia Prezidenţială, Guvernul României, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Uniunea Europeană-Comisia Europeană-Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
De asemenea, a admis excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi a constatat nulitatea cererii formulate de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară; a admis excepţia netimbrării şi a anulat ca netimbrată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C.; a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererile de intervenţie principală şi de chemare în garanţie formulate de D., E. şi F., ca inadmisibile.
3. Recursurile exercitate în cauză
Împotriva sentinţei de fond anterior menţionate au declarat recurs reclamantele A. şi B., precum şi intervenienţii E., F. şi C., solicitând admiterea recursurilor şi casarea hotărârii atacate pentru motivele expuse în cererile de recurs formulate.
Astfel, în cererea de recurs formulată de reclamantele A. şi B. au fost citate dispoziţiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 în susţinerea opiniei conform căreia inspectorul judiciar desemnat cu soluţionarea sesizării înregistrate la Inspecţia Judiciară nu a efectuat cercetarea disciplinară, încălcând astfel legea.
Totodată, se arată că magistraţii implicaţi în judecarea dosarului nr. x/2015 au judecat cauza cu rea-credinţă şi cu încălcarea legii, apreciind recurentele că în situaţia judecătorilor curţii de apel nu a intervenit prescripţia şi că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu ar fi motivat cererea de chemare în judecată.
Pentru argumentele arătate au solicitat, în principal, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate, arătând că motivele de casare pe care le invocă sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5-8 din C. proc. civ.
Prin cererea de recurs formulată de intervenienţii E. şi F. s-a arătat că instanţa de fond în mod greşit a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie în interes propriu şi nu a făcut nicio administrare de probe, în susţinerea recursului invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5-8 din C. proc. civ.
În fine, în recursul formulat de intervenienta C. se arată, în esenţă, că soluţia instanţei de fond de anulare ca netimbrată a cererii de intervenţie în interes propriu este nelegală, apreciind recurenta că taxa de timbru este de 100 RON şi nu de 400 RON cum în mod nelegal a dispus instanţa atât prin taxa de timbru stabilită iniţial, cât şi ulterior, prin respingerea cererii de reexaminare. Ca urmare, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare cu fixarea taxei de timbru corecte, în vederea judecării cauzei pe fond, precizând că motivele recursului sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Guvernul României se solicită respingerea recursurilor şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală. În esenţă, se arată că susţinerile recurenţilor sunt neîntemeiate iar soluţia pronunţată de prima instanţă se impune a fi menţinută, întrucât a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale în vigoare, în funcţie de situaţia de fapt care îşi găseşte suport în probatoriul administrat.
Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de E. şi F., pentru lipsa semnăturii (recursul a fost semnat ulterior), precum şi excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de C., iar pe fond a solicitat respingerea recursului declarat de reclamante.
La rândul rău, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii celor trei recursuri exercitate în cauză, cu consecinţa anulării acestora ca nemotivate, iar pe fond respingerea lor ca nefondate, pentru argumentele expuse pe larg în întâmpinare.
Prin întâmpinările formulate în cauză de intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială s-a invocat, de asemenea, excepţia nulităţii recursurilor pentru nemotivare, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate, conform argumentelor arătate. Intimata-pârâtă a depus şi răspuns la întâmpinarea formulată de Guvernul României, achiesând la solicitarea acestuia de admitere a excepţiei nulităţii recursurilor pentru nemotivare.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursurilor formulate de reclamantele A., B. şi de intervenienţii E. şi F., pentru nemotivare, excepţie invocată de intimaţii-pârâţi Consiliul Superior al Magistraturii şi Administraţia Prezidenţială prin întâmpinările formulate în cauză, Înalta Curte o apreciază întemeiată şi o va admite, urmând să constate nulitatea acestor recursuri, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Totodată, în temeiul aceloraşi dispoziţii legale, analizând excepţia netimbrării cererii de recurs formulate de intervenienta C., invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată şi o va admite, urmând să anuleze recursul ca netimbrat, având în vedere că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
1.1. Potrivit art. 248 C. proc. civ.: "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii,instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc."
În cauză, în aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte va analiza excepţia nulităţii recursurilor formulate de reclamantele A., B. şi de intervenienţii E. şi F., pentru nemotivare, în acest sens reţinând, cu titlu prealabil, că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul şi în condiţiile expres prevăzute de lege, iar motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii neavute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.
Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, sancţiunea nulităţii recursului.
În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.
Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile legale amintite.
În speţă, atât recurentele-reclamante G. şi B., cât şi recurenţii-intervenienţi E. şi F. au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., arătând că sunt incidente motivele de casare prevăzute la pct. 5-8 ale textului legal precizat, însă nu au formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de instanţa de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textele de lege precizate, care, în aceste condiţii, au fost invocate exclusiv formal.
Înalta Curte, analizând cererile de recurs şi susţinerile recurenţilor, reţine caracterul nemotivat al căilor de atac formulate în cauză, aceştia limitându-se să reitereze aspectele ce vizează situaţia de fapt dedusă judecăţii şi să-şi exprime nemulţumirea în ceea ce priveşte modul în care a fost soluţionată de către Inspecţia Judiciară sesizarea formulată în legătură cu judecarea dosarului nr. x/2015, intervenienţii exprimându-şi nemulţumirea şi cu privire la soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii lor de intervenţie.
Se constată, aşadar, că recursurile nu conţin argumente care să poată fi încadrate în motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5-8 C. proc. civ., invocate în susţinerea căilor de atac exercitate în cauză, părţile neformulând nicio critică veritabilă de nelegalitate la adresa sentinţei atacate.
Or, faţă de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului, modalitatea de redactare a cererilor de recurs formulate de reclamante şi de intervenienţii E. şi F. nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii sentinţei atacate. În egală măsură, reproducerea situaţiei de fapt şi utilizarea de termeni neadecvaţi din punct de vedere juridic nu se constituie în critici de nelegalitate a sentinţei de fond, dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.
În aceste condiţii, reţinând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi constatând că nu se identifică motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursurilor supuse analizei de faţă.
1.2. Analizând şi excepţia netimbrării căii de atac exercitate de C., Înalta Curte constată că sunt incidente prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora:"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
C. a criticat pentru nelegalitate sentinţa nr. 1079 din 10 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocând în susţinere motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În conformitate cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege", iar alin. (2) al aceluiaşi text prevede: "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei". Totodată, la art. 32 din acelaşi act normativ legiuitorul a prevăzut că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".
În acest sens este şi art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., conform căruia: "Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi art. 197 din acelaşi cod, care arată în mod expres că: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii".
În egală măsură, urmează a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora: la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.
Din analiza textelor de lege enunţate supra rezultă obligaţia titularului cererii de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.
În speţă, recurenta-intervenientă nu a ataşat cererii de declarare a căii de atac dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar prin adresa comunicată la 04.11.2022, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, precum şi prin citaţia emisă pentru termenul din 28.09.2023 şi comunicată la 11.07.2023 (proces-verbal de înmânare aflat la dosar), Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă căii de atac exercitate împotriva sentinţei de fond pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti. De asemenea, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că recurenta nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat sau până la închiderea dezbaterilor, recurenta neconformându-se obligaţiei de timbrare comunicate de instanţă, şi că nu ne aflăm în prezenţa unei acţiuni sau persoane faţă de care operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Înalta Curte va da eficienţă art. 197 din C. proc. civ. şi va dispune anularea recursului declarat de intervenienta C., ca netimbrat.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele arătate la pct. II.1.1. din prezenta decizie, întrucât recurentele-reclamante A., B. şi recurenţii-intervenienţi E. şi F. nu s-au conformat exigenţelor impuse de lege şi nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, va constata nule recursurile şi va menţine sentinţa de fond atacată.
Totodată, pentru motivele expuse la pct. II.1.2. din decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2), art. 197 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1)-(2) şi art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va anula recursul declarat intervenienta C. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nule recursurile declarate de reclamantele A., B. şi de intervenienţii E. şi F. împotriva sentinţei nr. 1079 din 10 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Anulează recursul declarant de intervenienta C. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.