Appellant’s annulment motion rejected; prior inadmissibility ruling on disciplinary complaint review stands.

Şedinţa publică din data de 23 iulie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Inspectia Judiciară, B., C. şi D., a formulat contestaţie împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 3437/I.J./2069/DIJ/08.09.2015 emisă de pârâtă, menţinută prin Rezoluţia nr. 6310/IJ/653/D.S.C.R./18.11.2015.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1346 din 20.04.2016, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Inspectia Judiciară, B., C. şi D., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 1346 din 20.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamanta A., pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 7 C. proc. civ.

1.4 Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia nr. 4461 din 12 decembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu de instanţă.

A respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1346 din 20 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

1.5 Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 4461 din 12 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2015, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A., a solicitat anularea deciziei şi soluţionarea cauzei pe fond, deoarece instanţa de recurs a respins acţiunea ca inadmisibilă fără cercetarea fondului, similar primei instanţe, neanalizând motivele de casare aşa cum fusese legal investită în data de 22. V1.2 016 şi nici pe cele de admisibilitate privind calea de atac a recursului invocate prin punctul de vedere din 25. Vl. 2018.

Contestatoarea a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 397/3. VII.2014 prin care a fost declarată neconstituţională sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă".

În esenţă, contestatoarea a susţinut că în mod greşit instanţa a respins recursul ca inadmisibil, întrucât instanţa nu a judecat cauza pe fond, în condiţiile în care instanţa supremă era obligată să respecte Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dar şi Constituţia României care nu creează discriminări între cetăţeni pe criterii de apartenenţă profesională, neacordând super-imunitate magistraţilor care în exercitarea atribuţiilor de serviciu ignoră dispoziţiile legale, creând pe cale judecătorească o legislaţie paralelă, contrară spiritului literei promulgate de puterea legiuitoare.

Contestatoarea a invocat motivele prev. de art. 503 alin. (2) pct. 3 şi pct. 4 C. proc. civ.

1.6 Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate şi admiterea contestaţiei în anulare aşa cum a fost formulată.

2. Considerentele Înaltei Curţi în contestaţia în anulare

Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Prin contestaţia în anulare au fost invocate dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 şi pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora "(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

Având în vedere considerentele pentru care a fost pronunţată decizia contestată, niciunul din aceste motive de contestaţie în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare şi nedevolutivă, admisibilă numai pentru motivele prevăzute expres de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., nu este incident în cauză.

Instanţa de recurs a respins recursul recurentei A. ca inadmisibil, reţinând faptul că recurenta-reclamantă nu avea deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, întrucât aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definite, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, calea de atac formulată nefiind prevăzută de art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în forma în vigoare incidentă în cauză.

Instanţa de recurs nu a omis, ci s-a pronunţat asupra recursului formulat, respingându-l ca inadmisibil, şi nu a omis a cerceta niciunul din motivele de casare, ci a constatat că este inadmisibilă calea de atac. Pe cale de consecinţă, fiind constatată inadmisibilitatea căii de atac, instanţa de recurs nu a procedat la analiza motivelor de casare.

Pentru aceste motive, nu sunt incidente motivele de contestaţie în anulare invocate de contestatoare, considerente pentru care, în baza art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 4461 din 12 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2015. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iulie 2020.