Suspension of tax appeal upheld pending related case on same trademark-use issue.

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii. Încheierea recurată

Prin acţiunea înregistrată, la data de 17.07.2022, pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea Deciziei nr. 87/24.03.2022 emise de Ministerul Finanţelor Publice în soluţionarea contestaţiei formulate şi anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/13.03.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/13.03.2015 emise de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a solicitat suspendarea judecăţii acţiunii până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, apreciind că dezlegarea cauzei depinde în parte de soluţia ce face obiectul dosarului menţionat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 6 decembrie 2022, Curtea a dispus suspendarea judecăţii cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că în ambele cauze se dezbate o problemă comună, respectiv cea vizând Acordul nr. 3124/19.12.2008 încheiat cu B. Spa şi a dreptului de a utiliza marca B., astfel că între cele două cauze există o legătură care justifică măsura suspendării.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 5 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe învederea continuării judecăţii.

După ce a prezentat situaţia de fapt circumstanţele cauzei, a apreciat recurenta-reclamantă, motiv de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., că instanţa nu s-a pronunţat asupra apărărilor sale formulate în combaterea cererii de suspendare, încălcând art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

A mai susţinut recurenta că hotărârea recurată este pronunţată şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În opinia sa, suspendarea judecăţii cauzei a fost motivată de existenţa unui dosar ce nu ar putea influenţa soluţia.

Sub un prim aspect, problema de drept în legătură cu care prima instanţă a reţinut pretinsa legătură între cele două cauze, anume dacă drepturile de utilizare a mărcilor B. concesionate în baza Acordului vizau produsele fabricate de societate, a fost tranşată cu autoritate de lucru judecat în Dosarul nr. x/2019, soluţionat definitiv.

Pentru acest motiv, principala chestiune dedusă judecăţii în prezentul dosar constă în cererea societăţii de a se da eficienţă autorităţii de lucru judecat pronunţate în Dosarul nr. x/2019, prin care a fost tranşată inclusiv chestiunea avută în vedere de prima instanţă, stabilindu-se de expert că produsele cord metalic, sârmă armare furtun şi sârmă pentru taloane fac parte din clasa 12 în clasificarea de la Nisa.

Astfel, prima instanţă era ţinută de prezumţia autorităţii de lucru judecat, care împiedică rejudecarea şi care nu implică tripla identitate de elemente, părţi, cauză şi obiect, ci doar dezlegarea chestiunii juridice relevante pentru a doua speţă.

Tocmai în acest context, şi în Dosarul nr. x/2019, instanţa a dat eficienţă autorităţii de lucru judecat pronunţate în Dosarul nr. x/2019, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile născute în baza Acordului şi clasificarea produselor fabricate de societate în clasa 12.

Sub un al doilea aspect, pentru soluţionarea prezentei cauze prezintă relevanţă condiţiile legale privind deducerea TVA, adică un cadru legal diferit de cel dedus judecăţii în Dosarul nr. x/2019, unde se discută un impozit pe profit suplimentar, diferenţă care justifică soluţia inversă celei din încheiere.

A mai susţinut recurenta că suspendarea judecăţii îi vatămă în mod grav drepturile şi interesele legitime, în condiţiile în care ANAF refuză în mod nelegal soluţionarea pe fond a contestaţiei fiscale, în analiza întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanţa trebuind să aprecieze inclusiv asupra oportunităţii măsurii de suspendare.

3. Apărările formulate

3.1. Intimata-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A susţinut intimata, în esenţă, că pretinsa autoritate de lucru judecat a hotărârii pronunţate în Dosarul nr. x/2019 este critica principală pe care a formulat-o, în calitate de recurentă, în Dosarul nr. x/2019, dosar în care instanţa a ales doar să valideze raţionamentul instanţei din Dosarul nr. x/2019 şi raportul de expertiză efectuat în dosarul respectiv, fără a ţine cont de expertiza tehnică efectuată în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a confirmat încadrarea produselor fabricate de A. S.R.L. în clasa 6 în clasificarea de la Nisa, şi fără a-şi motiva în vreun fel alegerea.

3.2. Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, prin prisma argumentelor prezentate de părţi, constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă legalitatea Deciziei nr. 87/24.03.2022 emise de Ministerul Finanţelor Publice de soluţionare a contestaţiei administrative, a Deciziei de impunere nr. x/13.03.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/13.03.2015 emise de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Prin aceste acte administrativ-fiscale organele fiscale au refuzat să recunoască dreptul A. S.R.L. la deducerea TVA aferente mai multor tranzacţii, printre care şi pentru facturi emise de B. Spa în baza Acordului nr. 3124/19.12.2008, având ca obiect dreptul neexclusiv de utilizare a mărcii înregistrate B. şi a logo-ului B. pentru produsele fabricate de societate.

În Dosarul nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a supus controlului de legalitate al instanţei Decizia nr. 346/27.08.2019 emisă de ANAF în soluţionarea contestaţiei, Decizia de impunere nr. x/30.09.2016 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/30.09.2016 emise de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Aceste acte administrativ-fiscale au refuzat să recunoască caracterul deductibil al unor cheltuieli aferente facturilor emise de B. Şi în acest dosar, în susţinerea acţiunii, reclamanta A. a invocat Acordul nr. 3124/19.12.2008 astfel cum a fost modificat prin anexa la contract (prin care art. 2 "Proprietatea mărcilor înregistrate autorizate" lit. a) din acord a fost modificat, acordându-se societăţii şi dreptul de utilizare a mărcii C.).

Prin încheierea de şedinţă recurată, Curtea de Apel Craiova a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe, reţinând că în ambele cauze se dezbate o problemă comună, respectiv cea vizând Acordul nr. 3124/19.12.2008 încheiat cu B. Spa şi a dreptului de a utiliza marca B..

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate criticile recurentei, care susţine că încheierea recurată nu ar îndeplini condiţiile prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Deşi considerentele încheierii recurate nu sunt ample, nu se poate reţine că măsura suspendării judecăţii nu ar fi fost motivată. Obligaţia de motivare a hotărârii trebuie înţeleasă ca un silogism juridic, de natură a explica inteligibil soluţia dispusă, ceea ce nu echivalează, însă, cu un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, ci o expunere a argumentelor fundamentale care să justifice măsura dispusă.

Or, instanţa de fond s-a raportat la obiectul cererii pe care a avut-o spre soluţionare, în raport cu elementele de fapt şi de drept ale cauzei, şi a motivat măsura dispusă, subliniind aspectul de care depinde soluţionarea litigiului cu care a fost învestită, şi care face obiectul judecăţii în Dosarul nr. x/2019.

Soluţia instanţei de fond este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, neputându-se reţine nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularităţi de ordin procedural, care a atrag sancţiunea nulităţii sentinţei în condiţiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Acest motiv de casare vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale. Astfel, hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă, cu titlu de exemplu, nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii ş.a.m.d.

Or, circumscris acestui motiv de casare, recurenta susţine că instanţa nu ar fi respectat dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă nu aduce niciun argument care să vizeze încălcarea vreunor norme de procedură în sensul celor punctate mai sus.

Potrivit 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reţinut de prima instanţă,

"Art. 413 - (1) Instanţa poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi; (...)."

Suspendarea reglementată de acest text de lege este facultativă, prin urmare este lăsată la aprecierea instanţei de judecată, şi are în vedere existenţa unui alt dosar, aflat pe rolul instanţelor de judecată, a cărui soluţionare ar putea avea o influenţă asupra rezolvării cauzei, problema de a cărei rezolvare depinde soluţia din procesul pendinte aflându-se în strânsă legătură.

Criticile recurentei-reclamante vizează însăşi esenţa instituţiei suspendării judecăţii prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cazul în care se apreciază că soluţionarea cauzei depinde de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi, putându-se invoca, eventual, interpretarea eronată a acestei norme legale, motiv de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Însă, contrar susţinerilor recurentei, între prezentul dosar şi dosarul nr. x/2019 există o strânsă legătură, cererile recurentei-reclamante formulate în ambele dosare, care vizează anularea actelor administrativ-fiscale emise de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi de Ministerul Finanţelor-Comisia de soluţionare a contestaţiilor, fiind justificate şi întemeiate pe prevederile Acordului nr. 3124/19.12.2008 încheiat cu B. Spa şi a dreptului societăţii recurente de a utiliza marca B. pentru produsele sale.

Alegaţiile recurentei-reclamante, care invocă şi cele reţinute în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Olt, soluţionat definitiv, nu pot fi analizate în acest cadru procesual şi în soluţionarea prezentului recurs.

Aceste împrejurări urmează a fi stabilite în Dosarul nr. x/2019, în care, după cum reiese din actele şi lucrările dosarului, organele fiscale au formulat recurs împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă. Prin cererile de recurs din Dosarul nr. x/2019, intimaţii-pârâţi au invocat inclusiv argumente care vizează întinderea drepturilor recurentei-reclamante de a utiliza mărcile B. pentru produsele sale (cord metalic, sârmă armare furtun, sârmă pentru taloane) conform Acordului de utilizare a mărcii înregistrate nr. 3124/19.12.2008 şi au criticat pretinsa autoritate de lucru judecat a hotărârii pronunţate în Dosarul nr. x/2019, pe motiv că instanţa a ales doar să valideze raţionamentul instanţei din Dosarul nr. x/2019 şi raportul de expertiză efectuat în dosarul respectiv, fără a ţine cont de expertiza tehnică efectuată chiar în Dosarul nr. x/2019.

De altfel, recurenta-reclamantă în cuprinsul acţiunii introductive de instanţă din prezentul dosar a susţinut că aspectele deduse judecăţii au fost dezlegate favorabil societăţii cu autoritate de lucru judecat în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Olt.

Or, toate aceste aspecte, care excedează analizei judecăţii de faţă, nu fac altceva decât să confirme justeţea soluţiei instanţei de fond, fiind oportună suspendarea judecăţii cauzei, pentru că dezlegarea acesteia depinde de chestiunile care vor fi clarificate în dosarul menţionat, neputându-se reţine incidenţa niciunuia dintre motivele de casare invocate de recurenta-reclamantă A. S.R.L..

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că încheierea recurată este motivată şi este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L împotriva încheierii din 6 decembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 14 septembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.