Sanctioning of media provider for breach of audio-visual impartiality and right to reply obligations in political news broadcasts

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.11.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a solicitat suspendarea executării deciziei CNA nr. 297 din 28.09.2021 până la soluţionarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) din legea 554/2004, iar pe fond, în principal, anularea deciziei şi a sancţiunii amenzii în cuantum de 60.000 RON, aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, ale art. 40 alin. (5) şi ale art. 64 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu somaţie publică sau reducerea cuantumului amenzii la minimul special prevăzut de lege, în cazul în care se va aprecia că nu se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu somaţie publică.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 13 din 25 ianuarie 2022, Curtea de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 13 din data de 25.01.2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea, în tot, a sentinţei recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare în vederea pronunţării unei soluţii de admitere a contestaţiei.

Recurenta-reclamantă apreciază că sentinţa recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei-reclamante, instanţa de fond a constatat în mod eronat încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, ale art. 40 alin. (1) şi (2), ale art. 47 alin. (2), ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi ale art. 66 din Decizia CNA nr. 220/20011.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, "Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor."

În ceea ce priveşte acest prim temei pe care s-a fundamentat actul sancţionator, instanţa de fond a reţinut că "în mod corect consiliul pârât a constatat nerespectarea acestor dispoziţii legale" de către postul de televiziune B. în cadrul emisiunilor de ştiri difuzate în ziele de 12 mai, 5 şi 6 iunie, precum şi în cadrul emisiunilor "Punctul Culminant", difuzate în perioada 7 -10 iunie 2021, ce se referă la alegerea Primarului sectorului 1 Bucureşti şi activitatea acestuia, cu referire la neridicarea gunoaielor din acest sector.

De asemenea, mai reţine instanţa de fond că "în condiţiile în care în emisiunile monitorizate au fost prezentate numai informaţii ce relevă opinia prezentatorilor, moderatorilor, reporterilor şi a invitaţilor acestora, fără însă a se da posibilitatea părţii, căreia i s-au adus diferite acuzaţii să îşi exprime punctul de vedere, se constată că, în mod cert, în sarcina societăţii reclamante se reţine încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002- nu a asigurat informarea corectă şi obiectivă cu privire la cele două subiecte, neprezentând relevanţă faptul că acestea erau chestiuni de interes general şi făceau obiectul dezbaterilor în spaţiul public."

Susţine recurenta-reclamantă că prima instanţă s-a raportat în mod fragmentar doar la câteva ştiri difuzate şi la titlurile aferente apreciind că acestea sunt în măsură să definească încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, evocate de actul administrativ contestat.

Astfel cum a constatat şi instanţa de fond, opiniile exprimate în cadrul emisiunilor difuzate în perioada de referinţă aparţin invitaţilor emisiunilor, reprezentând reflecţii proprii ale acestora şi puncte de vedere personale referitoare la evenimentele dezbătute.

Dreptul la opinie şi la libera exprimare este garantat oricărui cetăţean român, în virtutea art. 30 alin. (1) din Constituţia României, conform căruia "libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile", coroborat cu prevederile art. 10 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia "orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare.

Apreciază recurenta-reclamantă că maniera în care invitaţii emisiunilor şi-au exprimat poziţia cu privire la evenimentele vizate a asigurat echilibrul necesar între protejarea dreptului la imagine, la respectarea vieţii private şi libertatea de exprimare. De asemenea, trebuie reţinut faptul că referitor la subiectele aflate în dezbatere pe parcursul mai multor emisiuni sau ediţii ale emisiunilor analizate, postul de televiziune B. a difuzat mai multe puncte de vedere pe care primarul C. le-a expus presei, în mod oficial.

Astfel, consideră recurenta-reclamantă că în mod eronat a validat instanţa actul administrativ constestat sub aspectul încălcării dreptului la informare al publicului. Apreciază recurenta că postul de televiziune B. a prezentat toate evenimentele relatate într-o maniera obiectivă şi echidistantă.

În privinţa încălcării dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi (2) din Decizia CNA nr. 220/2011, recurenta precizează că postul de televiziune B. nu i-a adus doamnei C. acuzaţii, ci doar a expus către public evenimente de interes general, într-o manieră şi uzând de o tehnică jurnalistică menită să atragă atenţia publicului asupra subiectelor aflate în dezbatere.

În privinţa încălcării art. 47 alin. (2) din Decizia CNA nr. 220/2011, folosirea termenului "franţuzoică" de către unii dintre invitaţii emisiunilor nu echivalează cu o manifestare rasistă, antisemită sau xenofobă. Având în vedere contextul factual care a generat dezbaterile din cadrul emisiunilor analizate, recurenta subliniază că discuţiile nu au urmărit în niciun moment afişarea unei atitudini de ostilitate faţă de cetăţenii francezi.

În privinţa încălcării art. 64 alin. (1) lit. b) şi art. 66 din Decizia CNA nr. 220/2011, recurenta-reclamantă susţine că postul de televiziune a asigurat imparţialitatea şi echilibrul şi a favorizat libera formare a opiniilor prezentând principalele puncte de vedere aflate în opoziţie în perioada în care problemele/subiectele s-au aflat în dezbatere publică. În acest sens susţine recurenta-reclamantă că şi-a îndeplinit această obligaţie legală prin difuzarea punctelor de vedere ale Primarului Sectorului 1, C., exprimate public, fie pe contul public de x, fie direct presei. Subiectele care au vizat-o s-au aflat în dezbatere publică pe parcursul mai multor zile, motiv pentru care, chiar dacă în anumite emisiuni nu i-a fost solicitat/nu a fost prezentat un punct de vedere din partea acesteia, în emisiunea ulterioară în care a fost dezbătut din nou subiectul a fost redată pe post declaraţia acesteia în legătură cu subiectul aflat în dezbatere. Pe cale de consecinţă, contrar celor reţinute de intimatul-pârât, radiodifuzorul a difuzat şi punctul de vedere aflat în opoziţie, neexistând doar o singură perspectivă asupra subiectului aflat în discuţie.

În concluzie susţine recurenta-reclamntă că, validând legalitatea actului sancţionator contestat în cauză, instanţa de fond a nesocotit dreptul la liberă exprimare garantat la nivel intern, de Constituţia României, iar la nivel internaţional, de art. 10 CEDO, precum şi jurisprudenţa CEDO.

Raportat la capetele de cerere subsidiare, privind înlocuirea sancţiunii amenzii cu somaţie, respectiv reducerea cuantumului amenzii la minimul special prevăzut de lege, instanţa de fond a apreciat că trebuie respinse întrucât faptele reţinute în sarcina sa nu sunt minore, iar aceasta a mai fost sancţionată anterior cu amendă, motiv pentru care nu se justifică aplicarea unei amenzi orientate către nivelul minim prevăzut de lege.

Apărările formulate de intimatul – pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului

Prin întâmpinarea formulată, intimatul – pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului învederează corecta individualizare a sancţiunii de către CNA în raport de faptele contravenţionale constatate.

Intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind temeinică şi legală.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Prin Decizia nr. 297/28.09.2021, recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 60.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu completările şi modificările ulterioare, ale art. 40 alin. (1) şi alin. (2), art. 47 alin. (2), art. 64 alin. (1) lit. b) şi art. 66 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare (Codul audiovizualului).

Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului: Toţii furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor.

Conform Deciziei nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare: art. 40 alin. (1) - în virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate trebuie contactate şi invitate să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere. În situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere sau nu a putut fi contactată prin încercări repetate, trebuie precizat acest fapt. (2) În cazul în care acuzaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; respectarea acestui principiu presupune condiţii nediscriminatorii de exprimare până la finalul aceluiaşi program în cadrul căruia s-au făcut acuzaţiile. în situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie precizat acest fapt.

Totodată se prevede - art. 47 alin. (2) – că este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări rasiste, antisemite sau xenophobe; că în virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată şi prezentată în mod imparţial şi cu bună-credintă – art. 64 alin. (1); că în programele de ştiri şi dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie asigurate imparţialitatea şi echilibrul şi să fie favorizată libera formare a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică - art. 66.

În cauza de faţă, postul de televiziune B. a prezentat, în ziua de 12 mai 2021, apoi în intervalul 5-10 iunie şi în data de 21 iunie 2021, emisiuni de ştiri şi dezbateri care au vizat şi tratat subiecte privind alegerea sau activitatea doamnei C., primarul Sectorului 1 din Bucureşti.

După analizarea rapoartelor de monitorizare şi vizionarea unor secvenţe din înregistrările emisiunilor ce au făcut obiectul sesizărilor adresate Consiliului, membrii acestuia au constatat că radiodifuzorul nu a respectat obligaţiile legale impuse de normele din domeniul audiovizualului, norme care impun informarea corectă şi obiectivă a publicului, precum şi respectarea şi asigurarea dreptului la propria imagine al persoanei în cadrul serviciilor de programe audiovizuale.

Astfel, Consiliul a constatat că mai multe emisiuni analizate au fost difuzate cu încălcarea prevederilor legale ce impun informarea corectă, obiectivă, imparţială şi cu bună-credinţă a publicului cu privire la subiectele, faptele sau evenimentele aduse în atenţia sa, în condiţiile în care, prin titluri sau afirmaţii ale prezentatorilor, moderatorilor, sau reporterilor, au prezentat publicului ca certe şi lipsite de orice echivoc informaţii privind infracţiuni electorale, furtul voturilor pentru primăria Sectorului 1 şi autorii acestuia, deşi la data difuzării emisiunilor ancheta era în desfăşurare, iar în alte emisiuni se precizase că astfel de informaţii nu sunt oficiale, ci sunt obţinute pe "surse".

Constatând încălcarea prevederilor legale invocate, ţinând cont de criteriile de individualizare a sancţiunii prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, membrii Consiliului au stabilit, cu respectarea prevederilor art. 15 din aceeaşi lege, sancţionarea radiodifuzorului cu amendă de 60.000 RON.

Recurenta-reclamantă a contestat în instanţă Decizia nr. 297/28.09.2021 emisă de CNA, iar ca urmare a judecării pe fond a cauzei, Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 13/25.01.2022, prin care a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Cu privire la critica recurentei-reclamante referitoare la interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor juridice incidente ce au constituit temeiul juridic al aplicării sancţiunii prin decizia contestată, Înalta Curte o apreciază neîntemeiată.

În mod corect instanţa de fond a reţinut următoarele: "Din modul de prezentare a informaţiilor cu privire la alegerea Primarului sectorului 1 Bucureşti şi a ridicării gunoaielor din acest sector, radiodifuzorul a informat publicul că în cauză este vorba de o fraudă electorală, Primarul sectorului 1 Bucureşti a fost acuzat de fapte ilegale sau imorale, de posibile acţiuni abuzive, aceste informaţii au fost redate pe postul de televiziune numai în acest sens, respectiv reprezintă opiniile prezentatorilor, moderatorilor sau invitaţilor, fără însă ca în cadrul acelor emisiuni să se încerce contactarea Primarului sectorului 1 Bucureşti ori să i se solicite un punct de vedere, raportat la faptele şi aspectele imputate, deşi art. 40 alin. (1 şi 2) din Codul audiovizualului statuează imperativ o atare obligaţie în sarcina radiodifuzorilor."

Totodată, instanţa de fond a reţinut încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului şi ale art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul audiovizualului, apreciind că, în raport de modul în care s-a realizat informarea publicului referitor la faptele şi evenimentele prezentate în cadrul programelor analizate, a fost în totală contradicţie cu obligaţiile de obiectivitate impuse de reglementările legale.

În privinţa încălcării de către recurenta-reclamantă a dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Codul audiovizualului, Înalta Curte constată că este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări rasiste, antisemite sau xenofobe.

Sub acest aspect, în acord cu prima instanţă, Înalta curte reţine că utilizarea expresiei "primăriţă franţuzoaică" a fost folosită în sens negativ, echivalând cu o manifestare xenofobă, atât moderatorii cât şi invitaţii lor afişând ostilitate faţă de această persoană.

În privinţa încălcării art. 64 alin. (1) lit. b) şi art. 66 din Decizia CNA nr. 220/2011, recurenta-reclamantă susţine că postul de televiziune a asigurat imparţialitatea şi echilibrul şi a favorizat libera formare a opiniilor prezentând principalele puncte de vedere aflate în opoziţie în perioada în care problemele/subiectele s-au aflat în dezbatere publică. în acest sens.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 66 din Codul audiovizualului, pe care radiodifuzorul nu le-a respectat, aşa cum a constatat Consiliul, în programele de ştiri şi dezbateri, informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie făcută cu asigurarea imparţialităţii şi echilibrului şi favorizând libera formare a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că: "obligaţia de a prezenta punctul de vedere al persoanei aflate în opoziţie este necesară întrucât favorizează libera exprimare a opiniilor, cum postul de televiziune B. nu a procedat, nu a fost solicitat punctul de vedere al doamnei C., nu s-a menţionat faptul că s-ar fi încercat contactarea acesteia sau că a refuzat să prezinte un punct de vedere."

În concluzie, modalitatea în care au fost prezentate informaţiile/dezbaterile referitoare la problema alegerilor din sectorul 1 Bucureşti şi a ridicării gunoaielor, chiar dacă sunt chestiuni de interes public, au depăşit limitele unei opinii critice, fiind încălcate drepturile altor persoane, iar publicul nu a primit informaţii exacte şi credibile, nefiind favorizată libera formare a opiniilor.

În ceea ce priveşte dreptul la liberă exprimare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat, faptul că dreptul prevăzut de art. 10 din Convenţie nu este absolut, exerciţiul libertăţii de exprimare comportând, potrivit paragrafului 2 al art. 10 din Convenţie, "îndatoriri şi responsabilităţi" care capătă o importanţă sporită atunci când există riscul de a se aduce atingere reputaţiei persoanelor, garantată şi ea de Convenţie, şi de a pune în pericol "drepturile altora".

De asemenea, Curtea Europeană a avut în vedere că protecţia acordată de art. 10 din Convenţie variază în funcţie de natura discursului şi de scopul urmărit de autorul lui şi a plecat de la premisa că ziariştii urmăresc să-şi îndeplinească cu bună credinţă sarcina de a informa opinia publică, nefiind determinaţi, în demersul lor, de existenţa vreunei animozităţi personale sau de intenţia de a leza în mod gratuit şi nejustificat reputaţia altor persoane.

În prezenta cauză nu se poate invoca faptul că dreptul la liberă exprimare este protejat în favoarea jurnaliştilor, beneficiarul exerciţiului acestui drept fiind publicul larg, iar, în cazul de faţă, invitaţii emisiunilor şi-au exprimat poziţia cu privire la evenimentele vizate, exprimând propriile opinii, în condiţiile în care potrivit art. 40 alin. (3) şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul audiovizualului, răspunderea pentru conţinutul programelor difuzate revine exclusiv furnizorului de media.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentei de înlocuire/reducere a sancţiunii, instanţa de recurs va menţine soluţia primei instanţe şi în privinţa cererilor subsidiare, întrucât au fost respectate dispoziţiile prevăzute de art. 90 alin. (4) precum şi limitele prevăzute de art. 90 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute în lege se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

Astfel, în raport de aceste norme şi de probatoriul administrat în cauză, în prezenta cauză, nu se justifică ipoteza aplicării unei sancţiuni cu somaţie publică, întrucât faptele reţinute în sarcina societăţii recurente nu sunt minore.

Sub aspectul solicitării recurentei reclamante de reducere a cuantumului amenzii, Înalta Curte constată corect raţionamentul instanţei de fond care a considerat că nu se justifică aplicarea unei amenzi orientate către nivelul minim prevăzut de lege, având în vedere că amenda a fost stabilită cu respectarea principiului gradualităţii, iar anterior aplicării sancţiunii prin decizia contestată, recurenta mai fusese sancţionată pentru încălcarea aceloraşi dispoziţii, numai pe parcursul anului 2021, cu opt somaţii publice precum şi cu un număr de şase amenzi în valoare totală de 55.000 RON.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 13 din 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 21 septembrie 2023.