Ministry’s reasoned replies to Hungarian-language reform requests upheld as lawful; appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş – secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 noiembrie 2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a se constata că acesta a încălcat prevederile din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, prin faptul că a refuzat în mod explicit să dea curs celor solicitate de reclamantă în petiţia din data de 04 05 2021. De asemenea, a solicitat obligarea Ministerului Justiţiei să soluţioneze întocmai, cu respectarea strictă a prevederilor O.G. nr. 27/2002, petiţia din 04 05 2021.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 10 din 2 februarie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureş – secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 10 din 2 februarie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei civile nr. 10/2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă A. a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., întrucât prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material.

Contrar celor reţinute de prima instanţă ("nu se poate deduce cu claritate care este solicitarea concretă adresată instituţiei pârâte"), cererile formulate de recurenta-reclamantă au fost extrem de clare şi concrete.

Consideră recurenta-reclamantă, că în petiţia şi revenirile adresate pârâtului, respectiv în cererea introductivă şi în răspunsul la întâmpinare a expus detaliat motivele de drept pe care se bazează solicitările sale adresate pârâtului, respectiv faptul că acesta are atât competenta cât şi obligaţia să le soluţioneze.

Cu privire la iniţierea modificărilor legislative solicitate arătă recurenta-reclamantă, contrar celor susţinute atât de pârât cât şi de către prima instanţă, că iniţierea lor nu este la latitudinea pârâtului (în sensul că are puterea de a decide dacă le iniţiază sau nu), având în vedere prevederile art. 11 din Constituţie, care prevăd, că "Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte". Pârâtul fiind parte a acestui stat (adică din puterea executivă, cu competenţa de a iniţia modificări ale legislaţiei), are obligaţia de a iniţia acele modificări în cazul de faţă, când i-au fost semnalat neconcordanţe între obligaţiile internaţionale asumate de stat şi legislaţia internă.

Remarcă totodată, că prima instanţă nici nu a cercetat fondul acestei cauze, respingând cererea recurentei-reclamante pe motivul că pârâtul nu are competenţa de a da curs cererilor sale. În aceste condiţii se solicită instanţei de recurs să constate în primul rând că pârâtul are competenţa de a soluţiona cererile recurentei, iar ulterior să cerceteze în concret acele cereri, să constate că sunt întemeiate şi în consecinţă să oblige pârâtul să le pună în aplicare.

Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Justiţiei

Intimatul – pârât Ministerul Justiţiei a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de faţă, recurenta-reclamantă a formulat o petiţie adresată intimatului-pârât Ministerul Justiţiei, înregistrată sub nr. x/05.05.2021, prin care a arătat faptul că instanţele din ţară respectă într-o foarte mică parte prevederile legale privind utilizarea limbii materne de către cetăţenii români aparţinând minorităţii maghiare. Prin adresa nr. x/07.06.2021 intimatul-pârât a răspuns petiţiei astfel adresate. Recurenta-reclamantă a revenit cu o nouă adresă la data de 08.06.2021, la care a primit un nou răspuns la data de 06.07.2021. Ulterior, la data de 27.09.2021 recurenta-reclamantă a revenit la intimatul-pârât cu solicitarea de a rezolva petiţia înregistrată la data de 05.05.2021, la care a primit răspuns la data de 12.10.2021.

Analizând strict formal schimbul de adrese între cele 2 părţi ale prezentei proceduri judiciare, instanţa de fond a constatat că recurenta-reclamantă a primit răspuns la fiecare solicitare înregistrată la instituţia pârâtă, contrar susţinerilor sale.

În ceea ce priveşte fondul solicitărilor, instanţa de fond în mod corect a constatat că, raportat la conţinutul adreselor emise de către reclamantă, cererea acesteia de a se constata refuzul pârâtului de soluţionare a cererilor sale este neîntemeiată.

Astfel, în ceea ce priveşte primul aspect ce are în vedere posibilitatea cetăţenilor români ce aparţin minorităţilor naţionale de a folosi limba minoritară în raporturile cu personalul din cadrul compartimentelor auxiliare de specialitate ale instanţelor judecătoreşti, în cazul instanţelor în circumscripţiile cărora minoritatea respectivă are o pondere semnificativă din numărul locuitorilor, s-a reţinut în mod corect de intimatul-pârât Ministerul Justiţiei, prin răspunsul comunicat recurentei-reclamante că pot fi analizate diverse soluţii legislative, precum angajarea într-un procent corespunzător, în compartimentele auxiliare menţionate, a unor persoane care cunosc limba minorităţii naţionale ce deţine o pondere semnificativă din numărul locuitorilor în circumscripţia instanţei judecătoreşti ori acordarea priorităţii la transfer persoanelor care cunosc limba minoritară respectivă.

De asemenea, intimatul-pârât a subliniat că astfel de soluţii legislative, care privesc domeniul justiţiei, reprezintă decizii de strictă oportunitate, iar nu expresia unei obligaţii legale directe şi cuantificabile în sarcina legiuitorului.

Referitor la cel de-al doilea aspect - ce are în vedere recunoaşterea posibilităţii ca cererile formulate în cursul procesului, precum şi înscrisurile utilizate ca probe să poată fi depuse atât în limba română, cât şi în limba unei minorităţi naţionale prevăzută de Legea nr. 282/2007 (în cazul particular analizat, în limba maghiară), intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a arătat faptul că potrivit art. 14 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cererile şi actele procedurale se întocmesc numai în limba română. Acestea constituie reflectarea dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Constituţia României, potrivit cărora procedura judiciară se desfăşoară în limba română, precum şi a caracterului oficial al limbii române consacrat de art. 13 din Constituţie, soluţia legislativă fiind menită să dea efectivitate şi controlului judiciar exercitat de către instanţele de control, precum şi rolului judecătorului în aflarea adevărului.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, prima instanţă a constatat în mod judicios că nu există din partea Ministerului Justiţiei un refuz nejustificat de soluţionare a cererilor (petiţiilor) depuse de către recurentă, intimatul comunicând A. că nu va promova o modificare a C. proc. civ. sau a altor legi procesuale în sensul modificării acestei soluţii legislative, astfel cum se solicită prin petiţia formulată.

Prin comunicarea celor două răspunsuri la petiţia reclamantei a fost îndeplinită obligaţia legală a Ministerului Justiţiei de soluţionare a petiţiei, răspunzându-se propunerilor de modificare a cadrului legal expuse în cuprinsul acesteia.

Ministerul Justiţiei prin răspunsurile comunicate recurentei a procedat la respectarea prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, justificând răspunsul comunicat prin indicarea textelor legale incidente cauzei, simpla nemulţumire a recurentei faţă de răspunsul primit nu poate constitui motiv de nelegalitate a hotărârii criticate.

Pentru considerentele arătate, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 10 din 2 februarie 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş – secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 21 septembrie 2023.