Mandatory public takeover offer: failure to meet pre-litigation administrative complaint deadlines bars judicial action under Law No. 29/1990
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the first-instance decision that declared the administrative lawsuit inadmissible for late filing, thereby allowing the Commission’s refusal to act to remain in force. The dispute centered on a shareholder’s claim that the securities regulator failed to compel majority holders to launch a mandatory public takeover offer, but the court determined that the plaintiff failed to adhere to mandatory pre-litigation procedural timelines. The decisive legal basis was Article 5 of Law No. 29/1990, which established a strict one-year deadline from the expiration of the administrative complaint period for filing the judicial action; because the plaintiff initiated the lawsuit nearly a year after the statutory deadline had passed and failed to prove force majeure or file a request to reinstate the deadline, the action was barred under the procedural decay doctrine of Article 103 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 29/1990, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, art. 103 C. proc. civ; Mandatory public takeover offer: failure to meet pre-litigation administrative complaint deadlines bars judicial action under Law No. 29/1990: Art. 5 din Legea nr. 29/1990 prevede că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, cel care se consideră vătămat în drepturile sale recunoscute de lege, trebuie să se adreseze autorității emitente, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut de art. 1 alin. (2) din lege, aceasta fiind obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile de la primirea acesteia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2768 din 3 august 2004, reclamantul A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., obligarea pârâtei să dispună acționarilor care dețin majoritatea la SC C. SA și care acționează concertat, respectiv SC C.C. SRL și R.M., să inițieze și să deruleze oferta publică obligatorie de preluare, având ca obiect toate acțiunile emitentului SC C. SA, aflate în circulație.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1952 din 5 octombrie 2003, a admis excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâta C.N.V.M., față de art. 5 din Legea nr. 29/1990 și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A.S., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., ca inadmisibilă.
În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa, să se adreseze instanței de judecată și nici nu a formulat o cerere de repunere în termen, acțiunea sa fiind depusă cu depășirea termenelor prevăzute imperativ de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul A.S., criticând-o pentru netemeinicie, susținând că s-a adresat instanței de judecată, după ce în prealabil a înregistrat o cerere la pârâta C.N.V.M., cu nr. 15.281 din 28 aprilie 2004, astfel că acțiunea nu a fost introdusă cu depășirea termenului de un an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Examinând sentința atacată, în raport cu motivul de recurs formulat și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Art. 5 din Legea nr. 29/1990 prevede că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, cel care se consideră vătămat în drepturile sale recunoscute de lege, trebuie să se adreseze autorității emitente, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut de art. 1 alin. (2) din lege, aceasta fiind obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile de la primirea acesteia.
În cauză, față de cererea înregistrată de reclamant, la pârâtă, la 25 martie 2003, sub nr. 7261 și în raport cu răspunsul comunicat reclamantului, de către pârâtă, cu nr. 5423 din 11 aprilie 2003, considerat de reclamant, refuz nejustificat de rezolvare a cererii sale, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, pentru formularea reclamației administrative, expira la data de 12 mai 2003.
Se reține că reclamantul a formulat reclamația administrativă la data de 23 mai 2003, iar acțiunea în contencios administrativ a înregistrat-o la data de 31 iulie 2004, cu depășirea termenului de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Celelalte cereri adresate de reclamant, pârâtei, ulterioare cererii inițiale și reclamației administrative, nu sunt de natură a schimba caracterul de tardivitate al acțiunii.
Potrivit art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa și nici nu a formulat o cerere de repunere în termen, corect instanța de fond a constatat că acțiunea a fost depusă depășind termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
În consecință, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.S. împotriva sentinței civile nr. 1952 din 5 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.